#trupe

• aerodesant — Trupă militară specializată, echipament sau operațiune tactică de parașutare ori debarcare directă din aeronave în spatele liniilor inamice sau în zone strategice de conflict. Acest tip de infanterie aeronautică mobilă este antrenat pentru asalturi rapide, capturarea unor obiective cheie și menținerea pozițiilor până la sosirea forțelor terestre principale.
• aeromobil — Ca adjectiv, descrie forțe militare, echipamente sau unități tactice capabile să fie transportate rapid și deplasate prin aer cu ajutorul aeronavelor (în special elicoptere); ca substantiv neutru, reprezintă un vehicul hibrid conceptual sau experimental conceput să ruleze pe șosele și să zboare în spațiul aerian.
• aeropurtat — Care este transportat sau lansat cu ajutorul unei aeronave, al unui avion sau al unui elicopter; adaptat structural pentru a fi deplasat prin aer ori parașutat direct în zona de operațiuni. Termenul se aplică pe scară largă trupelor de infanterie de elită, echipamentelor radar avansate, senzorilor geofizici sau armamentului configurat special pentru misiuni aviatice.
• aerotransportat — Care este transportat sau expediat pe cale aeriană, cu ajutorul unui avion sau al unui elicopter; divizie militară, trupă sau echipament greu configurat structural pentru a fi deplasat prin atmosferă și parașutat ori debarcat direct în teatrul de operațiuni sau în zone sinistrate.
• alpin — Care aparține Munților Alpi sau, prin extensie structurală, munților înalți în general; care este specific peisajelor, florei, faunei și climei de mare altitudine, situate deasupra limitei superioare a pădurilor. Ca substantiv masculin, definește un soldat dintr-o trupă de elită instruită special pentru lupte în zonele montane sau o persoană care practică alpinismul.
• antegardă — Detașament militar, subunitate sau formațiune tactică mobilă trimisă în fața forțelor principale ale unei armate aflate în marș pentru a asigura cercetarea terenului, a preveni atacurile surpriză și a deschide calea. În sens cultural sau sociologic, funcționează uneori ca o variantă sinonimică rar utilizată pentru avangardă, indicând un grup care deschide noi perspective.
• antitero — Denumire prescurtată, utilizată frecvent în limbajul curent, jurnalistic și militar, pentru acțiunile, trupele sau dispozitivele destinate combaterii directe a terorismului. Se referă în mod specific la unitățile speciale de intervenție rapidă, echipamentele tactice sau operațiunile de asalt menite să neutralizeze teroriștii în situații de criză cu ostatici ori atacuri armate iminente.
• antiterorist — Care aparține antiterorismului, privitor la combaterea terorismului sau care este destinat dezinfectării focarelor extremiste; militar, luptător sau agent operativ instruit special pentru executarea misiunilor de neutralizare a grupărilor teroriste. Termenul descrie atât profilul individual al unui combatant de elită, cât și caracterul defensiv ori ofensiv al unei operațiuni strategice desfășurate pentru protecția populației.
• antiteroristă — Forma de feminin pentru adjectivul sau substantivul antiterorist; care se referă la ansamblul de măsuri, tactici sau unități organizate pentru combaterea extremismului armat (ex: brigadă antiteroristă, acțiune antiteroristă) ori femeie combatant integrată în structurile de elită ale trupelor speciale de intervenție.
• ariergardă — Parte a unei unități militare poziționată în spatele forțelor principale, având rolul de a le proteja spatele în timpul deplasării sau de a acoperi retragerea în fața inamicului; grup de persoane care rămâne în urmă sau menține idei conservatoare, depășite.
• armată — Totalitatea forțelor militare ale unui stat, organizate și echipate structural pentru apărarea națională, securitatea teritoriului și ducerea acțiunilor de război; oaste. În sens restrâns, termenul desemnează o mare unitate strategică alcătuită din mai multe corpuri de armată sau divizii, iar în sens figurat sau colectiv, o mulțime mare de oameni sau elemente organizate care acționează unitar într-un scop comun.
• asaltatoare — Substantiv sau adjectiv variabil care desemnează o persoană, o forță militară, o armată sau o entitate colectivă de gen feminin care execută un asalt, un atac violent sau o ofensivă directă. În sens structural și militar, se referă la trupele de șoc sau la unitățile tactice (de exemplu, companii asaltatoare) destinate să străpungă liniile defensive inamice, iar în sens figurat descrie comportamentul ofensiv, energic și impetuos al unei persoane ori grup.
• asaltator — Persoană, militar sau unitate tactică combatantă care participă direct la executarea unui asalt ori a unui atac violent asupra unei poziții inamice fortificate. Ca adjectiv, descrie un element, un echipament sau o forță militară cu rol structural ofensiv, special concepută pentru pătrunderea rapidă și neutralizarea obiectivelor de maximă securitate.
• asaltist — Membru al formațiunilor paramilitare fasciste, în special al trupelor de asalt germane (SA - Sturmabteilung) din perioada ascensiunii regimului nazist. Ca adjectiv, termenul se referă structural la ideologia, metodele violente, acțiunile de stradă sau elementele vestimentare specifice acestor miliții politice utilizate pentru intimidarea opoziției.
• askari — Soldat colonial local din rândurile populației indigene din Africa Orientală, recrutat și antrenat de armatele puterilor europene (în special de Imperiul German, Marea Britanie și Italia) în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Acești luptători erau recunoscuți pentru disciplina lor riguroasă, cunoașterea terenului și rolul crucial jucat în conflictele regionale, inclusiv în timpul Primului Război Mondial.
• atrupament — Formă arhaică, regională sau juridică veche ce descrie acțiunea de a strânge, a uni sau a grupa la un loc mai multe elemente, bunuri sau terenuri agricole (o formă timpurie de comasare ori asociere structurală a proprietăților rurale). De asemenea, poate face referire la o adunare ori o grupare compactă de persoane sau trupe militare reunite într-un punct determinat.
• autoblindat — Autovehicul militar protejat cu plăci de blindaj rezistente la gloanțe și schije, echipat cu armament ușor sau mediu, utilizat pentru recunoaștere, transport de trupe sau sprijin tactic pe câmpul de luptă. Ca adjectiv, termenul descrie un vehicul dotat cu o structură protectoare metalică și propulsie proprie, capabil să execute misiuni în zone de mare risc tactic.
• auxilium — Termen latin reprezentând conceptul original de ajutor, asistență sau alianță militară; în Imperiul Roman, desemna trupele auxiliare non-cetățenești (auxilia), iar în feudalism reprezenta obligația de asistență militară și financiară pe care vasalul o datora seniorului său (auxilium et consilium).