#amic

• adamic — Care aparține lui Adam, care se referă la Adam sau la perioada de dinaintea căderii omului în păcat; caracteristic stării primordiale de puritate, nevinovăție și perfecțiune a umanității. În lingvistică și mistică, termenul descrie limba ipotetică vorbită de primul om, considerată o limbă perfectă în care numele reflectau esența pură a lucrurilor numite.
• adamitic — Care se referă la Adam, la starea umanității dinaintea păcatului originar sau la adepții sectei adamiților; caracteristic purității primordiale a creației. În texte ezoterice sau antropologice, termenul descrie calitățile specifice perioadei edenice, în care ființa umană se afla într-o comuniune structurală perfectă cu divinitatea și natura, fără constrângerile doctrinare ori sociale apărute ulterior în istorie.
• adaptiv — Care are capacitatea de a se adapta sau de a asigura adaptarea; flexibil și ajustabil în funcție de modificările mediului înconjurător. În informatică și automatică, se folosește adesea ca sinonim pentru adaptativ, descriind sisteme, filtre sau algoritmi capabili să își modifice dinamic proprietățile matematice interne pentru a optimiza performanțele în timp real.
• adat — Termen utilizat în antropologia juridică și în istoria religiilor pentru a desemna ansamblul de legi cutumiare, obiceiuri tradiționale și norme nescrise care reglementează viața socială, familială și administrativă a comunităților musulmane (în special în Asia de Sud-Est, precum Indonezia și Malaezia). Acest sistem juridic tradițional coexistă adesea în mod structural cu legea islamică (Șaria) și cu legislația statală modernă.
• addolcendo — Termen muzical de origine italiană utilizat ca indicație de execuție, tradus literar prin 'îndulcind' sau 'atenuând'. Cere interpretului o tranziție fină către o emisie sonoră mai caldă, mai melodioasă, mai moale și mai catifelată, reducând treptat asprimea sau intensitatea atacului notelor pentru a spori expresivitatea lirică a fragmentului.
• adelfogam — Termen care descrie un organism, o plantă sau o structură biologică ce se reproduce prin fertilizarea între indivizi foarte înruditi sau prin fuziunea unor celule sexuale provenite de la aceeași tulpină ori de la tulpini surori. Ca substantiv, reprezintă orice exemplar vegetal care manifestă acest tip particular de izolare reproducătoare și compatibilitate genetică restrânsă.
• adiabată — Curbă care reprezintă grafic într-un sistem de coordonate (cum ar fi diagrama Clapeyron) evoluția stării unui sistem termodinamic în timpul unui proces adiabatic, adică o transformare care se desfășoară fără schimb de căldură cu mediul exterior. Acest element structural matematic reflectă relațiile dintre presiune, volum și temperatură în condiții de izolare termică perfectă.
• adiabatic — Care se produce sau se desfășoară fără schimb de căldură cu mediul exterior; proces sau transformare termodinamică structurală în care sistemul fizic izolat nu primește și nu cedează energie termică, variația energiei interne realizându-se exclusiv prin intermediul lucrului mecanic efectuat de sistem sau asupra lui.
• adiabatism — Proprietate structurală, stare sau regim de funcționare a unui sistem termodinamic caracterizat prin absența totală a schimbului de căldură cu mediul înconjurător. Acest concept teoretic stă la baza modelării unor mașini termice de înaltă eficiență și a explicării fenomenelor atmosferice de transformare rapidă a energiei fără pierderi termice exterioare.
• adinam — Care este lipsit de forță mecanică, energie dinamică sau capacitate de mișcare propulsivă; sistem fizic sau element structural caracterizat prin absența vectorilor de forță activă. Acest neologism rarisim este utilizat ocazional în lucrările teoretice de dinamică sau fizică computațională pentru a descrie o stare de repaus absolut ori un corp inert ce nu exercită nicio presiune structurală asupra mediului.
• adinamic — Care prezintă adinamie; caracterizat prin lipsă totală sau scădere severă a forței musculare, a energiei vitale și a capacității de mișcare voluntară. În context clinic structural, descrie starea unui pacient epuizat fizic din cauza unei boli infecțioase grave, a unei afecțiuni neurologice ori a unei stări depresive profunde care inhibă inițiativa motorie.
