#topica

• Abies grandis — Specie de brad de talie uriașă, originară din regiunile de coastă ale Americii de Nord de Vest, cunoscută popular sub numele de brad uriaș sau brad mare. În etnomedicina triburilor native americane și în farmacognozia modernă, extractele din scoarța și acele sale sunt recunoscute pentru conținutul bogat în beta-pinen, beta-felandren și limonat, fiind utilizate istoric ca un remediu expectorant puternic în afecțiunile pulmonare cronice, dar și ca antiseptic topic pentru dezinfectarea rănilor externe adânci.
• actual — Care aparține timpului prezent, care se petrece sau există în momentul de față; de mare interes sau importanță pentru momentul de față. În sens filosofic sau structural, descrie o stare de fapt concretizată în realitate, în opoziție cu ceea ce este doar potențial sau virtual.
• actualitate — Caracterul a ceea ce este actual, prezent sau de un interes stringent pentru momentul de față; totalitatea evenimentelor, știrilor sau fenomenelor care se petrec în prezent și captează atenția publică. În sens conceptual, reprezintă starea unui lucru care s-a realizat pe deplin, trecând de la stadiul de posibilitate la cel de realitate efectivă.
• alifia — Forma articulată hotărâtă a substantivului 'alifie'; preparat farmaceutic sau cosmetic de consistență semisolidă, onctuoasă, obținut dintr-o bază grasă (precum vaselina, lanolina sau ceara) în care sunt încorporate substanțe active. Aceasta este destinată aplicării topice pe piele sau mucoase în scopuri terapeutice, protectoare ori de hidratare profundă.
• amfibologie — Viciu de exprimare sau figură de stil involuntară constând într-o ambiguitate sintactică a unei propoziții ori a unui întreg enunț, care îl face susceptibil de a fi înțeles în două sau mai multe moduri diferite. Spre deosebire de echivocul lexical, amfibologia structurală nu provine din dublul sens al unui singur termen, ci din combinarea și ordonarea defectuoasă a cuvintelor în frază.
• anacolutic — Care aparține anacolutului sau care prezintă caracteristicile unei rupturi sintactice structurale; se spune despre un stil, un enunț sau o frază în care construcția gramaticală începută este abandonată pe parcurs pentru a face loc unei noi configurații sintactice. Acest termen califică fenomenele de discontinuitate din discurs, fiind utilizat frecvent în analiza textelor literare moderne și a transcrierilor de limbaj colocvial spontan.
• anastrofă — Figură de stil și procedeu sintactic constând în inversarea intenționată a topicii sau a ordinii gramaticale firești și obișnuite a cuvintelor în cadrul unei propoziții ori fraze. Folosită cu precădere în poezie, retorică și proza literară, anastrofa urmărește obținerea unui efect ritmic deosebit, evidențierea expresivă a unui anumit termen sau accentuarea dramatismului unui mesaj prin perturbarea structurii sintactice standard.
• anfibologic — Care prezintă anfibologie; caracterizat prin ambiguitate sintactică, exprimare echivocă ori structură obscură care permite două sau mai multe interpretări complet diferite și adesea contradictorii. Acest fenomen structural apare de regulă din cauza unei aranjări defectuoase a cuvintelor în propoziție, lăsând sensul global la latitudinea contextului sau a interpretării subiective.
• anfibologie — Ambiguitate exprimată printr-o structură sintactică defectuoasă care permite atribuirea mai multor înțelesuri diferite aceluiași enunț. Spre deosebire de polisemie, care se referă la sensurile multiple ale unui singur cuvânt, acest fenomen structural provine din organizarea incorectă a întregii propoziții sau fraze, fiind considerat o greșeală de logică ori de stil.
• antepoziție — Așezarea unui cuvânt, a unui afix sau a unui constituent sintactic înaintea altui element cu care se află în raporturi gramaticale ori semantice strânse; plasare structurală anterioară într-o secvență verbală. Acest procedeu sintactic și topic este esențial în determinarea topicilor flexibile sau rigide ale unei limbi, având adesea rolul de a marca emfaza, focalizarea stilistică ori îndeplinirea unor reguli structurale stricte, cum ar fi așezarea adjectivului demonstrativ înaintea substantivului determinat.
