#structura

• augmentabil — Care poate fi augmentat, mărit, sporit sau extins; susceptibil de a primi îmbunătățiri, adaosuri sau optimizări structurale prin integrarea de noi resurse sau module hardware și software externe.
• austenită — Constituent structural al oțelurilor și fontelor, reprezentând o soluție solidă interstițială de carbon (sau alte elemente de aliere) în fierul cu rețea cristalină cubică cu fețe centrate (fier-gama). Este stabilă în mod natural la temperaturi ridicate, însă poate fi menținută la temperatura camerei în oțelurile înalt aliate (oțeluri austenitice), fiind caracterizată prin plasticitate excelentă, rezistență ridicată la coroziune și proprietăți nemagnetice.
• autoamfibiu — Variantă lexicografică masculină sau formă adjectivală pentru conceptul de vehicul capabil să ruleze pe sol și să plutească pe apă. Ca adjectiv, descrie un aparat sau un echipament cu proprietăți amfibii automatizate ori independente.
• autoantigen — Constituent molecular normal, macromoleculă, proteină sau structură celulară proprie unui organism care, în condițiile unei disfuncții a toleranței imunitare, este recunoscută în mod eronat ca substanță străină (antigen) și devine ținta unui atac declanșat de propriul sistem imun.
• autobrecie — Un termen medical specializat și neoficial ce descrie o formă rară de fragilitate structurală autonomă a țesuturilor sau o predispoziție congenitală a elementelor celulare de a suferi o fractură ori o ruptură spontană, fără o cauză traumatică externă evidentă. În studiile clinice de nișă, conceptul este corelat cu alterările homeostaziei matricei extracelulare, manifestându-se printr-o rezistență extrem de scăzută a membranelor biologice la presiuni mecanice interne.
• autobuz — Autovehicul de mari dimensiuni, cu propulsie proprie, echipat cu caroserie închisă și amenajat cu numeroase locuri pe scaune și în picioare, utilizat pentru transportul public sau privat de persoane pe rute urbane, interurbane sau turistice. În rețelele moderne de tranzit, acesta reprezintă pilonul de bază al mobilității sustenabile, fiind integrat într-un sistem logistic complex coordonat de autoritățile locale prin grafice stricte de circulație.
• autocar — Autovehicul rutier de mari dimensiuni, cu propulsie proprie, special proiectat, construit și echipat pentru transportul confortabil de pasageri pe distanțe lungi, în curse interurbane, internaționale sau în circuite turistice. Spre deosebire de un autobuz urban obișnuit, acesta dispune de amenajări superioare destinate confortului sporit, cum ar fi scaune rabatabile, aer condiționat individual, compartiment spatios pentru bagaje, instalații multimedia și toaletă integrată.
• autocontainer — Autovehicul de mare tonaj conceput, echipat sau adaptat structural din fabricație pentru transportul, încărcarea și descărcarea automatizată ori specializată a containerelor de mărfuri. Acesta dispune de un șasiu consolidat și sisteme mecanice sau hidraulice de fixare rapidă, asigurând siguranța și fluidizarea fluxurilor logistice intermodale pe distanțe lungi.
• autocoră — Plantă superioară ale cărei fructe sau semințe se răspândesc în mod autonom, fără intervenția factorilor externi (vânt, apă, animale), ci prin mecanisme proprii biomecanice, cum ar fi deschiderea bruscă, explozivă sau elastică a capsulelor la maturitate. Reprezintă o adaptare evolutivă structurală ce asigură propagarea eficientă a speciei în arealul imediat învecinat.
• autodiegetic — Care desemnează un tip de narator care este în același timp și protagonistul, personajul principal al textului narativ; privitor la narațiunea la persoana întâi în care cel care povestește relatează propriile sale experiențe trăite în universul fictiv.
• autodizolva — A se descompune, a se licfia sau a se dezintegra prin propriile mecanisme chimice ori biologice interne fără intervenția unui solvent extern; a hotărî desființarea, suspendarea sau încetarea propriei activități instituționale prin votul majoritar al membrilor săi.
• autodrezină — Vehicul feroviar ușor, autopropulsat cu ajutorul unui motor cu ardere internă sau electric, utilizat pe căile ferate pentru transportul rapid al personalului de revizie, al sculelor sau al materialelor necesare întreținerii și reparării liniilor de cale ferată.
• autodrum — Termen tehnic rar sau regional utilizat pentru a desemna o cale rutieră modernă, cu mai multe benzi, rezervată exclusiv circulației rapide a autovehiculelor; autostradă sau drum strategic conceput structural pentru trafic greu și vitese mari.
• autoformație — Fenomen sau proces prin care o structură, o masă geologică, un țesut organic ori o configurație materială se generează, se modelează sau ia naștere de la sine, prin dinamici strict endogene, fără intervenția unor factori modelatori externi. În terminologia tehnică avansată, descrie capacitatea unor sisteme complexe de a-și structura straturile materiale în mod autonom.
• autogară — Stație principală, special amenajată într-o localitate, dotată cu peroane, săli de așteptare, case de bilete și facilități tehnice, având rolul de a asigura sosirea, plecarea, parcarea și tranzitul autobuzelor și autocarelor care efectuează transport public interurban sau internațional de persoane.
• autogenotipic — Care se referă la genotipul propriu al unui singur organism sau este determinat exclusiv de acesta; independent de variațiile genetice externe sau de încrucișările cu alte linii genetice. În genetica teoretică, termenul descrie caracteristicile, mutațiile sau procesele de replicare care sunt guvernate strict de constituția ereditară intrinsecă a individului respectiv, fără influențe alogene.
• autohaltă — Punct amenajat de oprire pe traseul unor linii de transport auto public (autobuze, autocare), de importanță secundară, dotat de regulă cu o copertină simplă și un indicator de orar, destinat exclusiv urcării sau coborârii pasagerilor, fără a dispune de infrastructura complexă a unei autogări.
• autometă — O metataglă sau un element de autoreferință structurală dintr-un set de metadate care are capacitatea de a-și descrie, configura sau modifica propriile atribute logice fără intervenția unui script extern. În arhitectura software și managementul bazelor de data orientate pe obiecte, acest element conceptual asigură un nivel superior de abstractizare, permițând codului să ruleze procese reflexive bazate pe scheme informaționale care se auto-actualizează dinamic.
• autopodiu — Formă sinonimică extinsă a termenului autopod, utilizată în limbajul academic strict pentru a desemna regiunea scheletică externă și distală a membrelor tetrapodelor. Această structură architecturală biologică grupează elementele autopodiale (carpul și tarsul împreună cu metapodiul și falangele), formând o unitate biomecanică responsabilă pentru susținerea greutății, absorbția șocurilor și generarea locomoției.
• autoportant — Care își susține propria greutate și sarcinile structurale fără a avea nevoie de elemente de sprijin suplimentare, stâlpi independenți sau grinzi de susținere exterioare; structură arhitecturală, caroserie (șasiu integrat) sau panou conceput astfel încât rezistența mecanică să fie distribuită uniform pe întreaga sa suprafață exterioară. În industria auto, descrie caroseria monococă ce preia toate solicitările dinamice ale vehiculului.