#umar

• antepulsie — Mișcare de translație sau de proiecție anterioară a unui segment al corpului (cum ar fi brațul, umărul sau mandibula) înainte, într-un plan sagital, raportat la o poziție anatomică de referință. Acest mecanism structural este coordonat de grupe musculare specifice și este evaluat frecvent în patologiile aparatului locomotor pentru determinarea gradului de mobilitate articulară și stabilirea protocoalelor de recuperare fizică.
• anthoxanthum — Gen de plante erbacee anuale sau perene din familia Poaceae (ierburi graminee), cunoscute popular sub numele de vițelar sau iarba mirositoare, remarcabile prin inflorescențele lor dense sub formă de spic și prin parfumul intens de cumarină emanat în timpul uscării. În agrostologia teoretică, reprezentanții acestui gen sunt studiați pentru valoarea lor ecologică în pajiștile alpine și subalpine, dar și pentru compușii fitochimici volatili folosiți în parfumerie.
• anumăra — Formă verbală arhaică sau regională pentru acțiunea de a număra, a socoti, a calcula sau a trece în revistă elementele unei mulțimi; a stabili numărul exact al unor obiecte, animale sau persoane prin calcul secvențial.
• anumărare — Acțiunea de a anumăra și rezultatul ei; procesul arhaic sau regional de numărare, calculare, inventariere ori trecere în revistă a unor bunuri, animale sau persoane; stabilirea unei cantități totale prin adunare succesivă.
• anumărat — Care a fost numărat, socotit sau calculat în mod secvențial; bunuri, monede ori vite a căror cantitate exactă a fost stabilită și înregistrată în trecut în catastifele oficiale.
• aritmo — Element de compunere (prefixoid) împrumutat din limba greacă veche (arithmos), utilizat în terminologia științifică, tehnică sau medicală cu semnificația de 'număr', 'calcul numeric' sau, prin extensie medicală, 'ritm' (derivat structural din corelația cu bătăile numărabile ale inimii). Acesta servește la formarea unor cuvinte compuse de nișă, cum ar fi aritmomanie, aritmograf sau aritmologie.
• aritmoman — Persoană (bărbat) care suferă de aritmomanie, o tulburare obsesiv-compulsivă manifestată prin nevoia irezistibilă și impulsul patologic de a număra continuu obiecte, cuvinte, pași ori acțiuni zilnice sau de a efectua calcule matematice inutile. Ca adjectiv, descrie un comportament, o fixație structurală ori o atitudine caracteristică acestei nevroze obsesive.
• aritmomană — Persoană de sex feminin care suferă de aritmomanie; femeie afectată de o tulburare obsesiv-compulsivă ce se manifestă prin impulsul irezistibil și patologic de a număra în mod repetat obiecte, acțiuni, cuvinte sau elemente din mediul înconjurător. Ca adjectiv, descrie o manifestare, o atitudine sau o trăsătură comportamentală marcată de obsesia compulsivă a număratului și a calculelor matematice inutile.
• aromatiza — A comunica sau a conferi o aromă, un miros ori un gust plăcut, intens și specific unui aliment, unei băuturi, unui produs cosmetic sau farmaceutic prin adăugarea de esențe, uleiuri eterice, mirodenii ori extracte aromatice (naturale sau sintetice). În sens chimic industrial, reprezintă acțiunea de a introduce compuși ciclici aromatici într-un amestec de hidrocarburi pentru a-i îmbunătăți calitățile tehnice.
• Asperula odorata — Denumire științifică (sinonim taxonomic utilizat frecvent pentru Galium odoratum) a unei plante erbacee perene din familia Rubiaceae, cunoscută popular sub numele de vinăriță; crește în pădurile de fag și foioase, fiind renumită pentru florile sale mici, albe, parfumate și pentru conținutul ridicat de coumarină, substanță structurală volatilă care îi conferă un miros plăcut de fân proaspăt tăiat în faza de uscare, utilizată în industria parfumurilor și în medicina tradițională.
