#agon

• agonist — Substanță chimică, medicament sau hormon care se leagă de un receptor celular specific și declanșează o reacție biologică sau un efect fiziologic maxim în celulă, imitând acțiunea compusului endogen; în anatomie și fiziologia musculară, termenul descrie un mușchi a cărui contracție produce direct mișcarea specifică a unei articulații, acționând în opoziție cu un mușchi antagonist.
• agonistă — Forma de feminin pentru termenul agonist; desemnează o substanță sau o moleculă capabilă să activeze un receptor celular ori, în anatomie, o acțiune sau o grupă musculară feminină care inițiază și susține o mișcare fizică specifică.
• agonistic — Care aparține competiției, luptei sau conflictului ritualizat; în etologie și psihologie comportamentală, termenul descrie un ansamblu de interacțiuni sociale (cum ar fi agresiunea, amenințarea, supunerea sau retragerea) manifestate între membri aceleiași specii pentru teritoriu sau dominanță, fără a duce neapărat la distrugere fizică.
• agonistică — Forma de feminin pentru termenul agonistic; desemnează o conduită, o atitudine sau o manifestare conflictuală ori, istoric ca substantiv, arta întrecerilor publice, a luptelor atletice și a jocurilor competiționale desfășurate în arena elenă antică.
• agoniza — A se afla în agonie, a duce lupta supremă și terminală cu moartea, manifestând o stingere progresivă a funcțiilor vitale ale organismului. În sens figurat sau literar, verbul descrie acțiunea de a se prăbuși lent, a pieri, a se stinge sau a lâncezi într-o stare de declin profund, de neputință dureroasă ori de degradare inevitabilă (despre o instituție, o relație sau o epocă istorică).
• agonizant — Care se află în agonie, care agonizează, muribund. În sens extins sau figurat, termenul descrie ceva care provoacă o suferință fizică ori psihică extremă, un chin sfâșietor, o așteptare chinuitoare sau o stare de tensiune intolerabilă (de exemplu, o tăcere agonizantă); de asemenea, poate califica un ritm, un strigăt sau un suspine terminal.
• agonizare — Acțiunea de a agoniza și rezultatul ei; procesul fiziologic terminal de trecere lentă de la viață la moarte clinică, marcat de zbuciumul trupului și stingerea funcțiilor vegetative. În sens figurat, termenul descrie o descompunere treptată, un declin prelungit sau o degradare ireversibilă a unui sistem, a unei structuri politice ori a unui proiect lipsit de resurse.
• agonotesie — Funcția, demnitatea sau magistratura unui agonotet în Grecia antică; reprezintă ansamblul prerogativelor oficiale și responsabilităților administrative de organizare, finanțare și arbitrare a jocurilor publice sacre și a concursurilor atletice ori dramatice. În sens larg, termenul face referire la managementul instituționalizat al spectacolelor și competițiilor din lumea elenistică.
• agonotet — Magistrat din Grecia antică însărcinat cu organizarea, finanțarea, supravegherea și arbitrarea jocurilor publice sacre și a concursurilor atletice, poetice sau dramatice. Această funcție onorifică de mare prestigiu civic implica adesea cheltuieli personale uriașe din partea demnitarului ales, fiind o componentă cheie a sistemului de liturghii publice din polisul elen.
• agorie — Formă arhaică sau regională rară, întâlnită izolat în documente vechi sau manuscrise bisericești, utilizată ca o variantă fonetică sau o corupere locală a substantivului agonie (lupta cu moartea) ori, în mod complet distinct, legată semantic de rădăcinile slave ce fac referire la o stare de jale, tristețe profundă sau neputință.
• akermanit — Mineral din grupul melilitului, format dintr-un silicat complex de calciu și magneziu cu formula chimică Ca2MgSi2O7; se cristalizează în sistemul tetragonal și apare frecvent în rocile magmatice efuzive sărace în siliciu, în calcarele metamorfozate de contact termic sau ca component structural major în zgurile metalurgice industriale. Acest mineral de temperatură înaltă formează o serie izomorfă continuă cu gehlenitul, fiind utilizat în studiile petrologice pentru determinarea condițiilor termodinamice de solidificare a magmelor.
