#alde

• Abderhalden — Eponim medical legat de numele biochimistului Emil Abderhalden, utilizat pentru a desemna reacția imunologică de apărare (reacția Abderhalden) bazată pe fermenții de apărare din ser, folosită în trecut pentru diagnosticarea precoce a sarcinii sau a anumitor afecțiuni oncologice și psihiatrice (precum demența precoce). De asemenea, termenul definește sindromul Abderhalden-Kaufmann-Lignac, o tulburare metabolică congenitală rară caracterizată prin cistinoză și nanism renal.
• acroleină — Lichid volatil, incolor sau slab gălbui, cu un miros extrem de înțepător, sufocant și lacrimogen, având formula chimică CH2=CH-CHO; propenal. Această aldehidă nesaturată simplă structural este extrem de toxică și inflamabilă, formându-se prin deshidratarea glicerinei la temperaturi înalte (cum ar fi în timpul prăjirii grăsimilor animale sau vegetale) ori prin arderea incompletă a biomasei și a tutunului, fiind utilizată industrial ca intermediar în sinteza materialelor plastice și a erbicidelor.
• adalmaș — Obicei tradițional românesc constând în oferirea unei cinste (de regulă băutură sau mâncare) de către cumpărător vânzătorului și martorilor, pentru a pecetlui și a sărbători încheierea unei tranzacții comerciale (în special vânzarea de animale sau pământ); cinstea oferită în această ocazie. Acest ritual structural are valoare simbolică de confirmare socială a târgului, marcând obligativitatea contractului nescris.
• albastru-azuriu — Care este de o culoare albastră cu nuanțe deschise și luminoase, asemănătoare cu cea a cerului senin de vară sau a apelor marine tropicale; azuriu intens. Termenul este utilizat frecvent în descrierile peisajelor naturale, în artele vizuale sau în industria textilă pentru a evoca o atmosferă de seninătate, claritate și puritate structurală.
• alcade — Magistrat sau funcționar administrativ și judecătoresc de rang înalt din Spania medievală și din fostele colonii spaniolă din America Latină, având atribuții similare cu cele ale unui primar ori judecător local. În limbajul administrativ modern spaniol (alcalde), termenul desemnează oficial funcția de primar al unei localități.
• alcalde — Magistrat sau funcționar administrativ și judecătoresc de rang înalt din Spania medievală și din fostele colonii spaniole din America Latină, având atribuții similare cu cele ale unui primar ori judecător local. În limbajul administrativ modern spaniol, termenul desemnează oficial funcția de primar al unei localități.
• alcăzi — Magistrați, primari sau înalți funcționari judecătorești și administrativi din Spania medievală și din fostele sale colonii din America Latină. Reprezintă forma de plural a substantivului 'alcade' (sau 'alcalde'), termenul fiind utilizat în istoriografia universală pentru a desemna corpul de conducători locali ai așezărilor din perioada imperială hispanică.
• alde — Particulă gramaticală antepusă unor nume proprii sau unor substantive care denumesc grade de rudenie ori categorii sociale, având rolul de a exprima colectivitatea, pluralitatea sau apartenența (cu sensul de 'cei din familia lui', 'de neamul lui' sau 'din categoria lui'). În registrul colocvial, poate exprima o nuanță de desconsiderare, ironie sau aproximare grosieră.
• Aldea — Nume de familie românesc tradițional, provenit din antroponimul de origine slavă sau maghiară, răspândit pe întreg teritoriul țării; denotă, de asemenea, diverse micro-toponime rurale sau puncte geografice istorice. Ca nume propriu, identifică personalități marcante din istoria și cultura română, având rădăcini adânci în onomastica medievală.
• Aldebaran — Cea mai strălucitoare stea din constelația Taurului (Alpha Tauri) și a paisprezecea ca strălucire de pe cerul nopții, situată la aproximativ 65 de ani-lumină de Pământ. Este o stea gigantă roșie, mult mai rece decât Soarele, dar având un diametru de circa 44 de ori mai mare, fiind ușor de recunoscut datorită nuanței sale portocalii-roșiatice distincte.
