#workshop

• abagerie — Atelierul, magazinul sau meșteșugul abagerului, unde se producea, se prelucra sau se comercializa aba și îmbrăcămintea groasă din pănură. Din punct de vedere istoric și igienic, abageriile reprezentau centre urbane importante pentru asigurarea articolelor vestimentare de protecție termică în secolele trecute, contribuind indirect la menținerea sănătății publice în sezoanele reci.
• ajustoare — Unealtă manuală, dispozitiv auxiliar sau masă specială de lucru utilizată în trecut în atelierele de mecanică fină, lăcătușărie ori tâmplărie pentru a fixa, sprijini sau ghida piesele în timpul operațiunilor de ajustare, pilire sau finisare dimensională; prin extensie (rar), termenul poate desemna o femeie care lucra ca muncitor calificat sau ajutor în procesul de potrivire și calibrare a subansamblurilor metalice ori textile dintr-o fabrică. Acest element reflectă terminologia tehnică industrială de tranziție de la începutul secolului trecut.
• alămărie — Atelier specializat în topirea, turnarea, modelarea și prelucrarea meșteșugărească a alamei, sau magazin destinat comercializării exclusive a obiectelor utilitare, ornamentale și accesoriilor metalice fabricate din acest aliaj de cupru și zinc. În sens colectiv, termenul desemnează totalitatea produselor ori vaselor de alamă dintr-o gospodărie, dintr-un inventar comercial sau dintr-o colecție muzeală etnografică.
• alezui — Variantă rară, populară sau de jargon tehnic pentru verbul 'a aleza'; acțiunea de a prelucra, lărgi sau finisa interiorul unei piese cilindrice, al unui cilindru de motor sau al unei țevi cu ajutorul unei scule așchietoare. Deși nu aparține normei academice stricte a limbii române literare, termenul este utilizat în mod curent în limbajul informal al breslei mecanicilor auto și al strungarilor din atelierele de reparații mecanice.
• alezuire — Acțiunea de a alezui și rezultatul ei; termen informal sau regional echivalent cu 'alezare', descriind procesul industrial ori artizanal de lărgire și calibrare a unei cavități cilindrice interioare. Deși este evitat în manualele tehnice academice în favoarea substantivului literar 'alezare', cuvântul este înțeles și utilizat pe scară largă în atelierele de confecții metalice și reparații mecanice din România.
• alezuit — Variantă informală sau de jargon tehnic pentru adjectivul 'alezat'; despre o gaură cilindrică, un cilindru de motor sau o piesă tubulară care a fost supusă procesului de lărgire, calibrare și finisare interioară prin așchiere. Termenul este utilizat cu precădere în comunicarea directă dintre mecanicienii auto, strungari și clienți în atelierele de reparații, desemnând piesa finisată și adusă la cotele de reparație dorite.
• alvițărie — Loc, atelier, secție sau mică fabrică meșteșugărească în care se prepară și se comercializează alvița (halvița) și alte produse zaharoase tradiționale de inspirație orientală; meseria sau îndeletnicirea de alvițar. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, aceste ateliere din zonele urbane sau de mahala foloseau cazane mari de aramă pentru fierberea siropului concentrat de zahăr și baterea spumei vegetale.
• arămărie — Atelierul în care se prelucrează aramă (cuprul) sau magazinul unde se vând obiecte făurite din acest metal; meșteșugul arămarului sau totalitatea produselor din aramă dintr-o gospodărie ori comunitate. În trecut, arămăriile reprezentau centre economice vitale în piețele marilor târguri medievale românești.
• arcărie — Meșteșugul, tehnica tradițională sau îndeletnicirea istorică de a confecționa arcuri și săgeți; atelierul, locul special amenajat sau manufactura în care un meșter arcar produce, repară ori finisează arme albe cu coardă. În sens extins, termenul desemnează totalitatea cunoștințelor tehnice privind selecția lemnului potrivit, tratarea organică a tendoanelor și calculul geometric al curburii pentru optimizarea forței de tragere.
• ardo — Termen rarisim, utilizat în anumite contexte industriale sau istorice de marcare, ce desemnează un tip special de placă de ardezie utilizată în trecut ca suport structural în ateliere pentru schițarea rapidă a reperelor tehnice sau a cotelor geometrice.
