#sprijin

• ajuta — A sprijini, a asista sau a da o mână de ajutor cuiva care se află într-o dificultate, o cumpănă ori care desfășoară o activitate grea, oferindu-i resurse materiale, fizice, intelectuale sau morale; a contribui în mod activ la realizarea unui scop ori la ameliorarea unei stări negative. În formă reflexivă ('a se ajuta'), exprimă cooperarea reciprocă între mai multe entități sau utilizarea inteligentă a unor instrumente auxiliare pentru a depăși un obstacol existențial ori tehnic.
• ajutare — Acțiunea de a ajuta și rezultatul ei; procesul voluntar, altruist sau instituționalizat prin care se acordă sprijin, asistență, resurse materiale, suport moral sau îndrumare intelectuală unei persoane, unei comunități ori unui sistem aflat într-o stare de dificultate, vulnerabilitate sau nevoie. Deși este o formă corectă obținută prin substantivarea infinitivului lung al verbului 'ajuta', în limba modernă contemporană termenul este utilizat mult mai rar în formă izolată, fiind adesea înlocuit structural de sinonime funcționale mai directe precum 'ajutor', 'asistență' sau 'sprijin'.
• ajutat — Care a primit sprijin, asistență, resurse materiale sau îndrumare morală din partea unei persoane ori a unei instituții pentru a depăși o dificultate, un impas existențial sau o sarcină complexă; obiect ori sistem optimizat în funcționarea sa prin adăugarea unui mecanism auxiliar sau a unei tehnologii de suport. Ca substantiv masculin, definește persoana vulnerabilă sau asistată care beneficiază direct de măsuri de protecție socială ori de un act filantropic de solidaritate umană.
• ajutora — A sprijini, a asista sau a oferi cu regularitate ori în mod sistematic resurse materiale, financiare sau morale unei persoane ori unei comunități aflate într-o situație precară, de vulnerabilitate sau de criză materială; a contribui la îmbunătățirea condițiilor de viață ale cuiva prin acte de caritate, subsidii sau acțiuni logistice de suport. În formă reflexivă ('a se ajutora'), exprimă procesul dinamic și conștient de colaborare reciprocă între membrii unui grup pentru a depăși împreună obstacolele economice sau sociale.
• ajutorare — Acțiunea de a ajutora și rezultatul ei; procesul organizat, sistematic și adesea instituționalizat prin care se acordă asistență socială, sprijin logistic, fonduri financiare sau pachete umanitare persoanelor, comunităților ori popoarelor aflate în impas economic, social sau medical. Această operațiune structurală este fundamentul programelor guvernamentale de asistență și al activităților desfășurate de organizațiile non-guvernamentale la nivel mondial pentru combaterea sărăciei și a efectelor dezastrelor.
• ajutorat — Care a beneficiat în mod constant sau sistematic de ajutorare, asistență financiară, sprijin logistic sau protecție morală din partea unei entități filantropice, a unei persoane sau a unui program guvernamental; persoană, grup ori instituție sprijinită material pentru a depăși o stare critică de vulnerabilitate. În sens economic, poate descrie un sector de activitate ori o companie care funcționează optim datorită unor subsidii sau granturi de suport.
• ajutori — Formă verbală arhaică sau regională pentru 'a ajuta' ori 'a se ajuta'; a acorda sprijin, asistență, resurse materiale sau suport moral unei persoane aflate într-un moment dificil; în formă reflexivă, a se sprijini reciproc prin eforturi conjugate sau a utiliza un instrument auxiliar pentru a duce la bun sfârșit o sarcină complexă. Acest termen păstrează o sonoritate veche, fiind întâlnit frecvent în textele bisericești, cronici medievale și culegeri de folclor din diverse regiuni ale spațiului lingvistic românesc.
• ajutorit — Care a primit sprijin, asistență materială, adăpost sau ocrotire morală în urma intervenției binevoitoare a unei persoane ori a unei comunități; om aflat în cumpănă care a fost salvat ori ajutat printr-un act de milostenie; în formă reflexivă, descrie starea cuiva care s-a sprijinit sau s-a folosit de un obiect auxiliar (cum ar fi un toiag sau o unealtă) pentru a parcurge un drum anevoios ori a finaliza o muncă grea. Termenul aparține fondului lexical arhaic, fiind specific textelor ecleziastice și cronicilor istorice.