• Aldegrever — Numele de familie al unui renumit pictor, gravor și bijutier german din perioada Renașterii (Heinrich Aldegrever, 1502–1555), inclus în grupul maeștrilor cunoscuți sub numele de 'Micii Maeștri' (Kleinmeister). Acesta este celebru la nivel mondial pentru gravurile sale în cupru de dimensiuni extrem de reduse, dar realizate cu o precizie microscopică uluitoare, reflectând influențele artistice ale lui Albrecht Dürer.
• aldehidă — Compus organic care conține în molecula sa o grupare funcțională carbonil învecinată cu un atom de hidrogen (gruparea formil, -CHO), situată obligatoriu la capătul unei catene de atomi de carbon. Aldehidele se obțin industrial sau în laborator prin dehidrogenarea ori oxidarea controlată a alcoolilor primari și sunt utilizate pe scară largă în sinteza chimică, industria parfumurilor și producția de dezinfectanți.
• aldeidă — Variantă ortografică veche sau regională pentru termenul 'aldehidă'; compus organic caracterizat prin prezența în moleculă a grupării funcționale carbonil (-CHO) legate de un radical hidrocarbonat sau de un atom de hidrogen. Deși normele actuale ale Academiei Române impun exclusiv grafia cu litera 'h', această formă se mai întâlnește în unele manuale tehnice editate în perioada interbelică ori în traduceri timpurii.
• Alder — Nume de familie de origine germanică sau anglo-saxonă, faimos în istoria științei datorită chimistului german Kurt Alder (1902–1958), laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1950 pentru descoperirea și dezvoltarea reacției de cicloadiție (reacția Diels-Alder). Termenul poate desemna de asemenea diverse entități geografice sau localități din spațiul anglofon.
• aldimine — O clasă de compuși organici azotați ce derivă formal dintr-o aldehidă, prin înlocuirea atomului de oxigen din gruparea carbonil cu o grupare imino (=N-R sau =N-H). Acestea reprezintă imine secundare sau baze Schiff cu structură generală R-CH=N-R', fiind intermediare extrem de valoroase în sinteza organică de finețe, în producerea de medicamente și în biochimia enzimatică.
• aldol — Compus organic bifuncțional care conține în aceeași moleculă o grupare aldehidică (-CHO) și o grupare hidroxil (-OH) legată de un atom de carbon în poziția beta (b-hidroxialdehidă). Termenul desemnează în special 3-hidroxibutanalul, obținut prin condensarea aldolică a două molecule de acetaldehidă, fiind un intermediar esențial în sinteza industrială a butadienului și a altor compuși macromorfologici.
• aldoximă — Un compus organic azotat din clasa oximelor, obținut formal sau practic prin reacția de condensare a unei aldehide cu hidroxilamina (NH2OH), având structura generală R-CH=N-OH. Acest tip de oximă se caracterizează prin prezența unui atom de hidrogen legat de carbonul azometinic, spre deosebire de cetoxime, fiind un intermediar valoros în sinteza nitrililor și a amidelor.
• aldoză — O clasă de monozaharide (glucide simple) care conțin în molecula lor o grupare funcțională carbonil de tip aldehidic (-CHO) localizată obligatoriu la primul atom de carbon al catenei. Altele decât cetozele, aldozele sunt substanțe solide, cristaline, solubile în apă și cu gust dulce, fiind clasificate în funcție de numărul atomilor de carbon în aldotrioze, aldotetroze, aldopentoze și aldohexoze (cum sunt glucoza și galactoza).
• alni- — Element de compunere savantă utilizat ca prefixoid pentru a indica o relație directă cu arinul (genul Alnus) sau cu caracteristicile acestui arbore. Provine din latinescul clasic și servește la formarea unor termeni științifici și neologisme din domeniul biologiei sau ecologiei, cum ar fi „alnicol” (care crește pe arini) sau „alniform” (care are înfățișarea unui arin).
• alniform — Care are forma sau structura caracteristică frunzelor ori inflorescențelor de arin (Alnus); termen morfologic utilizat în botanica descriptivă pentru a defini organele vegetale vegetale (în special amenții sau frunzele zimțate) care seamănă structural cu cele ale genului Alnus.