#aliaj

• alamă — Aliaj structural de culoare galben-aurie compus în principal din cupru și zinc, în proporții variabile, caracterizat printr-o ductilitate ridicată, rezistență deosebită la coroziune și calități acustice remarcabile. În sens industrial și artistic, este utilizat pe scară largă la fabricarea instrumentelor muzicale de suflat, a pieselor de precizie, a armăturilor sanitare și a obiectelor decorative datorită ușurinței cu care poate fi turnat, laminat sau prelucrat mecanic.
• aldural — Denumirea comercială sau tehnică a unui aliaj metalic special pe bază de aluminiu, cupru și magneziu, asemănător duraluminiului, utilizat în industria aeronautică și de mașini datorită greutății sale reduse și rezistenței mecanice excepționale. Structural, acest material este supus unor tratamente termice de îmbătrânire artificială pentru a-și optimiza proprietățile elastice și duritatea la suprafață.
• alfenid — Aliaj metalic inoxidabil format din cupru, zinc, nichel și fier, utilizat pe scară largă ca bază pentru argintarea tacâmurilor, a obiectelor de menaj și a pieselor decorative. Descoperit în Franța în secolul al XIX-lea de către chimiștii Halphen, termenul denumește un material maleabil, rezistent la coroziune, care imită aspectul argintului masiv la un cost mult mai redus.
• aliagiu — Formă veche, arhaică, regională sau coruptă fonetic pentru aliaj; produs metalic obținut prin topirea laolaltă a două sau mai multor metale ori a unui metal cu metaloizi. În vechile inventare comerciale, catastife vamale sau scrieri tehnice din secolele trecute, termenul era utilizat sporadic pentru a înregistra compoziția clopotelor, a armelor sau a podoabelor turnate, înainte de stabilirea definitivă a neologismului modern.
• aliaj — Produs metalic obținut prin topirea și solidificarea unui amestec format din două sau mai multe metale ori din metale și nemetale. În metalurgie și ingineria materialelor, termenul descrie compuși macrostructurali omogeni concepuți special pentru a dobândi proprietăți fizico-chimice superioare componentelor pure, cum ar fi o rezistență mecanică sporită, duritate crescută, puncte de fuziune modificate sau o rezistență avansată la coroziune.
• aliere — Acțiunea de a (se) alinia sau de a se uni într-o alianță și rezultatul ei; procesul formal prin care state, partide politice, organizații sau indivizi își unesc eforturile și resursele pentru a atinge un scop comun. În metalurgie, termenul reprezintă o variantă tehnică utilizată uneori pentru alierea metalelor, adică introducerea unor elemente chimice secundare într-un metal de bază topit pentru a obține un aliaj cu proprietăți fizico-mecanice superioare.
• aligat — Produs metalic obținut prin topirea și unirea a două sau mai multe elemente chimice, dintre care cel puțin unul este metal; aliaj realizat printr-un proces tehnic controlat de combinare structurală. În sens participial, descrie o substanță sau un material care a fost combinat chimic ori amestecat intim cu un alt element pentru a-și modifica proprietățile fizice originale.
• alnico — Aliaj feromagnetic dur compus în principal din aluminiu, nichel și cobalt, cărora li se pot adăuga procente variabile de fier, cupru sau titan. Acest material structural se caracterizează printr-o inducție magnetică remanentă ridicată și o stabilitate termică excelentă, fiind utilizat pe scară largă în industrie pentru fabricarea magneților permanenți destinați motoarelor electrice, difuzoarelor de audiofrecvență și senzorilor de precizie.
• alnicol — Aliaj feromagnetic cu proprietăți magnetice superioare, realizat dintr-o compoziție structurală de fier amestecat cu aluminiu (Al), nichel (Ni) și cobalt (Co), la care se pot adăuga procente mici de cupru sau titan. Acest material structural este utilizat pe scară largă la fabricarea magneților permanenți de mare putere destinați difuzoarelor audio, motoarelor electrice, senzorilor industriali și microfoanelor.
• aloi — Termen tehnic arhaic și regional utilizat în trecut pentru a desemna un aliaj metalic, în special amestecul de aur sau argint cu metale comune (cum ar fi cuprul), folosit pentru obținerea monedelor ori a bijuteriilor. În sens extins structural, reprezintă un sinonim învechit pentru aliaj, indicând gradul de puritate sau titlul unui metal prețios prelucrat în atelierele monetare vechi.