• antepune — A așeza sau a plasa un element lingvistic, un obiect ori o valoare conceptuală înaintea altuia dintr-o serie ordonată; a prefera sau a acorda prioritate absolută unui lucru în raport cu altul. În structura gramaticală, acțiunea descrie prepoziționarea unui adjectiv sau pronume față de regentul său nominal, în timp ce în sens figurat exprimă actul axiologic de a pune interesele colective sau morale mai presus de cele individuale.
• antepunere — Acțiunea de a antepune și rezultatul ei; așezare sau fixare a unui element gramatical, lexical ori conceptual înaintea altui element dintr-o secvență determinată. În sintaxa frazei, această modificare structurală a topicii servește frecvent la scoaterea în evidență a unui termen determinat (focalizare), schimbând dinamica informativă a enunțului fără a-i altera sensul denotativ de bază.
• antepus — Care este așezat, plasat sau situat în fața unui alt element dintr-o serie, o structură sau o secvență determinată. În morfologie și sintaxă, descrie starea unui constituent nominal sau verbal prepoziționat pentru a modifica topica sau a genera emfază stilistică, în timp ce în medicină indică o poziționare anatomică anterioară a unui organ sau țesut raportat la axul de referință al corpului.
• antihemoroidal — Care previne, combate sau ameliorează simptomele provocate de hemoroizi; medicament, unguent, supozitor sau remediu topic utilizat în tratamentul afecțiunilor anorectale. În sens clinic, acționează structural prin reducerea inflamației, calmarea pruritului, tonifierea pereților vasculari și stimularea circulației venoase locale.
• antipruritic — Care posedă proprietatea de a calma, reduce sau suprima senzația de mâncărime (prurit) a pielii ori a mucoaselor. Reprezintă un sinonim perfect pentru termenul antipruriginos, fiind utilizat pentru a descrie o gamă variată de preparate farmaceutice topice sau sistemice, cum ar fi antihistaminicele, corticosteroizii sau loțiunile calmante, care acționează prin inhibarea mediatorilor inflamatori locali.
• atopic — Care aparține atopiei, se referă la atopie sau este caracterizat printr-o predispoziție ereditară de a dezvolta reacții alergice imediate (cum ar fi dermatita, astmul sau rinita) la contactul cu alergeni obișnuiți din mediu. În context dermatologic clinic, termenul descrie adesea o piele extrem de uscată, sensibilă, predispusă la inflamații intense, prurit sever și eczeme recurente din cauza unei bariere cutanate afectate structural.
• atopomenoree — Afecțiune ginecologică rară, cunoscută și sub denumirea de menstruație ectopică sau deviată, caracterizată prin hemoragii periodice lunare care se produc în afara cavității uterine (de exemplu, prin mucoasa nazală, stomac, plămâni sau la nivelul unor cicatrici cutanate), coincizând cu fluxul menstrual normal sau înlocuindu-l complet. Fenomenul este adesea corelat clinic cu prezența țesutului endometrial ectopic în alte organe (endometrioză extrapelviană).
• bacitracină — Antibiotic polipeptidic cu spectru larg de acțiune, produs prin biosinteză de tulpini specifice de Bacillus subtilis sau Bacillus licheniformis. Acest compus farmacologic structural acționează prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian, fiind utilizat cu precădere în aplicații topice (unguente, creme) pentru prevenirea și tratarea infecțiilor cutanate și oculare superficiale provocate de bacterii Gram-pozitive.
• badijona — A aplica un medicament lichid, o soluție antiseptică, antiinflamatoare sau cicatrizantă pe o suprafață bolnavă a corpului (piele, mucoase, plăgi) prin intermediul unui tampon de vată, al unei feșe sau al unei pensule speciale. Operațiunea are scopul de a dezinfecta local, de a calma durerea sau de a proteja țesutul lezat împotriva infecțiilor externe.
• badijonaj — Preparat farmaceutic lichid sau soluție medicamentoasă destinată aplicării topice pe piele ori pe mucoase; medicament utilizat în procesul de badijonare. De asemenea, termenul indică uneori, prin extensie improprie, însăși acțiunea de aplicare locală a unui antiseptic sau dezinfectant cu ajutorul unui tampon steril.