• ajutoriu — Formă fonetică și ortografică arhaică a substantivului 'ajutor'; sprijin, asistență, ocrotire sau contribuție materială acordată cuiva în caz de cumpănă, primejdie ori necesitate; în context feudal, reprezintă darea extraordinară, taxa specială sau contribuția bănească ori în natură pe care supușii (țăranii, breslașii) erau obligați prin lege să o plătească domnitorului, boierului sau instituțiilor ecleziastice în situații de criză (război, nuntă în familia domnească, răscumpărare de prizonieri). Acest termen reflectă terminologia juridico-administrativă din vechile hrisoave și pravile ale Cancelariilor Domnești din Țara Românească și Moldova.
• ajutura — Variantă fonetică veche, arhaică sau regională a verbului 'a ajuta'; acțiunea de a sprijini, asista ori da o mână de ajutor cuiva care se află într-o situație critică, un impas gospodăresc sau o activitate fizică grea, oferindu-i resurse concrete sau suport moral; în formă reflexivă ('a se ajutura'), exprima colaborarea strânsă și întrajutorarea reciprocă dintre membrii aceleiași comunități rurale în timpul muncilor agricole de amploare. Acest termen păstrează o alternanță vocalică arhaică (u în loc de o) specifică anumitor graiuri din regiunile intracarpatice și textelor transilvănene vechi.
• ajuturat — Formă fonetică veche, arhaică sau regională a adjectivului și participiului 'ajutorat'; care a primit sprijin, asistență materială, adăpost ori ocrotire morală în urma intervenției binevoitoare a unei persoane sau a unei comunități rurale; persoană aflată într-o situație critică ce a fost salvată ori ajutată printr-un act de solidaritate; în formă reflexivă, descrie starea cuiva care s-a sprijinit sau s-a folosit de un obiect auxiliar (cum ar fi un toiag sau o unealtă mecanică) pentru a parcurge un drum anevoios ori a finaliza o muncă fizică grea. Termenul păstrează o alternanță vocalică arhaică (u în loc de o) specifică anumitor graiuri din regiunile intracarpatice și textelor transilvănene vechi.
• anaptictic — Care aparține anaptixei, care provine dintr-o anaptixă sau se bazează pe introducerea unei vocale de sprijin; bazat pe epenteză vocalică. În fonetica istorică și comparată, descrie un fenomen sau o formă lexicală modificată structural prin apariția unui sunet vocalic parazitar nesigur între două consoane alăturate greu de pronunțat, cu scopul de a ușura articularea cuvântului și de a optimiza structura silabică conform regulilor fonotactice ale unei limbi.
• anaptixă — Fenomen fonetic ce constă în apariția sau inserarea unei vocale neetimologice de sprijin între două consoane consecutive din interiorul unui cuvânt, cu scopul de a facilita pronunția acestuia. Această formă specifică de epenteză se întâlnește adesea în evoluția istorică a limbilor (de exemplu, trecerea de la latină la limbile romanice) sau în adaptarea populară a împrumuturilor străine ce conțin aglomerări consonantice neobișnuite pentru sistemul fonologic nativ.
• arăcit — Acțiunea de a dota o cultură cu araci sau starea unui teren agricol ori a unei podgorii în care s-a finalizat montarea stâlpilor de susținere. Ca adjectiv sau participiu, termenul califică o plantă, o viță-de-vie sau o parcelă de legume ale cărei tulpini au fost deja ancorate și sprijinite pe suporturi de lemn, fiind astfel protejate împotriva prăbușirii sub greutatea propriilor fructe.
• asista — A fi prezent ca spectator sau martor la o adunare, la un spectacol ori la un eveniment public (intranzitiv); a ajuta, a sprijini sau a ocroti o persoană aflată în nevoie, oferindu-i asistență medicală, socială, juridică ori morală (tranzitiv). În sens structural, definește actul de prezență conștientă sau de intervenție suportivă menită să asigure desfășurarea corectă ori facilitarea unui proces.
• asistare — Acțiunea de a asista și rezultatul ei; acordarea unui ajutor material, moral, medical sau tehnic unei persoane ori unei colectivități; sprijinire sau ocrotire structurală. În domeniul juridic, reprezintă participarea unui apărător, reprezentant legal sau consilier tehnic la procedurile judiciare pentru a proteja interesele unei părți implicate.
• asistență — Acțiunea de a ajuta sau de a sprijini o persoană ori o colectivitate; formă organizată de ajutor moral, material, medical, juridic sau tehnic oferit de stat ori de o instituție publică sau privată. Termenul desemnează, de asemenea, totalitatea persoanelor prezente la o adunare, la un spectacol, la o conferință sau în cadrul unei instanțe de judecată.