• aloiu — Formă fonetică regională, arhaică sau coruptă popular pentru cuvântul 'aloi' (aliaj) sau utilizată în mod specific în anumite graiuri locale pentru a desemna un amestec metalic de calitate inferioară ori o compoziție fluidă. În documentele vechi sau în vocabularul meșteșugarilor din zonele miniere istorice, termenul reflectă particularități de pronunție și adaptare structurală a termenilor tehnici împrumutați.
• alpaca — Mamifer rumegător domestic de talie medie din America de Sud (Vicugna pacos), din familia Camelidae, crescut pentru lâna sa lungă, fină și mătăsoasă. În industria textilă, reprezintă țesătura sau firul de lână de înaltă calitate obținut de la acest animal; în metalurgie, definește un aliaj din cupru, zinc și nichel (argint german), cu aspect alb-strălucitor, folosit la fabricarea tacâmurilor și a obiectelor decorative.
• alpaga — Variantă ortografică învechită, regională sau preluată pe filieră franceză pentru alpaca ori alpacă. În textele comerciale și cataloagele industriale din secolul trecut, termenul desemna stofa fină de lână sau aliajul metalic alb-argintiu din cupru, zinc și nichel, fiind păstrat în arhivele tehnice sub această formă grafică alternantă.
• alpax — Denumire comercială sau tehnică atribuită unui aliaj turnat de aluminiu cu siliciu (silumin), care conține de obicei între 10% și 13% siliciu; material metalic foarte ușor care se remarcă structural printr-o fluiditate excelentă în stare topită, contracție redusă la solidificare și o rezistență deosebită la coroziune. În industrie, este utilizat pe scară largă la fabricarea pieselor complexe turnate pentru motoare auto, aviație și carcase de pompe.
• alumel — Aliaj magnetic ductil alcătuit în principal din nichel (aproximativ 95%), aluminiu, mangan și siliciu, utilizat pe scară largă în industrie, în special alături de cromel, pentru fabricarea firelor conductoare din structura termocuplelor destinate măsurării temperaturilor ridicate.
• anticorodal — Denumire comercială pentru o gamă de aliaje de aluminiu cu adaosuri mici de magneziu, siliciu și mangan, caracterizate printr-o rezistență mecanică ridicată și o rezistență excepțională la coroziune atmosferică și chimică. În sens industrial, acest material structural maleabil și ușor este masiv utilizat în hidraulică, construcții navale, profile arhitecturale și elemente sudate supuse stresului ambiental.
• antifricțiune — Care reduce frecarea și uzura mecanică dintre două suprafețe metalice aflate în mișcare de rotație sau translație directă; ca substantiv, desemnează un aliaj metalic special (pe bază de staniu, plumb sau cupru, cum este cuzinetul ori compoziția antifricțiune) sau un tratament lubrifiant dens aplicat pieselor pentru a micșora coeficientul de frecare structurală și a preveni griparea.
• antimagnetic — Care nu este influențat de acțiunea câmpurilor magnetice exterioare sau care împiedică pătrunderea liniilor de forță magnetice; dispozitiv, carcasă sau material capabil să își mențină proprietățile fizice neschimbate în medii cu intensitate magnetică ridicată. În sens structural, descrie aliaje speciale (cum ar fi mu-metalul) sau mecanisme de precizie (precum arcurile ceasurilor elvețiene) ecranate special împotriva magnetizării.
• antimonial — Care conține antimoniu (stibiu), care se referă la antimoniu sau este obținut din acest metaloid; preparat chimic, aliaj sau compus medicamentos în structura căruia intră antimoniul. În istoria farmaciei, descrie remedii specifice utilizate ca emetice (pentru a provoca voma) sau ca tratamente antiparazitare în medicina veterinară și umană timpurie.
• antimoniu — Element chimic cu numărul atomic 51 și simbolul Sb, situat în grupa a 15-a a tabelului periodic, fiind un metaloid lucios, de culoare alb-argintie, casant și cu o conductibilitate termică și electrică scăzută. În sens structural și industrial, este utilizat pe scară largă la fabricarea aliajelor antifrecare, a plăcilor pentru acumulatori, a materialelor semiconductoare și ca agent ignifugant.