#silt

• agest — Depunere de materiale aluvionare, mâl, pietriș, crengi sau resturi vegetale aduse de apele revărsate ale unui râu ori pârâu și acumulate în punctele unde viteza curentului scade. Acest fenomen natural modifică structural albia minoră și poate provoca îndiguiri naturale sau devieri de curs.
• agestare — Acțiunea de a se agesta și rezultatul ei; proces natural sau accidental prin care albia unui râu ori un canal de scurgere se blochează din cauza acumulării masive de aluviuni, mâl, pietriș și resturi lemnoase transportate de viituri. Acest fenomen provoacă reducerea secțiunii de scurgere și colmatarea cursului de apă.
• agestat — Care este blocat, astupat sau colmatat prin depunerea aluviunilor, a mâlului ori a resturilor lemnoase aduse de ape; curs de apă sau canal a cărui curgere liberă a fost stânjenită de un agest. Ca participiu, indică starea finală a acțiunii verbului 'a agesta'.
• agestire — Acțiunea de a se agesti și rezultatul ei; variantă lexicală pentru procesul natural de colmatare și blocare a unei albii sau a unui canal prin acumularea de aluviuni, sedimente și resturi vegetale. Reprezintă substantivarea dinamică a verbului 'a agesti'.
• agestit — Care a fost supus procesului de colmatare sau blocare prin depunerea aluviunilor și resturilor aduse de ape; sector de râu, canal ori gura de vărsare a unui pârâu astupat de un agest. Ca participiu, reprezintă starea finală a acțiunii exprimate de verbul 'a agesti'.
• agestrire — Variantă lexicală sau derivată rară pentru acțiunea de a se agestri ori de a se colmata; procesul dinamic de acumulare și îndiguire naturală a unei albii prin intermediul aluviunilor, sedimentelor fine, mâlului și resturilor vegetale transportate de viituri. Acest fenomen determină o modificare structurală a profilului transversal al cursului de apă.
• agestrit — Formă adjectivală sau participială rară ce indică starea unui sector de râu, canal ori bazin de colectare care a fost colmatat, astupat sau obstruit în urma procesului de agestrire; caracterizat prin prezența masivă a aluviunilor și depunerilor solide aduse de ape.
• agestru — Variantă fonetică sau regională pentru termenul 'agest'; depunere de materiale aluvionare, mâl, pietriș și resturi lemnoase aduse de viituri și acumulate în albia unui pârâu. Desemnează un blocaj natural sau un dâmb sedimentar format în zonele unde viteza curentului scade brusc.
• aleurit — Sediment friabil, neconsolidat sau slab consolidat, alcătuit din fragmente minerale fine (în principal cuarț, feldspați și minerale argiloase) ale căror dimensiuni sunt intermediare între cele ale nisipului și cele ale argilei (cuprinse între 0,002 și 0,06 milimetri). Reprezintă componenta principală a prafului și a loessului, transformându-se prin diageneză și compactare geologică în roca sedimentară numită aleurit (siltit).
• aleuritic — Care aparține aleuritului, privitor la aleurit sau care conține elemente detritice fine cu dimensiuni intermediare între nisip și argilă. În geologia structurală, termenul descrie textura sau structura unor roci sedimentare în care predomină particule minerale microscopice (praf sau silt), conferind rocii un aspect făinos la atingere și proprietăți mecanice specifice privind permeabilitatea și coeziunea.
• aleurolit — Rocă sedimentară detritică consolidată, formată prin cimentarea și diageneza aleuritului (praf mineral fin, în principal cuarțos). Dimensiunile granulelor sale componente sunt intermediare între cele ale gresiilor și cele ale argilitelor, fiind cuprinse între 0,002 și 0,06 milimetri. Prezintă adesea o stratificare fină și este utilizată în geologie pentru reconstituirea mediilor sedimentare antice fosile sau lacustre.
• aluvion — Formă secundară, regională sau arhaică pentru substantivul 'aluviune'; masă sedimentară alcătuită din mâl, nisip, pietriș și resturi organice transportată și depusă de apele curgătoare în lunci, delte sau la gura de vărsare. În anumite documente agrare vechi, termenul descrie terenul nou format prin acumulare fluvială la marginea unei proprietăți.
• aluviona — A depune aluviuni, a acoperi un teren sau o albie cu straturi de mâl, nisip și pietriș aduse de ape; a suferi un proces de colmatare sau acumulare sedimentară. În hidrotehnică, descrie acțiunea prin care un râu modifică relieful dinamic al zonei prin lăsarea materialelor transportate în punctele unde viteza curentului scade.
• aluvionare — Acțiunea de a aluviona și rezultatul ei; procesul natural sau indus tehnic prin care un curs de apă depune sedimente, ducând la ridicarea albiei ori la acoperirea unui teren cu mâl; colmatare. Ca formă de plural, desemnează atributele sau structurile de tip aluvionar ce caracterizează mai multe zone de luncă sau bazine hidrografice.
• aluviu — Formă alternativă secundară, arhaică sau regională pentru substantivul 'aluviune'; depozit sedimentar format din mâl, nisip, argilă și pietriș detritic, transportat de apele curgătoare și lăsat în zonele unde viteza curentului scade. În documentele agrare vechi, termenul făcea referire la fâșiile noi de pământ roditor adăugate malurilor în urma viiturilor sezoniere.
• aluviune — Masă de mâl, nisip, pietriș și resturi organice transportată de apele curgătoare și depusă în albie, în lunci, în delte sau la gura de vărsare, în punctele unde viteza curentului scade. În sens juridic și structural, reprezintă creșterea treptată și insesizabilă a unui teren riveran prin aportul natural de sedimente aduse de un râu.