#alune

• alun — Arbust foios indigen din familia Betulaceae (Corylus avellana), înalt de până la 5-6 metri, cu tulpini ramificate de la bază, frunze subrotunde, dințate și flori unisexuate (amenți masculi și flori femele reduse); produce fructe comestibile de tip achenă (alune), globuloase sau ovoide, învelite parțial într-uniciul foliar franjurat.
• aluna — Forma articulată hotărât a substantivului feminin 'alună' (fructul alunului, o achenă comestibilă cu coajă lemnoasă, tare). Alternativ, funcționează ca persoana a III-a singular a timpului perfect simplu sau ca participiu/adjectiv trunchiat în graiuri populare pentru verbul 'a aluna' (a aluneca).
• alunare — Acțiunea de a (se) aluna (a aluneca) și rezultatul ei; formă arhaică, populară sau regională pentru substantivul modern 'alunecare', întâlnită în texte vechi sau în graiuri locale pentru a descrie o pierdere a stabilității ori o surpare de teren.
• alunăreasă — Femeie care se ocupă cu culesul, depozitarea sau vânzarea alunelor în piețe ori iarmarocuri tradiționale; soția unui alunar; moțiunea de gen feminin pentru substantivul 'alunar'.
• alunat — Care a alunecat, s-a deplasat ori s-a surpat; formă de participiu trecut pentru verbul vechi 'a aluna' (a aluneca); se referă la un teren surpat sau la o suprafață care și-a pierdut stabilitatea structurală.
• alune-de-pământ — Forma de plural pentru substantivul compus 'alună-de-pământ' (sau varianta nescrisă cu cratime); desemnează arahidele (Arachis hypogaea), fructele subterane ale unei plante leguminoase, intens utilizate în industria alimentară datorită conținutului ridicat de uleiuri, grăsimi sănătoase și proteine.
• alunea — Formă de persoana a III-a singular a timpului imperfect pentru verbul vechi și regional 'a aluna' (a aluneca); descrie mișcarea continuă de alunecare, deplasare fluidă sau surpare a unui obiect ori a unei mase de pământ în trecut.
• alunească — Formă de persoana a III-a singular și plural a modului conjunctiv prezent pentru verbul 'a aluneca'; exprimă o dorință, o posibilitate sau o acțiune ipotetică de pierdere a echilibrului sau de deplasare fluidă. Rar, funcționează ca adjectiv feminin ce descrie o nuanță aromatică sau o caracteristică legată de alune.
• aluneca — A se deplasa lin, continuu și cu ușurință pe o suprafață netedă, lucioasă sau umedă, fără a întâmpina rezistență; a-și pierde echilibrul sau stabilitatea pe o astfel de suprafață, făcând o mișcare involuntară; (fig.) a trece pe nesimțite dintr-o stare în alta sau a devia de la un subiect.
• alunecare — Acțiunea de a (se) aluneca și rezultatul ei; mișcare continuă și lină pe o suprafață lucioasă sau umedă. În geomorfologie, desemnează deplasarea naturală sau accidentală a unor mase de pământ ori de rocă de-a lungul unui versant înclinat, cauzată de infiltrațiile de apă ori de gravitație (alunecare de teren).
• alunecări — Forma de plural a substantivului 'alunecare'; desemnează multiple fenomene geomorfologice de deplasare a maselor de pământ ori de rocă pe versanții înclinați, sau acțiuni repetate de glisare mecanică.
• alunecat — Care s-a deplasat lin și continuu pe o suprafață lucioasă ori umedă; persoană care și-a pierdut echilibrul sau stabilitatea pe o suprafață alunecoasă; (fig.) deviat de la un subiect, o normă morală ori o conduită corectă.
• alunecător — Care alunecă sau face să se alunece cu ușurință; alunecos, instabil sau neted. În sens substantival, reprezintă un element tehnic, o piesă sau un dispozitiv mecanic conceput pentru a glisa pe o șină sau pe o cale de rulare ghidată.
• alunecătură — Formă populară sau regională rară pentru 'alunecare'; locul unde s-a produs o prăbușire, o surpare de pământ sau o dislocare de sol pe versantul unui deal; (fig.) cicatrice sau urmă lăsată de un obiect care a glisat violent.
• alunel — Formă diminutivală pentru 'alun' (tufă mică de alun). În folclorul românesc, reprezintă un dans popular tradițional de grup, foarte dinamic, cu ritm rapid, executat de obicei în cerc sau în linie, precum și melodia instrumentală care îl însoțește.
• alunele — Forma articulată hotărât a substantivului la plural 'alune' (fructele alunului). În vorbirea curentă și medicală populară, reprezintă forma de plural pentru 'aluniță' (nevi melanocitari), desemnând micile pete pigmentare sau excrescențe benigne de pe piele.
• Alunescu — Nume de familie românesc derivat etimologic de la substantivul de bază 'alun' sau 'alună'; format istoric în spațiul rural pentru a desemna un localnic originar dintr-o zonă abundentă în aluni sau asociat cu recoltarea și comerțul acestor fructe.
• alunet — Pădure mică, crâng sau plantație compactă formată exclusiv ori predominant din tufe de alun (Corylus avellana); loc pe un versant muntos sau deluros unde cresc din abundență acești arbuști fructiferi.
• aluniș — Pădure mică, desiș, boschet sau asociație vegetală alcătuită preponderent din aluni; loc, teren sau parcelă de pământ pe care cresc mulți aluni sălbatici. Din punct de vedere fitosociologic, reprezintă un biotop specific zonelor de deal și de munte, dezvoltându-se adesea la liziera pădurilor de foioase sau pe versanții umbriți cu soluri fertile.
• aluniște — Formă regională sau variantă arhaică pentru 'aluniș' ori 'alunet'; teren, parcelă de pământ sau pădurice caracterizată prin prezența unei asociații dense de arbuști de alun. În graiul popular din anumite zone montane, desemnează un desiș sălbatic unde localnicii adună alune la sfârșitul verii sau un loc lăsat în pârloagă unde s-au dezvoltat spontan acești arbuști.