#accepta

• admis — Care a fost acceptat, primit sau declarat promovat în urma unui examen, a unui concurs, a unei evaluări sau a verificării unor condiții formale; aprobat sau considerat valabil de către o autoritate ori într-un sistem de reguli. În sens gramatical, reprezintă participiul trecut al verbului 'admite', asimilat adesea ca adjectiv calificativ sau folosit ca indicator de status oficial.
• admisibil — Care poate fi admis, acceptat, îngăduit sau luat în considerare; care este plauzibil, tolerabil, permis de lege, de logică ori de normele sociale și morale. În domeniul juridic, termenul caracterizează o cerere, o probă sau o acțiune care îndeplinește toate condițiile de formă și fond prevăzute de codurile de procedură pentru a fi analizată pe fond.
• admisibilitate — Calitatea sau însușirea a ceea ce este admisibil; caracterul unei cereri, al unei probe sau al unei acțiuni de a îndeplini condițiile legale, logice ori procedurale pentru a fi primită și analizată în fond de către o instanță judecătorească ori o autoritate competentă. Reprezintă un filtru procedural esențial în drept, menit să asigure conformitatea actelor cu normele de ordine publică înainte de evaluarea validității lor.
• admite — A accepta ca adevărat, valabil, plauzibil sau corect; a recunoaște o stare de fapt, o eroare ori o teorie; a primi o persoană într-o instituție, colectivitate ori la un examen; a îngădui, a tolera sau a permite desfășurarea unei acțiuni în conformitate cu normele stabilite. Acest verb exprimă un act structural de validare intelectuală, administrativă sau etică.
• admitere — Acțiunea de a admite și rezultatul ei; procesul oficial de selecție, primire sau înscriere a unor candidați într-o instituție de învățământ, o organizație profesională ori o asociație pe baza unor examene, concursuri sau criterii predefinite. Reprezintă pragul administrativ și academic prin care se validează competențele necesare pentru integrarea într-un sistem structurat.
• adopta — A primi în familie un copil pe cale legală, acordându-i drepturi de descendent legitim; a lua de suflet. În sens larg, acțiunea de a-și însuși o idee, o metodă, o opinie, un curent artistic sau un comportament străin. În context administrativ sau legislativ, înseamnă a accepta, a aproba sau a valida un proiect, o hotărâre sau o lege în urma unui vot formal.
• agrea — A privi pe cineva sau ceva cu simpatie, bunăvoință sau plăcere; a accepta, a aproba sau a simpatiza o persoană, o propunere sau o idee într-un cerc social ori profesional. Termenul implică o atitudine favorabilă, manifestată prin acordarea de sprijin moral, appreciation estetică ori consimțământ amiabil în fața unor opțiuni.
• agreare — Acțiunea de a agrea și rezultatul ei; aprobare oficială, acceptare formală, avizare sau recunoaștere a conformității unui furnizor, a unei proceduri ori a unui proiect de către o autoritate competentă. În mediul corporativ și administrativ, reprezintă procesul de selecție și validare prin care o entitate economică primește dreptul de a colabora sau de a livra servicii.
• agreat — Care se bucură de simpatie, aprobare sau recunoaștere oficială; acceptat, agreat sau validat în mod formal de o autoritate, o companie sau un partener extern. În limbajul corporativ și juridic, termenul califică un furnizor, un specialist sau un plan de acțiune care a trecut cu succes de procesul de selecție și evaluare, fiind inclus în listele oficiale de colaborare.
• apriimi — Variantă fonetică regională sau formă verbală arhaică (întâlnită în unele texte bisericești ori graiuri locale vechi), utilizată ca sinonim pentru verbele 'a primi', 'a accepta' sau 'a aproba'. În structura textelor pre-moderne, adăugarea vocalică inițială reflectă un fenomen de proteză sau o influență grafică livrescă tranzitorie.
• aprobat — Care a primit consimțământul oficial, autorizația, confirmarea sau validarea din partea unei autorități, instanțe ori a unui comitet; proiect, document sau comportament acceptat, încuviințat ori agreat. În sens tehnic sau birocratic, descrie starea finală a unui dosar sau act normativ care a trecut cu succes de toate etapele de verificare și control legal.
• asentat — Care a primit aprobarea, acceptul profund sau consimțământul intim al cuiva; validat prin consens intelectual. În sens adjectival rar, descrie un enunț, un principiu sau o hotărâre care a fost internalizată structural de un receptor, încetând să mai fie un simplu element exterior impus, devenind o convingere asumată.
• asumare — Acțiunea de a-și asuma și rezultatul ei; actul conștient și voluntar de acceptare a unei responsabilități, a unui rol, a unei culpe sau a unei obligații structurale. Reprezintă o trăsătură fundamentală a maturității emoționale și profesionale, definind capacitatea unui individ sau a unei entități juridice de a răspunde direct de actele sale.
• asumatare — Acțiunea de a asuma sau de a deveni asumat; proces psihologic, social sau lingvistic prin care un individ sau un grup își însușește pe deplin responsabilitatea propriilor decizii, identități, valori sau acțiuni, manifestându-le în mod deschis și transparent în fața comunității. Reprezintă trecerea de la acceptarea pasivă la afirmarea activă și conștientă a unei stări de fapt.
• autoempatie — Abilitatea conștientă de a manifesta înțelegere, compasiune, toleranță și acceptare față de propriile trăiri, greșeli, vulnerabilități sau suferințe emoționale; capacitatea de a se raporta la sine cu aceeași căldură și blândețe pe care o persoană le oferă unui prieten drag aflat în dificultate.