#teba

• Adrastus — Nume propriu legendar din mitologia elenă, purtat în special de regele cetății Argos care a organizat și condus celebra expediție militară a celor 'Șapte împotriva Tebei' pentru a-și reinstala ginerele pe tron. În astronomie, termenul desemnează un crater de impact major situat pe suprafața satelitului Tethys al planetei Saturn, numit în onoarea unui personaj homeric.
• Aëdon — Personaj tragic din mitologia greacă, fiică a lui Pandareus și soție a lui Zethus (regele Tebei), cuprinsă de o gelozie profundă față de Niobe din cauza numărului mare de copii ai acesteia. În încercarea de a-l ucide pe cel mai mare fiu al rivalei sale, Aëdon îl ucide din greșeală pe propriul său fiu, Itylus, fapt ce determină zeii milostivi să o metamorfozeze într-o privighetoare veșnic îndurerată.
• aegialeus — Numele purtat de mai multe personaje importante din mitologia elenă, cel mai proeminent fiind regele Argosului, fiul lui Adrastus, recunoscut ca unul dintre epigoni (descendenții celor șapte eroi care au atacat Teba). El a participat la al doilea război împotriva Tebei, fiind singurul lider dintre epigoni care și-a pierdut viața în luptă. Un alt Aegialeus mitologic este regele fondator al Sicyonului, considerat fiu al zeului-râu Inachus.
• Amenhotep — Numele purtat de patru faraoni egipteni din Dinastia a XVIII-a în perioada Regatului Nou, marcată de expansiune imperială maximă. Numele înseamnă în limba egipteană veche 'Amon este mulțumit' sau 'Amon este în pace', ilustrând strânsa legătură dintre regalitatea egipteană și clerul puternic al templului de la Karnak.
• amfiaraidul — Forma articulată hotărât a substantivului propriu 'Amfiaraid', ce reprezintă titlul unei epopei arhaice pierdute sau a unui poem mitologic grecesc axat pe legenda eroului și ghicitorului Amphiaraos (unul dintre cei șapte conducători care au atacat Teba). În sens structural literar, textul relata expediția tragică, trădarea soției sale Eriphyle și înghițirea sa de către pământ, fiind un element de referință în studiul ciclului teban.
• Ammon — Divinitate majoră din mitologia egipteană (Amun / Amon), asociată inițial cu aerul și aspectele ascunse ale creației, sincretizată ulterior cu zeul soarelui sub numele de Amon-Ra și preluată de greci ca zeul Ammon. Reprezentat adesea cu coarne de berbec, cultul său avea ca centru principal templul din Teba și faimosul oratoriu din oaza Siwa, unde Alexandru cel Mare a fost proclamat fiu legitim al acestei zeități.
• Amon — Divinitate supremă din mitologia egipteană, considerat regele zeilor și creatorul universului, venerat inițial ca zeu al aerului și al vântului în Teba, iar ulterior contopit cu zeul soarelui sub numele de Amon-Ra. Numele său se traduce structural prin 'Cel Ascuns' sau 'Incompatibilul', simbolizând omniprezența nevăzută și puterea absolută care guvernează ordinea cosmică și dinastiile faraonice.
• Amphiaraides — Patronim mitologic grecesc rar utilizat în literatura clasică pentru a desemna un descendent direct sau fiu al lui Amphiaraus (Amfiarau), faimosul rege, profet și vindecător din Argos care a participat la expediția celor Șapte împotriva Tebei. Termenul face trimitere de regulă la Alcmaeon (Almeon) sau la Amphilochus (Amfiloh), personificând legăturile de sânge și obligațiile de răzbunare specifice dinastiilor eroice elene.
• Amphion — Personaj legendar din mitologia greacă, fiul lui Zeus și al Antiopei, fratele geamăn al lui Zethus. Înzestrat de zeul Hermes cu o liră magică ale cărei acorduri puteau mișca pietrele din loc, Amphion a reconstruit și fortificat zidurile cetății Teba, făcând stâncile să se așeze singure unele peste altele prin forța muzicii sale divine. A fost căsătorit cu Niobe și a murit de durere sau s-a sinucis după ce copiii săi au fost uciși de zeii Apollo și Artemis.
• amphitrion — Nume propriu al unui rege mitologic al Tebei, soțul Alcmenei; prin extensie literară, termenul a devenit un substantiv comun ce desemnează o gazdă primitoare, generoasă și amabilă, care oferă o masă îmbelșugată sau organizează o recepție fastuoasă în onoarea oaspeților săi. Acest sens modern provine din comedia omonimă a lui Molière, unde un personaj afirmă că adevăratul Amphitrion este cel la care se cinează.
• amphitryon — Ortografia internațională, etimologică și literară a numelui Amfitrion, personaj celebru din mitologia greacă, rege al Tebei și fiu al lui Alcaeus. În contextul studiilor comparative și al literaturii universale, această formă grafică este utilizată pentru a desemna personajul mitic înscenat de dramaturgi precum Plaut, Molière sau Heinrich von Kleist, păstrând legătura directă cu rădăcinile grecești ale numelui.
• autonoe — 1. Prințesă tebană din mitologia greacă, fiica cea mare a regelui Cadmos (fondatorul Tebei) și a zeiței Harmonia, soție a lui Aristaeos și mamă a nefericitului vânător Actaeon. Numele său, tradus literal prin 'cea care gândește pentru sine' sau 'cu minte proprie', este legat tragic de episoadele de frenezie dionisiacă în care, cuprinsă de nebunia rituală insuflată de zei, a participat alături de surorile sale la dezmembrarea nepotului ei, Pentheus. 2. Satelit natural de mici dimensiuni al planetei Jupiter, descoperit în anul 2001 și numit oficial după personajul mitologic.