#Antipa

• amibicid — Substanță chimică sau medicament care distruge amibele, în special formele active ori chistice de Entamoeba histolytica; ca adjectiv, descrie proprietatea farmacologică structurală a unui agent terapeutic capabil să elimine infestația amibiană.
• amibocid — Variantă ortografică pentru termenul 'amibicid'; substanță chimică sau agent medicamentos cu structură moleculară specifică capabilă să distrugă amibele și paraziții unicelulari încorporați în țesuturile umane sau animale. Acest tip de compus acționează prin inhibarea căilor metabolice vitale ale protozoarelor.
• amidină — Compus organic derivat funcțional dintr-o carboxamidă în care gruparea oxo (=O) a fost înlocuită cu o grupare imino (=NR), având structura generală R-C(=NR)-NR2. Amidinele sunt recunoscute structural ca baze organice puternice datorită stabilizării prin rezonanță a cationului rezultat în urma protonării, nucleul lor fiind utilizat frecvent în sinteza medicamentelor antiparazitare, antifungice și a agenților de diagnosticare clinică.
• amoebicid — Care distruge amoebele (amibele), în special specia Entamoeba histolytica, responsabilă de apariția dizenteriei amibiene; medicament, substanță chimică sau agent terapeutic utilizat pentru distrugerea acestor protozoare parazite. În farmacologie, substanțele se împart în amoebicide luminale (active în intestin) și tisulare (active în ficat sau alte organe).
• animozitate — Sentiment de ostilitate, antipatie profundă, ură ascunsă sau resentiment manifestat statornic între două sau mai multe persoane ori grupuri sociale. Acest fenomen comportamental se traduce prin tensiuni interpersonale accentuate, dispute frecvente și o rezistență psihologică structurală în fața oricărei tentative de reconciliere sau comunicare armonioasă.
• antepathie — Grafie veche, formă etimologică sau variantă livrescă din secolele XVIII-XIX a substantivului modern 'antipatie', desemnând un sentiment instinctiv de aversiune, repulsie, neplăcere sau ostilitate manifestat de o persoană față de cineva ori ceva. În textele filosofice timpurii, termenul era utilizat și pentru a descrie o forță naturală de respingere sau o incompatibilitate structurală între elemente.
• antihelmintic — Care distruge sau elimină viermii paraziți intestinali din organismul gazdă; medicament, substanță chimică ori remediu natural utilizat în tratamentul helmintiazelor. În sens farmacologic, acționează structural prin paralizarea sistemului neuromuscular al paraziților sau prin blocarea metabolismului celular al acestora, facilitând evacuarea lor naturală.
• antihiperon — Antiparticulă corespunzătoare unui hiperon; barion instabil cu număr barionic negativ, compus exclusiv din antiquarkuri, dintre care cel puțin unul este un antiquark straniu (strange), fermecat (charm), frumos (bottom) sau de top (top). În sens structural, posedă aceeași masă și durată de viață ca hiperonul respectiv, dar sarcină electrică și număr de stranietate de semn opus.
• antimalaric — Care previne, combate, distruge sau vindecă malaria; medicament (cum sunt chinina, clorochina sau artemisininul) utilizat în profilaxia și terapia infecțiilor parazitare provocate de protozoarele din genul Plasmodium, transmise prin înțepătura de țânțar Anopheles. În sens clinic, intervine structural prin blocarea ciclului de replicare a parazitului în eritrocite sau în celulele hepatice.
• antimaterie — Formă de materie compusă din antiparticule corespunzătoare particulelor obișnuite, având aceeași masă și durată de viață ca acestea, dar sarcini electrice și momente magnetice de semn opus (de exemplu pozitroni, antiprotoni, antineutroni). În sens structural, interacțiunea directă dintre materie și antimaterie conduce instantaneu la procesul de anihilare reciprocă, cu transformarea integrală a masei în energie radiantă de înaltă frecvență.