• adli — Termen juridic și filozofic de origine arabă care se referă la conceptul de dreptate, justiție absolută, echitate și corectitudine legală în conformitate cu Sharia. În sistemele administrative istorice din Orientul Mijlociu, califica instanțele, decretele sau oficialii desemnați să asigure nepărtinirea și aplicarea riguroasă a legii în societate.
• adsorbție — Fenomenul fizico-chimic spontan constând în fixarea și concentrarea moleculelor unui fluid (gaz sau lichid) pe suprafața unui corp solid sau lichid. Spre deosebire de absorbție (care este un fenomen de volum), adsorbția este strict un fenomen de suprafață controlat de dezechilibrul forțelor intermoleculare din straturile superficiale ale adsorbantului. Se împarte în adsorbție fizică (physisorption), bazată pe forțe slabe Van der Waals, și adsorbție chimică (chemisorption), bazată pe legături chimice reale.
• aduct — Produsul adus sau colectat printr-un canal, sau, ca adjectiv, descrierea unei mișcări anatomice sau a unei structuri care a fost adusă spre axul median al corpului. În anatomia structurală, reprezintă o componentă sau o poziție rezultată în urma procesului de adducție, realizat de mușchii adductori care apropie un membru (braț sau picior) de linia centrală a organismului. În ingineria hidrotehnică veche, termenul făcea referire parțială la canalul sau conducta care transporta un fluid (similar cu aducțiunea).
• aducțiune — Variantă formală sau terminologie secundară pentru substantivul 'aducție', care desemnează ansamblul de construcții, instalații, canale magistrale sau conducte de mari dimensiuni destinate captării și transportului fluidelor (în special al apei potabile sau industriale) de la sursa de alimentare până la punctele de distribuție ori la stațiile de tratare. În vechile tratate medicale sau academice, termenul era folosit ocazional și ca variantă grafică pentru mișcarea anatomică de apropiere a unui membru de axul median al corpului.
• adulare — Acțiunea de a adula și rezultatul ei; manifestarea unei admirații exagerate, oarbe și lipsite de spirit critic față de cineva. Reprezintă un act de lingușire sau flatare servilă, executat adesea din interes personal sau oportunism pentru a obține favoruri, protecție ori privilegii de la o persoană cu statut social sau politic superior. În sociologia modernă, termenul descrie și fenomenul colectiv de idealizare a vedetelor sau a dictatorilor prin cultul personalității.
• adulație — Laudă excesivă, servilă și adesea ipocrită; admirație oarbă și exagerată manifestată față de o persoană, un idol sau o figură autoritară. Fenomenul implică o idealizare totală a subiectului, fiind utilizat frecvent în structurile de putere sau în cultul personalității pentru a menține o imagine publică infailibilă. Spre deosebire de o apreciere sinceră, adulația este ghidată de interese ascunse, oportunism social sau conformism de masă.
• adulațiune — Variantă lingvistică mai veche sau arhaică a substantivului 'adulație', ce desemnează acțiunea de a adula și rezultatul ei; manifestarea unei admirații exagerate, oarbe, servile și adesea ipocrite față de o persoană cu statut superior. Deși utilizat în mod curent în textele literare, juridice și eseurile morale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, termenul a fost înlocuit complet în standardele academice și în dicționarele moderne de forma curentă 'adulație'.
• adulator — Persoană care flatează peste măsură, lingușește servil sau manifestă o admirație exagerată, oarbă și adesea interesată față de cineva cu un statut superior. Ca adjectiv, termenul califică un comportament, un discurs sau o atitudine marcată de un devotament fanatic ori de complimente excesive, folosite ca instrument tactic pentru a obține privilegii, favoruri sau protecție din partea unei figuri autoritare sau celebre.
• adulmare — Acțiunea de a adulma și rezultatul ei; procesul biologic prin care un animal de pradă sau un câine de utilitate percepe, identifică și urmărește mirosul ori amprenta olfactivă a unei ținte de la distanță. Reprezintă substantivul de acțiune verbală echivalent cu forma paralele 'adulmecare'. În sens figurat, termenul descrie actul intuitiv de a investiga cu subtilitate, de a bănui, de a mirosi sau de a anticipa o situație, un pericol sau o oportunitate ascunsă, ghidându-se după indicii fine.