#umar

• abac — Instrument manual vechi folosit pentru efectuarea calculor aritmetice, format dintr-un cadru cu tije pe care culisează bile. În medicina modernă, neuropsihologie și terapie ocupațională, abacul este utilizat ca dispozitiv terapeutic tactil pentru reabilitarea cognitivă a pacienților cu accident vascular cerebral (AVC), traumatisme craniene sau demențe incipiente, ajutând la recăpătarea motricității fine și a funcțiilor executive matematice.
• abumarkub — Denumirea populară internațională, de origine arabă, a pasării pantof (Balaeniceps rex), o pasăre pelecaniformă de talie mare, cu un aspect preistoric unic, endemică în mlaștinile din estul și centrul Africii tropicale. Caracterizată printr-un cioc masiv, lat și curbat în formă de sabot, folosit pentru capturarea peștilor mari și a târâtoarelor din mâl, această pasăre solitară este renumită pentru nemișcarea sa absolută în timpul vânătorii și pentru comportamentul său extrem de teritorial.
• acromial — Care aparține acromionului (apofiza osoasă superioară a scapulei/omoplatului) sau care este situat în regiunea superioară a umărului; care face referire la structurile anatomice, vasculare sau nervoase asociate acestei proeminențe scheletice.
• acromioclavicular — Care aparține sau se referă în același timp la acromion și la claviculă; care descrie elementele articulare, ligamentare sau capsulare care unesc apofiza osoasă a scapulei cu extremitatea externă a claviculei la nivelul supero-lateral al umărului.
• acromion — Prelungire osoasă lățită și turtită care formează extremitatea superioară a spinei scapulei (omoplatului) și care se articulează direct cu clavicula, reprezentând cel mai înalt punct structural al scheletului umărului.
• acromionită — Proces patologic inflamator, acut sau cronic, localizat la nivelul acromionului ori al structurilor periarticulare imediat învecinate (cum ar fi bursa subacromială și tendoanele coafei rotatoare). Această afecțiune structurală este declanșată cel mai frecvent de microtraumatise repetate, suprasolicitare mecanică profesională ori sportivă sau fenomene degenerative locale, manifestându-se clinic prin dureri intense la ridicarea brațului, impotență funcțională parțială a umărului, edem localizat și sensibilitate acută la palpare.
• adimensional — Care nu are dimensiune fizică sau ale cărui unități de măsură fundamentale se anulează reciproc prin raportare, fiind exprimat printr-un număr pur, fără unitate de măsură asociată; în fizică și mecanică, descrie o mărime structurală (cum este numărul lui Reynolds sau coeficientul de frecare) obținută prin analiza dimensională pentru a simplifica ecuațiile matematice și a permite modelarea la scară a fenomenelor complexe.
• Adlumia — Gen de plante erbacee, agățătoare, bienale, din familia Fumariaceae (sau Papaveraceae în clasificările moderne), originar din America de Nord și Asia de Est. Specia cea mai cunoscută este Adlumia fungosa, apreciată pentru frunzișul său fin, similar cu al ferigilor, și florile sale delicate în formă de inimă sau clopot, de culoare roz-albicioasă.
• Adlumia fungosa — Specie de plantă erbacee agățătoare, bienală, reprezentantul principal al genului Adlumia din familia Fumariaceae, originară din zonele împădurite și stâncoase ale Americii de Nord. Este caracterizată prin frunze divizate, asemănătoare cu cele ale ferigilor, și inflorescențe pendule cu flori delicate, de formă alungită sau spongioasă, având culori ce variază de la roz pal până la alb.
• afix — 1. Morfem dependent (prefix, sufix, infix sau interfix) care se atașează unei rădăcini sau unui radical pentru a forma un cuvânt nou ori o formă gramaticală diferită. 2. În matematică (geometrie analitică), număr complex asociat unui punct dintr-un plan cartezian, reprezentând coordonatele sale (poziția punctului în raport cu axele reală și imaginară). 3. Ca adjectiv, termenul descrie un element atașat stabil sau fixat structural.