• antimezon — Antiparticulă corespunzătoare unui mezon; hadron instabil de tip bozon compus structural dintr-o pereche simetrică inversată formată dintr-un quark și un antiquark, posedând aceeași masă și spin ca mezonul respectiv, dar sarcină electrică, stranietate, farmec sau izospin de semn opus. În sens experimental, coliziunea dintre un mezon și un antimezon conduce la anihilarea lor cuantică reciprocă.
• antimoleculă — Formațiune moleculară ipotetică sau sintetizată experimental în laboratoarele de înaltă energie, compusă structural în întregime din antiparticule (antiprotoni, antineutroni și pozitroni) legate prin aceleași forțe electromagnetice și nucleare ca o moleculă obișnuită. Contactul direct dintre o moleculă și o antimoleculă declanșează un proces instantaneu de anihilare cuantică cu eliberare masivă de fotoni gama.
• antinațional — Care contravine intereselor fundamentale ale unei națiuni, ale unui popor sau ale unui stat suveran; politică, ideologie, trădare sau comportament public care aduce prejudicii independenței, culturii ori securității naționale. În sens structural și juridic, descrie acțiuni executive, discursuri de subminare ori tratate internaționale considerate abuzive sau contrare interesului patriotic.
• antineutrin — Antiparticulă corespunzătoare unui neutrin; lepton neutru din punct de vedere electric, cu o masă de repaus extrem de mică (sau nulă) și spin semiîntreg, emis de regulă în timpul proceselor de dezintegrare beta-minus ale nucleelor atomice. În sens structural, posedă o helicitate inversă (de dreapta) față de cea a neutrinului (de stânga) și interacționează extrem de slab cu materia.
• antineutrino — Antiparticula corespunzătoare neutrinului, caracterizată prin masă extrem de mică (aproape nulă), sarcină electrică neutră și spin semiîntreg, având o helicitate inversă (de sens orar sau dextrogiră) față de cea a neutrinului. Această entitate subatomică este emisă în mod predominant în timpul proceselor de dezintegrare beta-minus, interacționând cu materia exclusiv prin intermediul forței nucleare slabe și al gravitației, fapt ce o face extrem de dificil de detectat.
• antineutron — Antiparticula corespunzătoare neutronului, având exact aceeași masă și spin ca acesta, dar caracterizată printr-un număr barionic invers și un moment magnetic de semn opus față de cel al neutronului. Deși este o particulă neutră din punct de vedere electric global, structura sa internă este compusă din antiquarkuri (doi antiquarkuri down și un antiquark up), ceea ce determină comportamentul său specific de anihilare în contact cu materia barionică ordinară.
• Antipa — Nume propriu de familie și prenume istoric de origine elenă. În contextul cultural și științific românesc, se referă în mod eminent la Grigore Antipa (1867-1944), naturalist, biolog, oceanograf și muzeolog de renume mondial, fondator al Muzeului Național de Istorie Naturală din București și pionier al dioramelor biologice moderne; de asemenea, poate desemna o insulă sau o structură geografică numită în onoarea sa.
• antipalagă — Termen extrem de rar din credințele și superstițiile populare românești, ce desemnează un ritual arhaic, un descântec sau un obiect cu rol apotropaic utilizat de comunitățile rurale pentru a îndepărta, contracara sau împrăștia grindina, furtunile violente și norii aducători de prăpăd abătuți asupra recoltelor.
• antipaludic — Proprietate a unei substanțe, a unui medicament sau a unui protocol terapeutic de a combate, preveni sau vindeca paludismul (malaria); în sens substantival, reprezintă un preparat farmaceutic specific (cum ar fi chinina, clorochina sau derivații de artemisinină) care distruge paraziții din genul Plasmodium în diferite stadii ale ciclului lor evolutiv în organismul uman.
• antipământ — Corp ceresc ipotetic sau planetă imaginară localizată în mod simetric pe aceeași orbită cu Pământul, dar situată permanent în poziție diametral opusă, în spatele Soarelui, rămânând astfel invizibilă pentru observatorii tereștri. Acest concept structural a fost introdus inițial în astronomia antică de către pythagoricianul Philolaos din Crotona pentru a explica eclipsele și a completa numărul sferelor cosmice sacre.