• argăsărie — Atelier specializat, tăbăcărie primitivă sau loc amenajat în care se practică argăsirea, adică prelucrarea chimică și mecanică a pieilor brute de animale pentru a le transforma în marfă durabilă și flexibilă. În sens structural și istoric, termenul desemnează atât meșteșugul tăbăcitului tradițional, cât și instalațiile rudimentare (bazine de înmuiere, instrumente de răzuit) folosite de meșteri pentru tratarea materialelor organice cu substanțe astringente bogate în tanin.
• argăsitoare — Femeie care prelucrează pieile brute de animale prin metode chimice și mecanice tradiționale; tăbăcăreasă. Ca adjectiv, descrie o substanță organică (scoarță de stejar, tărâțe, săruri) sau o soluție fluidă care are proprietatea structurală de a argăsi sau tăbăci pieile, eliminând umiditatea și bacteriile pentru a asigura conservarea pe termen lung a materialului.
• argintărie — Ansamblu sau colecție de obiecte de uz casnic, tacâmuri, sfeșnice, vase decorative sau piese de cult confecționate integral din argint sau acoperite cu un strat din acest metal prețios; prin extensie, termenul desemnează meșteșugul tăierii și prelucrării argintului, magazinul sau atelierul unde se produc și se vând aceste piese fine, precum și tezaurul monetar sau de podoabe al unei familii.
• armurarie — Atelier, manufactură, fabrică sau stabiliment specializat în proiectarea, făurirea, asamblarea, testarea sau repararea armelor de foc și a echipamentelor militare de protecție; armurărie. În documentele administrative vechi, termenul descria depozitul oficial de armament al unei garnizoane sau bresle medievale, reprezentând centrul logistic de stocare a echipamentelor balistice și defensive destinate apărării cetății.
• armurerie — Formă etimologică neadaptată, galicism sau variantă livrescă pentru „armurărie”; magazin, atelier sau depozit de arme și echipamente de protecție militară. Deși forma recomandată de normele actuale este cea asimilată cu 'ă' ('armurărie'), varianta cu 'e' se regăsește frecvent în scrierile istorice din secolul al XIX-lea, traducerile de epocă sau ca denumire comercială pentru armurile și arsenalele vest-europene.
• asambleză — Formă secundară, adesea utilizată regional sau în jargonul tehnic vechi, pentru termenul 'asambleuză'; desemnează fie o femeie care lucrează la asamblarea unor repere tehnice, fie un utilaj sau masă specială destinată poziționării și fixării elementelor geometrice componente ale unui produs.
• ascuțitorie — Atelier sau spațiu tehnic special amenajat în care se desfășoară activitatea de ascuțire, șlefuire și recondiționare a instrumentelor, uneltelor, lamelor sau sculelor industriale de tăiat.
• atelier — Loc de muncă specializat, încăpere sau clădire în care meșteșugarii, artizanii, artiștii, mecanicii sau muncitorii execută lucrări manuale, reparații, obiecte de artă ori produse de serie mică; totalitatea lucrătorilor dintr-o astfel de unitate. În sens educațional sau artistic, termenul descrie o formă de instruire practică bazată pe activități interactive, experimentale și de creație colectivă coordonate de un specialist (ex: atelier de teatru, atelier de scriere).
• autoatelier — Autovehicul special amenajat și echipat cu scule, utilaje, piese de schimb și aparatură de măsură, utilizat pentru executarea unor lucrări de întreținere, reparații rapide, depanare sau asistență tehnică direct la locul unde s-au produs defecțiunile altor mașini sau utilaje agricole, industriale ori de transport.
• autoservice — Atelier tehnic, stație specializată sau unitate de reparații auto dotată cu utilaje, rampe, calculatoare de diagnoză și scule specifice, destinate întreținerii, verificării periodice și remedierii defecțiunilor mecanice, electrice sau structurale ale autovehiculelor. În uzul colocvial modern, termenul desemnează un service auto autorizat unde șoferii își duc mașinile pentru asistență tehnică calificată.