#sociologie

• ateu — Persoană care nu crede în existența lui Dumnezeu, a divinităților sau a oricărei forțe supranaturale; adept al ateismului. Ca adjectiv, termenul califică o idee, un discurs, o filozofie sau o societate care neagă ori exclude complet factorul divin din explicarea lumii și a originilor universului.
• atomizare — Acțiunea de a atomiza și rezultatul ei; transformarea unui lichid în picături extrem de fine prin pulverizare mecanică sau pneumatică sub presiune înaltă. În sens figurat, sociologic și politic, termenul reprezintă procesul de fărâmițare extremă a structurilor sociale, prin care comunitățile sunt reduse la indivizi izolați, lipsiți de solidaritate organică și conexiuni colective.
• atomizat — Care a fost transformat într-o suspensie de picături microscopice fine prin pulverizare sub presiune; redus la stadiul de vapori sau ceață fluidă. În sens figurat sau sociologic, termenul descrie o colectivitate, o structură socială ori o piață comercială care a fost fragmentată, fărâmițată ori divizată în elemente sau indivizi complet izolați, lipsiți de coeziune structurală și legături de solidaritate.
• atomomanie — Preocupare obsesivă, fixație sau entuziasm exagerat și colectiv pentru energia atomică, tehnologia nucleară sau armamentul atomic. În context istoric, termenul descrie fascinația publică și politică din timpul Epocii Atomice (anii 1950-1960), când se credea că tehnologia nucleară va revoluționa instantaneu toate aspectele vieții cotidiene, de la transport la medicină.
• ausländer — Cuvânt de origine germană (Ausländer) utilizat în limba română ca xenism sau termen colocvial pentru a desemna un străin, un imigrant sau o persoană care nu deține cetățenia țării în care locuiește. În context administrativ, juridic și social european, termenul face referire la statutul cetățenilor non-germani din spațiul germanofon, fiind utilizat uneori în mod reflexiv sau sociologic în discuțiile despre integrare, migrație și alteritate.
• autoafirma — A-și pune în valoare propriile capacități, calități, talente sau personalitatea în mod conștient și independent în cadrul unui grup social, profesional ori cultural; a obține recunoașterea propriului statut, valoare sau identitate prin forțe proprii și acțiuni afirmative.
• autodem — Termen sociologic și politologic rar ce desemnează o comunitate, o populație sau o facțiune a unui popor care se autoguvernează, se organizează autonom ori își stabilește singură structurile democratice și regulile interne de conviețuire, fără impuneri executive sau legislative din partea unui nucleu statal central.
• autodenumit — Care și-a atribuit singur o anumită denumire, nume, titlu sau calitate oficială, fără o validare formală din partea unei autorități exterioare sau a recunoașterii publice generale. În antropologie, descrie un grup etnic sau o comunitate care folosește un etnonim propriu (endonim) creat în interiorul culturii sale structurale.
• autoerija — A se autoproclama, a se institui sau a se transforma singur, pe cont propriu și fără o justificare legală ori morală oficială, într-o instanță de control, arbitru, judecător sau apărător al unei cauze în fața opiniei publice.
• autoerijare — Acțiunea de a se autoerija și rezultatul ei; actul public sau intenția prin care o persoană ori un grup își asumă în mod neautorizat și abuziv un anumit rol de conducere, autoritate morală, arbitru sau apărător al unei cauze, fără o legitimare oficială.
• autointitula — A-și atribui singur, în mod arbitrar și fără nicio justificare legală ori recunoaștere din partea unei autorități, un titlu de noblețe, o funcție de conducere, o calitate deosebită sau o demnitate; a se numi pe sine într-un anumit fel. În analizele politice, acțiunea descrie liderii grupărilor radicale sau ai regimurilor ilegitime care își arogă atribute suverane pentru a simula legitimitatea în fața maselor.
• autointitulare — Acțiunea de a se autointitula și rezultatul ei; atribuirea arbitrară și neautorizată a unui titlu, a unei funcții, calități sau demnități de către propria persoană, fără o recunoaștere legală ori socială prealabilă. În analiza discursului public, fenomenul este interpretat adesea ca o strategie retorică de legitimare artificială sau de auto-asumare a unei identități dorite.
• autoorganizare — Proces în care o structură sau un sistem complex își mărește organizarea internă în mod spontan, fără a fi ghidat sau administrat de o sursă exterioară ori de un algoritm centralizat; fenomen structural emergent în care interacțiunile locale dintre componentele unui sistem generează o ordine globală. În fizică și chimie, descrie formarea spontană de modele geometrice sau rețele cristaline, în timp ce în sociologie și management reflectă capacitatea echipelor de a se coordona autonom pentru îndeplinirea obiectivelor.
• autoprezenta — A se prezenta pe sine însuși în fața unui public, a unui grup sau a unei persoane, descriindu-și calitățile, competențele, statutul sau identitatea; a recurge la strategii discursive ori comportamentale conștiente pentru a modela, controla și gestiona impresia pe care ceilalți și-o formează despre propria persoană. În mediul profesional sau digital, reprezintă actul structural prin care un individ își construiește și își exteriorizează imaginea publică (personal branding).
• autoprezentare — Acțiunea de a se autoprezenta și rezultatul ei; proces comportamental și discursiv structural prin care un individ încearcă să determine și să ghideze identitatea pe care ceilalți o atribuie imaginii sale publice. În teoriile sociologice (cum este abordarea dramaturgică a lui Erving Goffman), reprezintă modul în care o persoană își joacă rolul social pe scena interacțiunilor zilnice, utilizând vestimentația, limbajul și atitudinea ca instrumente de management al impresiei.
• autoraș — Termen peiorativ, ironic sau glumeț utilizat pentru a desemna o localitate rurală mică, o comună ori o așezare care a dobândit recent statutul administrativ de oraș, dar care își păstrează neschimbate structura, mentalitatea, lipsa utilităților și aspectul specific de sat. În sociologia urbană, cuvântul descrie discrepanța structurală dintre titulatura juridică oficială a unei localități și realitatea sa economică, edilitară sau culturală subdezvoltată.
• avunculat — Instituție socială și cutumiară, specifică în special societăților matrilineale, prin care fratele mamei (unchiul matern) exercită o autoritate recunoscută, drepturi juridice și îndatoriri de tutore, educator și protector asupra nepoților săi de soră. În acest sistem structural de rudenie, unchiul matern deține rolul de șef de familie și transmite moștenirea sau titlurile către acești nepoți, prevalând adesea în fața tatălui biologic.
• baby-boom — Creștere bruscă, masivă și temporară a ratei natalității într-o anumită regiune geografică, survenită de regulă în urma unui eveniment istoric major, cum ar fi încheierea unui război devastator sau o perioadă de prosperitate economică accentuată. Cel mai celebru fenomen de acest tip a avut loc la nivel mondial după Al Doilea Război Mondial, între anii 1946 și 1964, dând naștere generației cunoscute sub numele de 'baby boomers'.