• afuma — A expune un obiect, un spațiu sau un aliment la acțiunea directă a fumului pentru a-l conserva, aromatiza, dezinfecta sau înnegri; a găti o mâncare dându-i un gust neplăcut de ars din cauza lipsei de apă sau a focului prea puternic. În sens apicol, descrie acțiunea de a liniști albinele prin intermediul unui dispozitiv special ce emană fum.
• afumare — Acțiunea de a afuma și rezultatul ei; operație industrială sau tradițională prin care produsele alimentare (carne, pește, brânzeturi) sunt supuse acțiunii fumului pentru uscare, conservare antiseptică și îmbunătățire organoleptică. Reprezintă de asemenea procesul de tratare chimică sau optică a unor materiale prin depunerea unui strat fin de compuși din fum.
• afumătoare — Anexă gospodărească, încăpere special amenajată sau construcție tehnică de dimensiuni variabile în care se produce fum în mod controlat pentru conservarea și aromatizarea produselor alimentare (carne, pește, brânzeturi). Funcționează prin arderea mocnită a rumegușului sau a lemnului de esență tare, asigurând o distribuție omogenă a agenților antiseptici din fum.
• alăuzi — Variantă fonetică arhaică sau regională pentru verbul a călăuzi; acțiunea de a conduce, a ghida, a îndruma o persoană ori un grup pe un drum necunoscut, sau de a oferi orientare spirituală, morală ori intelectuală cuiva. În vechile texte juridice și administrative, termenul făcea referire și la activitatea unui ghid oficial platit pentru a trece călătorii prin strorile strâmte ale munților.
• alăuzire — Variantă fonetică arhaică sau regională pentru călăuzire; acțiunea de a alăuzi (sau a călăuzi) și rezultatul ei, constând în fapta de a ghida, a conduce ori a îndruma pe cineva într-o călătorie fizică ori pe calea dezvoltării morale și spirituale. În textele de epocă, reprezenta și sprijinul sau protecția acordată unui drumeț de către o călăuză.
• algebraic — Care aparține algebrei, privitor la algebră; care se bazează pe principiile, regulile sau operațiile specifice algebrei. În matematică, termenul caracterizează structuri, ecuații, numere sau varietăți exprimate prin polinoame și operații aritmetice finite, fiind utilizat în opoziție cu elementele transcendente pentru a defini sisteme deductive riguroase în spațiile vectoriale și topologice.
• Almohazi — Membrii unei dinastii și mișcări religioase berbere musulmane (Al-Muwaḥḥidūn, însemnând 'monoteiștii' sau 'unitarienii') fondată în secolul al XII-lea de Ibn Tumart; aceștia au pus bazele unui imperiu vast ce a dominat întregul Magreb și sudul Peninsulei Iberice, înlocuind dinastia almoravizilor și impunând o doctrină strictă axată pe unitatea absolută a lui Dumnezeu.
• altițe — Forma de plural a substantivului 'altiță'; desemnează benzile ornamentale late și minuțios brodate plasate orizontal pe umerii cămășilor populare românești (ii), reprezentând elementul definitoriu al compoziției ornamentale folclorice.
• angaja — A lua o persoană în serviciu pe baza unui contract de muncă legal, oferindu-i o remunerație; a atrage, a implica sau a introduce pe cineva ori un colectiv într-o acțiune, într-o dispută ori într-o activitate complexă. Ca verb reflexiv, exprimă acțiunea de a-și lua o obligație fermă, a se prinde prin legământ sau a păși pe un drum profesional ori ideologic determinat.
• angajare — Acțiunea de a angaja și rezultatul ei; încadrarea formală și legală a unei persoane într-un loc de muncă pe baza unui contract individual de muncă; de asemenea, implicarea activă într-o dispută, asumarea unei obligații ferme ori, în sens militar istoric, începerea unei lupte directe.