• alaș — Vechi regionalism sau arhaism utilizat în anumite zone rurale ale Transilvaniei sau Banatului pentru a desemna un popas, un adăpost pentru căruțe și cai, o remiză ori un șopron mare destinat adăpostirii vehiculelor agricole; prin extensie, stație sau loc de odihnă pe drumurile comerciale vechi. Acest termen structural păstrează o valoare etno-lingvistică deosebită, fiind documentat în inventarele gospodărești tradiționale.
• Allen — Nume de familie și prenume de origine celtică/engleză de largă circulație internațională, consacrat în cultură în special prin Woody Allen, renumit regizor și scenarist american, sau prin Paul Allen, cofondator al Microsoft. În terminologia industrială și tehnică, termenul desemnează un sistem standardizat de șuruburi cu locaș hexagonal și cheia corespunzătoare acestora (cheie Allen).
• amfipteră — Șarpe înaripat legendar sau balaur mitologic, reprezentat în heraldica medievală cu aripi de liliac sau de pasăre, lipsit de picioare, simbolizând adesea cunoașterea secretă ori protecția spirituală. În arhitectura clasică, termenul poate descrie, prin extensie rară, o structură sau un edificiu înconjurat complet de aripi laterale de coloane ori porticuri duble.
• anagon — Termen biochimic rar sau variantă structurală ce desemnează o substanță, un compus chimic sau un agent care blochează, inhibă ori neutralizează acțiunea unui hormon, a unei enzime sau a unui agonist; antagonist biologic. În sens molecular precis, se referă la molecule concepute sau existente în natură care concurează pentru aceiași receptori celulari, oprind declanșarea răspunsului fiziologic normal al celulei.
• Angelonia — Gen de plante erbacee sau subarbuști ornamentali din familia Plantaginaceae (anterior clasificate în Scrophulariaceae), nativ în regiunile tropicale și subtropicale ale Americii, în special în Brazilia și Mexic. Cuprinzând aproximativ 30 de specii, genul este renumit în horticultură mai ales prin specia Angelonia angustifolia (supranumită popular 'gura-leului de vară'), apreciată pentru rezistența sa remarcabilă la secetă și căldură excesivă. Plantele prezintă frunze lanceolate, zimțate pe margini, și tulpini erecte care susțin inflorescențe sub formă de raceme lungi, cu flori bilabiate ce amintesc de orhidee sau de gura-leului, având culori variate de la violet, albastru și roz, până la alb pur.
• Angelonia angustifolia — Denumirea științifică pentru gura-leului de vară, o plantă erbacee perenă (cultivată adesea ca anuală în climatul temperat) din familia Plantaginaceae, nativă din Mexic și America Centrală. Planta atinge înălțimi de 30-45 de centimetri și se caracterizează prin tulpini erecte, frunze lanceolate înguste (angustifolia) cu margini zimțate și inflorescențe spectaculoase sub formă de raceme lungi. Florile sale bilabiate, asemănătoare cu cele de gura-leului sau de orhidee, au nuanțe intense de violet, albastru, roz sau alb, fiind extrem de apreciate în horticultură datorită rezistenței deosebite la căldură, secetă și soare direct.
• anizopter — Care are aripi inegale ca mărime, formă sau structură; caracteristic insectelor la care aripile anterioare diferă vizibil de cele posterioare. Ca substantiv masculin, termenul desemnează orice insectă aparținând subordinului Anisoptera (libelule adevărate), caracterizată prin faptul că aripile posterioare sunt mai late la bază decât cele anterioare și rămân larg deschise în poziție de repaus.
• antagonic — Care se află în opoziție ireconciliabilă, în contradicție flagrantă sau în luptă directă cu un alt element, concept sau forță; care exercită o acțiune contrară, neutră sau distructivă asupra unui sistem. În fiziologie și farmacologie, termenul califică mușchii sau substanțele care acționează structural în sens opus (cum sunt mușchii flexori față de cei extensori sau un medicament care blochează receptorii unui hormon), generând un contrast funcțional stabil.
• antagonism — O opoziție diametrală, ireconciliabilă și de o intensitate profundă între două forțe, idei, interese sau tendințe care se exclud reciproc. În biologie și farmacologie, termenul desemnează interacțiunea dintre două substanțe, organisme sau structuri anatomice în care acțiunea uneia o neutralizează, o diminuează ori o inhibă complet pe a celeilalte.