#Agonis

• advers — Care se află în opoziție directă, contrar, potrivnic; care manifestă o atitudine de confruntare, rivalitate sau ostilitate deschisă față de o persoană, o idee sau o cauză. În context juridic sau competițional, termenul desemnează tabăra situată pe o poziție diametral opusă în cadrul unui litigiu ori al unei dispute, reprezentând forța de rezistență sau obstacolul structural ce trebuie depășit.
• Agonis — Gen de plante perene angiosperme din familia Myrtaceae, strict endemic în regiunile de coastă ale sud-vestului Australiei de Vest; cuprinde arbori și arbuști caracterizați prin frunze aromatice alternate bogate în uleiuri esențiale, flori hermafrodite albe cu câte cinci petale aranjate în capitule axilare și fructe sub formă de capsule lemnoase, fiind utilizat pe scară largă în arhitectura peisagistică datorită coroanelor plângătoare și rezistenței la salinitate.
• Agonis flexuosa — Specie de arbore sau arbust peren de talie mică spre medie din genul Agonis, cunoscut popular ca mirtul plângător sau copacul de mentă; faimos pentru ramurile sale pendulante lungi, frunzele înguste care emană un miros puternic de mentă când sunt zdrobite și ciorchinii delicați de flori albe cu baze roz, fiind o alegere favorită ca arbore de aliniament stradal în climatele mediteraneene.
• Agonis marginata — Denumire științifică secundară sau sinonim istoric utilizat în taxonomia botanică pentru o specie de arbust din familia Myrtaceae (genul Agonis), nativă din Australia de Vest; caracterizată prin frunze persistente dispuse altern și inflorescențe dense capituliforme. În nomenclaturile moderne, specia a fost reclasificată sau revizuită sub alte autorități taxonomice, însă termenul reține o importanță istorică în studiul compoziției floristice australe.
• agoniseală — Totalitatea bunurilor materiale, a banilor sau a averii acumulate treptat de o persoană sau de o familie, prin muncă stăruitoare, efort susținut și economisire riguroasă de-a lungul timpului. În sens abstract, termenul implică o valoare morală ridicată, sugerând cinste, chibzuială și sacrificiu personal în obținerea prosperității, spre deosebire de averile dobândite rapid sau ilicit.
• agonisi — A strânge, a acumula sau a dobândi treptat bunuri materiale, bani, avere ori cunoștințe prin muncă stăruitoare, efort susținut și economisire chibzuită. În sens abstract sau spiritual, verbul descrie acumularea de merite, învățături, experiență sau faimă pe parcursul vieții, sugerând un proces de lungă durată bazat pe perseverență și sacrificiu.
• agonisie — Formă arhaică sau regională mai puțin frecventă a substantivului 'agoniseală'; desemnează acțiunea de a strânge bunuri, rezultatul muncii susținute sau averea acumulată treptat de o persoană. În documentele vechi din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, termenul făcea referire și la activitatea economică în sine sau la capacitatea de producție a unei gospodării rurale.
• agonisire — Acțiunea de a agonisi și rezultatul ei; procesul de strângere, acumulare sau dobândire treptată a unor bunuri materiale, bani, cunoștințe sau merite prin efort susținut și stăruință. În context financiar personal, reprezintă efortul organizat de economisire și acumulare de active pe parcursul unei perioade îndelungate.
• agonisit — Care a fost strâns, acumulat sau dobândit treptat prin muncă stăruitoare și economisire riguroasă; adesea utilizat în legătură cu banii, averea sau proprietățile obținute prin efort propriu. Ca participiu, indică acțiunea finalizată a verbului agonisi.
• agonisită — Forma de feminin pentru termenul agonisit; desemnează o avere, o sumă de bani sau o proprietate care a fost strânsă, acumulată sau dobândită treptat, prin intermediul unei munci stăruitoare, al unui efort susținut și al unei economisiri riguroase desfășurate de-a lungul timpului.
• agonisitor — Persoană care are deprinderea sau calitatea de a strânge, de a aduna și de a acumula neobosit bunuri materiale, bani sau avere pentru gospodăria sa; om harnic, strângător, chibzuit și econom. În textele morale sau religioase vechi, termenul descrie capul de familie devotat muncii, care asigură traiul zilnic al celor apropiați prin efort cinstit.
• agonist — Substanță chimică, medicament sau hormon care se leagă de un receptor celular specific și declanșează o reacție biologică sau un efect fiziologic maxim în celulă, imitând acțiunea compusului endogen; în anatomie și fiziologia musculară, termenul descrie un mușchi a cărui contracție produce direct mișcarea specifică a unei articulații, acționând în opoziție cu un mușchi antagonist.
• agonistă — Forma de feminin pentru termenul agonist; desemnează o substanță sau o moleculă capabilă să activeze un receptor celular ori, în anatomie, o acțiune sau o grupă musculară feminină care inițiază și susține o mișcare fizică specifică.
• agonistic — Care aparține competiției, luptei sau conflictului ritualizat; în etologie și psihologie comportamentală, termenul descrie un ansamblu de interacțiuni sociale (cum ar fi agresiunea, amenințarea, supunerea sau retragerea) manifestate între membri aceleiași specii pentru teritoriu sau dominanță, fără a duce neapărat la distrugere fizică.
• agonistică — Forma de feminin pentru termenul agonistic; desemnează o conduită, o atitudine sau o manifestare conflictuală ori, istoric ca substantiv, arta întrecerilor publice, a luptelor atletice și a jocurilor competiționale desfășurate în arena elenă antică.
• anagon — Termen biochimic rar sau variantă structurală ce desemnează o substanță, un compus chimic sau un agent care blochează, inhibă ori neutralizează acțiunea unui hormon, a unei enzime sau a unui agonist; antagonist biologic. În sens molecular precis, se referă la molecule concepute sau existente în natură care concurează pentru aceiași receptori celulari, oprind declanșarea răspunsului fiziologic normal al celulei.
• antagonic — Care se află în opoziție ireconciliabilă, în contradicție flagrantă sau în luptă directă cu un alt element, concept sau forță; care exercită o acțiune contrară, neutră sau distructivă asupra unui sistem. În fiziologie și farmacologie, termenul califică mușchii sau substanțele care acționează structural în sens opus (cum sunt mușchii flexori față de cei extensori sau un medicament care blochează receptorii unui hormon), generând un contrast funcțional stabil.
• antagonism — O opoziție diametrală, ireconciliabilă și de o intensitate profundă între două forțe, idei, interese sau tendințe care se exclud reciproc. În biologie și farmacologie, termenul desemnează interacțiunea dintre două substanțe, organisme sau structuri anatomice în care acțiunea uneia o neutralizează, o diminuează ori o inhibă complet pe a celeilalte.
• antagonist — Care se află în antagonism sau manifestă o opoziție activă și constantă față de altcineva ori altceva. În literatură și cinematografie, reprezintă personajul, forța ori elementul structural care se opune protagonistului, generând conflictul principal. În anatomie și fiziologie, descrie un mușchi care execută o mișcare contrară mișcării efectuate de un alt mușchi (agonist).
• antagonistic — Care manifestă, conține sau este caracterizat prin antagonism; profund ostil, incompatibil și aflat într-o stare permanentă de opoziție structurală ori funcțională. Se aplică relațiilor, comportamentelor sau forțelor ale căror elemente componente acționează activ unele împotriva celorlalte, împiedicând armonia și generând un conflict latent sau manifest.