#amorti

• alimori — Variantă fonetică sau regională rară pentru verbul mori (a muri / a amorți); acțiunea de a stinge, a calma, a potoli sau a amorți structural o durere, o flacără ori o agitație intensă prin intermediul unor leacuri sau vrăji. În textele folclorice arhaice, descrie aducerea unei stări de repaus, liniștire sau anihilare dinamică a elementelor nefavorabile.
• amerizor — Dispozitiv tehnic, componentă structurală sau mecanism pneumatic utilizat pentru a amortiza impactul și a asigura flotabilitatea unui aparat de zbor sau a unei capsule spațiale în momentul contactului cu apa; ca adjectiv, descrie un element constitutiv ori un sistem capabil să faciliteze sau să execute manevra de amerizaj.
• amorti — Variantă fonetică veche, regională sau împrumut galic (din francezul amortir) pentru verbul 'a amorți'; a pierde temporar sau a face să piardă sensibilitatea tactilă și capacitatea de mișcare a unui membru din cauza frigului, a unei poziții vicioase ori a unei tulburări circulatorii. În texte vechi, poate însemna și a diminua, a atenua sau a stinge forța unui impact ori a unei datorii financiare.
• amortibil — Care poate fi amortizat; element de activ imobilizat sau datorie pe termen lung ale căror valori pot fi recuperate, eșalonate sau stinse treptat, în mod periodic, pe parcursul unei durate de timp determinate, conform legislației fiscale și standardelor contabile. În context corporativ, descrie activele corporale și necorporale supuse deprecierii sistematice din cauza uzurii fizice sau morale.
• amorțire — Acțiunea de a (se) amorți și rezultatul ei; procesul fiziologic sau patologic prin care un membru ori o zonă a corpului își pierde temporar sensibilitatea tactilă și mobilitatea. În sens neurofiziologic, reprezintă blocarea tranzitorie a transmiterii impulsurilor nervoase, iar în sens figurat indică o stare de stagnare, inactivitate, toropeală sau diminuare a intensității unor activități ori sentimente.
• amortisment — Exprimarea valorică contabilă a deprecierii ireversibile a unui activ imobilizat corporal sau necorporal, ca urmare a uzurii fizice, morale ori a trecerii timpului, transferată periodic pe cheltuieli; sumă de bani alocată periodic pentru stingerea treptată a unei datorii pe termen lung sau a unui împrumut obbligatar conform unui grafic stabilit.
• amorțit — Care a fost supus procesului de amorțire; membru corporal sau țesut cutanat care și-a pierdut temporar ori permanent sensibilitatea tactilă și motricitatea voluntară din cauza unei presiuni mecanice, a frigului ori a unei afecțiuni neurologice. În sens figurat, descrie o persoană sau o facultate psihică lipsită de energie, apatică, toropită sau inertă.
• amorțitor — Care produce amorțeală, care diminuează sensibilitatea fizică ori capacitatea de reacție neuromusculară; substanță farmacologică sau agent extern care acționează ca un anestezic local temporar. În sens tehnic sau arhaic, termenul poate fi utilizat sporadic ca sinonim pentru un element care atenuează ori absoarbe un impact mecanic sau acustic.
• amorțitoriu — Variantă ortografică și fonetică veche a adjectivului 'amorțitor'; care are proprietatea sau facultatea de a amorți, de a reduce sensibilitatea fizică ori de a toropi simțurile. În textele medicale și literare de secol nouăsprezece, descria acțiunea frigului extrem, a fricii paralizante sau a substanțelor sedative și anestezice timpurii asupra corpului uman.
• amorțitură — Formă populară, arhaică sau regională care desemnează starea de amorțeală, rezultatul procesului de amorțire sau o porțiune corporală temporar nesimțitoare. În graiurile locale, cuvântul descrie senzația fizică neplăcută de furnicare sau înțepătură ce apare în membre în urma reluării circulației sângelui.
• amortiza — A recupera treptat valoarea unei investiții sau a unui activ fix prin includerea periodică a unei cota-părți în cheltuielile de producție; a stinge treptat o datorie prin plăți eșalonate. În sens tehnic sau fizic, înseamnă a reduce, a atenua sau a anula intensitatea unui șoc, a unei vibrații, a unui zgomot ori a unei oscilații prin intermediul unui dispozitiv specializat.
• amortizabil — Care îndeplinește criteriile legale și economice pentru a fi amortizat; activ imobilizat corporal sau necorporal a cărui valoare se depreciază în timp și trebuie recuperată eșalonat prin includerea pe cheltuieli. În context bancar, se aplică creditelor sau datoriilor care pot fi stinse prin plăți periodice periodice programate.
• amortizare — Acțiunea de a amortiza și rezultatul ei. În economie, reprezintă procesul de recuperare eșalonată a valorii unui activ imobilizat prin includerea treptată a unei cote-părți în cheltuielile de producție, sau stingerea programată a unei datorii. În fizică și inginerie, definește diminuarea progresivă, atenuarea sau anularea intensității unei oscilații, a unui șoc mecanic ori a unui zgomot prin absorbiția energiei cinetice.
• amortizat — Care a fost supus procesului de amortizare; bun sau investiție a căror valoare a fost recuperată integral ori parțial prin includerea pe cheltuieli; datorie stinsă prin plăți eșalonate. În sens fizic sau tehnic, descrie o mișcare oscilatorie, o vibrație sau un impact ale căror intensități au fost reduse sau anulate prin absorbiție de energie.
• amortizație — Variantă arhaică și istorică pentru termenul contabil 'amortizare'; procesul administrativ, juridic și financiar de stingere treptată a unei datorii publice, a unui împrumut de stat sau de recuperare a valorii capitalului fix prin alocări periodice de fonduri. Termenul se întâlnește cu precădere în documentele administrative din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
• amortizațiune — Formă de tranziție lingvistică din secolul al XIX-lea, puternic influențată de etimonul francez, utilizată pentru a desemna amortizarea; stingerea treptată, eșalonată și sistematică a unei obligații financiare, a unui credit sau decontarea valorii mijloacelor fixe. Este o variantă grafică și fonetică des întâlnită în codurile comerciale timpurii și în decretele regale.
• amortizment — Formă de tranziție lingvistică, hibridă și arhaică utilizată sporadic în literatura economică de la începutul secolului al XX-lea ca sinonim pentru 'amortisment' sau 'amortizare'. Termenul definește procesul de înregistrare contabilă a deprecierii valorice a activelor imobilizate ori stingerea treptată a unei obligații financiare prin plăți periodice.
• amortizor — Aparat, dispozitiv mecanic, hidraulic, pneumatic sau electric utilizat pentru a absorbi energia cinetică și a atenua intensitatea șocurilor, a vibrațiilor, a zgomotelor ori a oscilațiilor unui sistem aflat în mișcare; piesa componentă esențială a suspensiei vehiculelor. În sens adjectival, descrie o substanță, un material poros sau o structură care are proprietatea de a estompa sau absorbi impacturile fizice.
• amoțire — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru substantivul 'amorțire'; acțiunea de a (se) amorți și rezultatul ei. Acest termen definește procesul fiziologic tranzitoriu de pierdere a sensibilității tactile și a mobilității într-un membru, sau, în sens figurat, starea de toropeală și inactivitate profundă.
• amoțit — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru adjectivul 'amorțit'; care și-a pierdut temporar sensibilitatea fizică, capacitatea de reacție tactilă și mobilitatea musculară din cauza frigului sau a unei presiuni mecanice prelungite pe un traseu nervos periferic. În sens figurat, descrie o persoană toropită, lipsită de energie sau o activitate aflată în stagnare.