#adaos

• adăogământ — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut ca variantă pentru 'adaos', 'adăugire' sau 'supliment'; element suplimentar, clauză adițională ori anexă introdusă într-un document oficial, testament sau contract comercial pentru a-i completa ori clarifica prevederile de bază.
• adăogătură — Formă substantivală arhaică sau regională utilizată în trecut ca variantă pentru 'adăugitură' sau 'adaos'; bucată de material, text, notă marginală ori element secundar cusut, lipit sau atașat ulterior pe un obiect, veșmânt ori document pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l întregi sau a-i completa sensul.
• adaoge — Formă substantivală arhaică sau regională utilizată în trecut pentru a desemna un adaos, o completare, o anexă sau un supliment adus unui obiect, unui text ori unei sume de bani. Termenul se întâlnește în manuscrisele din perioada premodernă, funcționând ca echivalent vechi pentru acțiunea sau rezultatul adăugării.
• adăogire — Formă substantivală arhaică și nestandardizată, utilizată în textele românești medievale și premoderne pentru a desemna acțiunea de a adăuga ori rezultatul acesteia. Reprezintă un echivalent istoric al cuvântului modern 'adăugire' sau 'adaos', descriind procesul structural prin care se suplimenta un text, se extindea o listă de bunuri ori se sporea volumul unei mărfi.
• adăogitură — Formă substantivală arhaică sau regională utilizată în trecut ca variantă pentru 'adăugitură' sau 'adaos'; bucată de material, text, notă marginală ori element secundar cusut, lipit sau atașat ulterior pe un obiect, veșmânt ori document pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l întregi sau a-i completa sensul.
• adaos — Ceea ce se adaugă la un lucru pentru a-l întregi, a-l mări, a-l completa sau a-i crește valoarea; element suplimentar inclus într-un ansamblu structural. În economie, termenul desemnează cota procentuală sau suma fixă adăugată la prețul de cost al unei mărfi pentru a obține prețul de vânzare, asigurând profitul comerciantului și acoperirea cheltuielilor de distribuție.
• adăoșag — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut, mai ales în graiurile transilvănene sau de vest, ca variantă pentru 'adaos', 'supliment' ori 'adăugire'; o cantitate adăugată, o anexă adusă unui bun material sau o clauză adițională inclusă într-o înțelegere scrisă.
• adăosător — Formă substantivală sau adjectivală arhaică, derivată fonetic din tema substantivului 'adaos' sau a participiului trecut 'adăos'; desemnează o persoană care efectuează un adaos ori un element secundar care îndeplinește o funcție de suplimentare, completare sau sporire structurală a unui ansamblu sau text.
• adăosătură — Formă substantivală arhaică sau regională utilizată în trecut ca variantă fonetică pentru 'adăugitură' sau 'adaos'; bucată de material, text sau element secundar cusut, lipit ori adăugat ulterior pe un obiect, veșmânt sau document administrativ pentru a-l lungi, a-l repara sau a-i întregi sensul.
• adăosură — Formă substantivală arhaică, populară sau regională utilizată în trecut în locul termenului modern 'adăugitură' sau 'adaos'; bucată de material, adaos textil sau pasaj de text introdus, lipit ori cusut ulterior pe un obiect, veșmânt ori document vechi pentru a-l repara, a-l lungi sau a-i completa înțelesul.
• adăpoi — Loc special amenajat, de obicei de mari dimensiuni, prevăzut cu jgheaburi lungi și bazine lângă un râu sau o fântână, destinat adăpării colective a turmelor ori cirezilor de vite; de asemenea, poate desemna o adăpătoare primitivă sau acțiunea masivă și organizată de hidratare a șeptelului într-o comunitate pastorală.
• adătiu — Termen juridic și administrativ arhaic utilizat în trecut în anumite documente sau zapise vechi pentru a desemna un adaos, o taxă suplimentară, o cotă adăugată ori o clauză adițională inclusă într-un contract sau hrisov oficial. Ca adjectiv, descrie un element sau un factor care vine ca o completare ori o suplimentare la o structură de bază.
• adău — Variantă substantivală arhaică extrem de scurtă sau regională utilizată în trecut în locul cuvântului standard 'adaos' ori 'adăugire'; element suplimentar inclus într-un ansamblu, o mică cantitate de material pusă în plus sau un adaos textil aplicat pe un veșmânt uzat.
• adăugământ — Termen juridic, literar sau administrativ arhaic utilizat în trecut în locul cuvântului standard modern 'adaos' sau 'anexă'; clauză adițională, completare, document suplimentar sau codicil introdus într-un act oficial, tratat internațional ori testament pentru a-i extinde sau lămuri prevederile inițiale.
• adăugare — Acțiunea de a adăuga și rezultatul ei; procesul structural, tehnic sau administrativ prin care se suplimentează o listă, se extinde un text sau se introduce un element nou într-un ansamblu existent. În bazele de date, reprezintă operațiunea de inserare (INSERT) a unei înregistrări noi într-un tabel.
• adăugătorie — Formă substantivală arhaică sau regională rară, utilizată în trecut în locul termenilor moderni 'adăugire' sau 'adaos'; acțiunea de a adăuga ceva ori rezultatul acestui proces, reprezentând totodată și o clauză adițională, o completare sau o anexă adusă unui hrisov, act administrativ sau contract comercial.
• adăugătură — Element, bucată de material, text sau detaliu adăugat ulterior la un ansamblu gata format pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l extinde sau a-i completa sensul. În context textil, reprezintă o bucată de pânză folosită pentru a mări un veșmânt, în timp ce în filologie descrie un adaos sau o inserție textuală realizată de un editor sau copiist într-un manuscris.
• adăugire — Acțiunea de a adăuga și rezultatul ei; element, detaliu, clauză sau text completat ori inserat ulterior pentru a întregi, extinde sau modifica o structură preexistentă. În sferă editorială și juridică, reprezintă un addendum sau o notă suplimentară care clarifică ori rectifică prevederile sau informațiile dintr-un document de bază.
• adăugitură — Element, bucată de material, text sau detaliu adăugat ulterior la un ansamblu gata format pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l extinde sau a-i completa sensul. În context textil, reprezintă o bucată de pânză folosită pentru a mări un veșmânt, în timp ce în filologie descrie un adaos sau o inserție textuală realizată de un editor sau copiist într-un manuscris.
• adaus — Variantă fonetică veche, regională sau populară a substantivului neutru 'adaos'; element suplimentar pus pe lângă un lucru existent pentru a-l completa sau a-i mări volumul. De asemenea, reprezintă o formă arhaică de participiu trecut a verbului 'a adăuga' (în loc de 'adăugat'), întâlnită frecvent în textele cronicărești și în documentele juridice din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.