#alianta

• afin — 1. Arbust scund, peren și foarte ramificat din familia Ericaceae, cu frunze oval-alungite, flori verzui-roșiatice și fructe comestibile de culoare negru-albăstruie (Vaccinium myrtillus), specific zonelor muntoase. 2. Persoană aflată într-un raport juridic de afinitate, reprezentând o rudă prin alianță (soțul sau rudele soțului în raport cu celălalt soț). 3. În sens adjectival și filosofic, termenul descrie un element asemănător, compatibil sau strâns înrudit în spirit ori structură cu un alt obiect sau fenomen.
• afinitate — 1. Atractie electivă reciprocă, simpatie profundă, compatibilitate spirituală sau potrivire de caractere între două sau mai multe persoane. 2. Legătură juridică stabilită prin căsătorie între un soț și rudele celuilalt soț (rudă prin alianță). 3. Proprietate a unor corpuri sau substanțe chimice de a se combina selectiv unele cu altele. În sens larg, termenul reflectă o asemănare structurală, funcțională sau conceptuală evidentă între obiecte, fenomene, limbi sau curente culturale.
• alia — A uni prin tratat, înțelegere formală, căsătorie sau interese comune două sau mai multe state, familii, grupuri sau persoane; a asocia în vederea unei acțiuni politice sau militare comune. Folosit cel mai frecvent la forma reflexivă (a se alia), verbul descrie unirea forțelor sau resurselor pentru a atinge un scop colectiv ori pentru a face față unui inamic comun, creând o legătură de solidaritate formală.
• alianță — Pact, tratat sau uniune formală încheiată între două ori mai multe state, organizații, partide politice sau persoane în scopul sprijinului reciproc, al apărării comune ori al atingerii unor obiective strategice convergente. În istorie și dreptul internațional, termenul definește legături de cooperare militară și politică riguroase, dar descrie și uniuni simbolice sau de rudenie realizate prin căsătorie între mari familii dinastice.
• alianție — Formă veche, arhaică sau regională folosită sporadic în documentele de tranziție lingvistică din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea pentru termenul standard 'alianță'; înțelegere, pact, tratat sau unire formală între comunități ori lideri locali. Acest termen reflectă o etapă intermediară de asimilare fonetică a sufixului neologistic, fiind înlocuit treptat în limba română modernă de forma actuală literară.
• aliat — 1. Persoană, grup, organizație sau stat unit cu altul printr-un tratat oficial, un pact ori o înțelegere de asistență mutuală și apărare comună. 2. Care aparține unei alianțe, este unit prin interese comune ori luptă de aceeași parte într-un conflict. Ca adjectiv, termenul descrie forțe militare coordonate, strategii politice convergente ori parteneri de afaceri reuniți într-o coaliție riguroasă.
• aliată — 1. Femeie, organizație, companie sau națiune unită cu alta printr-un pact oficial, o înțelegere strategică ori o legătură formală de sprijin reciproc. 2. Formă de feminin pentru adjectivul 'aliat'; care face parte dintr-o alianță, împarte aceleași interese sau cooperează într-o structură unificată.
• aliere — Acțiunea de a (se) alinia sau de a se uni într-o alianță și rezultatul ei; procesul formal prin care state, partide politice, organizații sau indivizi își unesc eforturile și resursele pentru a atinge un scop comun. În metalurgie, termenul reprezintă o variantă tehnică utilizată uneori pentru alierea metalelor, adică introducerea unor elemente chimice secundare într-un metal de bază topit pentru a obține un aliaj cu proprietăți fizico-mecanice superioare.
• anglo-american — Care aparține sau se referă simultan la Marea Britanie (Anglia) și la Statele Unite ale Americii; realizat prin cooperarea, alianța sau fuziunea structurală dintre elemente britanice și americane. Ca substantiv, definește un locuitor din America de Nord care are origine engleză sau utilizează limba engleză ca idiom matern într-un context cultural binedefinit.
• anglo-francez — Care se referă simultan la Marea Britanie (Anglia) și la Franța; realizat prin cooperarea, alianța sau fuziunea structurală dintre elemente britanice și franceze. În context istoric și lingvistic, se referă binedefinit și la idiomul hibrid sau dialectul utilizat de clasa conducătoare din Anglia medievală după Cucerirea Normandă, având un impact structural major asupra formării limbii engleze medii.
• antantă — O înțelegere, un acord politic ori o alianță diplomatică internațională încheiată între două sau mai multe state suverane în scopul cooperării armate, economice sau strategice. În sens istoric, termenul scris cu majusculă (Antanta) desemnează în mod specific coaliția militară formată din Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus (la care s-au alăturat ulterior și alte țări, inclusiv România) care s-a opus Puterilor Centrale în timpul Primului Război Mondial.
• asociere — Acțiunea de a asocia sau de a se asocia și rezultatul ei; proces structural de unire, grupare ori parteneriat între persoane, companii sau entități juridice în vederea atingerii unui scop comun; (în psihologie și lingvistică) conexiune mentală ori logică stabilită între două idei, concepte, imagini sau fenomene corelate.