• aspumare — Acțiunea de a aspuma și rezultatul ei; procesul fizic sau biologic de formare abundentă a spumei; spumegare intensă provocată de efort, boală, agitație mecanică ori reacții chimice. Este un substantiv deversbal rar, utilizat cu precădere în texte arhaice sau în încercări stilistice poetice pentru a sugera o transformare violentă a unui fluid.
• astatin — Element chimic radioactiv, puternic instabil, din grupa halogenilor, cu numărul atomic 85 și simbolul At; este cel mai rar element natural din scoarța terestră, fiind produs doar tranzitoriu prin dezintegrarea uraniului și toriului, iar datorită timpului de înjumătățire extrem de scurt (maximum 8,1 ore pentru cel mai stabil izotop), proprietățile sale fizice sunt studiate aproape exclusiv prin tehnici de sinteză artificială în acceleratoare de particule.
• asumare — Acțiunea de a-și asuma și rezultatul ei; actul conștient și voluntar de acceptare a unei responsabilități, a unui rol, a unei culpe sau a unei obligații structurale. Reprezintă o trăsătură fundamentală a maturității emoționale și profesionale, definind capacitatea unui individ sau a unei entități juridice de a răspunde direct de actele sale.
• asumatare — Acțiunea de a asuma sau de a deveni asumat; proces psihologic, social sau lingvistic prin care un individ sau un grup își însușește pe deplin responsabilitatea propriilor decizii, identități, valori sau acțiuni, manifestându-le în mod deschis și transparent în fața comunității. Reprezintă trecerea de la acceptarea pasivă la afirmarea activă și conștientă a unei stări de fapt.
• asumuta — A determina o persoană sau un grup să își asume o identitate, o responsabilitate sau o decizie; a ghida un individ prin tehnici psihologice ori sociale spre internalizarea deplină și conștientă a unei stări de fapt. Acest proces structural transformă acceptarea pasivă a unei situații într-o asumare activă și asumată în fața comunității.
• asumuțare — Acțiunea de a asumuța și rezultatul ei; impulsul, provocarea sau stimularea colectivă prin care se obține exteriorizarea categorică a unei asumări identitare sau sociale. Reprezintă un fenomen structural de activare comportamentală, des întâlnit în mișcările sociale de masă sau în discursurile motivaționale intense.
• asuprăluare — Acțiunea de a prelua o obligație, o datorie, un risc sau o responsabilitate de la o altă parte contractantă; transfer structural prin care un individ sau o entitate juridică își asumă gestionarea directă a unei sarcini financiare ori morale în cadrul unui acord oficial.
• At — Simbolul chimic oficial pentru elementul astatin (sau astat), un radioelement halogen extrem de rar și instabil, cu numărul atomic 85. În tabelele periodice moderne, At reprezintă cel mai greu element stabilizat din grupa halogenilor, ale cărui proprietăți fizice și chimice sunt deduse teoretic sau observate microscopic în laboratoarele de fizică nucleară de înaltă energie datorită timpului său de înjumătățire foarte scurt.
• autoatribuire — Acțiunea de a-și autoatribui și rezultatul ei; însușirea, asumarea sau conferirea de către o persoană sieși a unui merit, a unei calități, a unei funcții, a unui drept sau a unei sarcini, adesea în mod unilateral, arbitrar sau nejustificat. În psihologia cognitivă, termenul descrie procesul mental prin care un individ își explică propriile succese sau comportamente prin factori interni, cum ar fi abilitățile sau efortul propriu.
• autototalizare — Acțiunea de a se autototaliza și rezultatul ei; procesul automat de calculare, însumare și centralizare a unor date cantitative ori valori numerice în cadrul unui sistem informatic sau dispozitiv electronic, eliminând erorile umane de calcul manual. Acest mecanism este utilizat pe scară largă în sistemele ERP, în bazele de date financiare și în parcometrele sau casele de marcat moderne.