#ance

• ab abusu ad usum non valet consequentia — Principiu fundamental în bioetică, farmacovigilență și toxicologie clinică ce afirmă că 'trecerea de la abuz la folosire nu este valabilă' (concluzia trasă din abuzul unui lucru nu invalidează utilizarea sa corectă). În medicină, înseamnă că interzicerea sau condamnarea unui medicament util sau a unui tratament (ex. substanțe opioide pentru dureri severe) nu este justificată doar pentru că unii pacienți sau indivizi abuzează de el.
• abandona — A părăsi pe cineva în mod voit, rupând legăturile de îngrijire sau afecțiune; a renunța la o activitate, la o terapie sau la un obiectiv. În medicina comportamentală, se folosește frecvent pentru a descrie situația în care un pacient întrerupe prematur un tratament medical esențial sau un program de reabilitare.
• abate2 (vb.) — A se îndepărta de la o direcție, de la o regulă, de la un traseu stabilit sau a schimba cursul normal al unui fenomen. În psihologia comportamentală, se folosește când un pacient se abate de la tratament (non-complianță), iar în epidemiologie descrie momentul în care o curbă pandemică se abate de la modelul predictiv inițial datorită intervențiilor sanitare.
• abbellimento — Termen preluat din terminologia medicală și chirurgicală italiană, utilizat pentru a descrie procedurile sau intervențiile chirurgicale de înfrumusețare, optimizare estetică și armonizare a trăsăturilor faciale sau corporale, fără a avea neapărat un scop pur funcțional.
• abces — O colecție localizată de puroi, bine delimitată de o membrană piogenă neoformată, apărută ca urmare a distrucției tisulare și necrozei de lichefiere provocate de o infecție acută, cel mai frecvent de natură bacteriană (stafilococi, streptococi). Clinic se manifestă prin semnele curente ale inflamației: durere pulsatilă, tumefacție, căldură locală, roșeață și fluctuență.
• Abebe — Eponim utilizat în studiile de psihiatrie transculturală, etno-psihiatrie și antropologie clinică pentru a ilustra fenomene de transă, posesie sau tulburări disociative specifice Cornului Africii (sindromul sau manifestarea Abebe). Termenul analizează modul în care conflictele psihice severe, traumele colective sau stresul acut sunt modelate cultural sub forma unor crize convulsive disociative, halucinații mistice structurate sau stări de dedublare a personalității integrate în folclorul medical local.
• abjudecat — Care a fost retras, anulat sau retras din posesia cuiva printr-o hotărâre a instanței; (despre bunuri, titluri sau drepturi) retras în mod legal și atribuit, după caz, altei persoane sau returnat domeniului public. Termenul califică statutul juridic al unui obiect sau prerogative după finalizarea unei acțiuni în abjudecare.
• abort — Comandă, acțiune sau procedură de urgență utilizată în informatică, programare și tehnologie aerospațială pentru a opri forțat și imediat un proces, o execuție de cod, o aplicație software sau o misiune operațională înainte de finalizarea sa firească; (în medicină, livresc) termen rar preluat din engleză sau latină utilizat ca sinonim pentru avort sau întrerupere prematură a evoluției unui embrion ori a unui proces patologic.
• abreviator — Persoană care se ocupă cu realizarea de abrevieri, rezumate sau compendii ale unor lucrări scrise voluminoase; funcționar de la cancelaria papală însărcinat cu redactarea brevelor pontificale; (ca adjectiv) care realizează o prescurtare.
• absența — A lipsi dintr-un loc, dintr-o colectivitate sau dintr-o situație în care prezența era obligatorie, necesară sau așteptată; a nu fi de față. În filozofia morală și ontologie, verbul este utilizat metaforic pentru a descrie retragerea, neparticiparea sau suspendarea deliberată a unui principiu călăuzitor, a unei valori sau a datoriei etice dintr-un anumit context existențial.
• absentare — Acțiunea de a absența și rezultatul ei; actul voluntar sau involuntar de a nu fi de față ori de a se retrage dintr-un loc sau dintr-o îndatorire morală. Spre deosebire de termenul general 'absență' (care exprimă starea statică de lipsă), absentarea subliniază dinamica procesului, respectiv decizia conștientă de neparticipare sau eschiva de la un angajament etic.
• absenteism — Atitudine sau comportament caracterizat prin absența repetată, habituală și adesea nemotivată a unei persoane de la îndatoririle profesionale, școlare, civice sau morale. În etica socială și filozofie, absenteismul nu este privit doar ca o simplă lipsă fizică, ci ca o patologie a responsabilității, reflectând o criză de atașament față de valorile comunitare și o neglijare conștientă a contractului social.
• absenteistă — Forma de feminin a termenului „absenteist”; femeie care lipsește în mod repetat și nemotivat de la îndatoririle profesionale, sociale sau morale. În analizele moderne de gen și etică socială, termenul reflectă ipostaza în care abandonul responsabilității civice afectează echilibrul și reprezentarea echitabilă în structurile de decizie.
• absenteizm — Variantă ortografică rară, alternativă sau parțial învechită a substantivului 'absenteism', utilizată uneori în textele românești de tranziție din secolul al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea sub influența fonetismelor slave ori germane. În context conceptual, păstrează nuanța etică a neprezentării repetate și a abandonării conștiente a contractului social sau a îndatoririlor de ordin moral față de comunitate.
• Absolon — Personaj literar celebru din opera lui Geoffrey Chaucer ('Povestirile din Canterbury' - Povestea Millerului), caracterizat prin cochetărie excesivă, vanitate ridicolă și o preocupare obsesivă pentru curățenie și aparențe morale. În filozofia moravurilor, etică și critică, numele lui Absolon este utilizat ca un tipar comportamental pentru ipocrizia măruntă, puritanismul de fațadă și prăbușirea comică a pretențiilor de virtute în fața realității vulgare.
• Abuladze — Numele de familie al regizorului georgian Tengiz Abuladze, o figură legendară a cinematografiei sovietice și universale, recunoscut pentru stilul său poetic, profund alegoric și critic la adresa totalitarismului. Capodopera sa, filmul 'Căința' (Monanieba, 1984), a devenit o operă-simbol a perioadei Glasnost, fiind una dintre primele producții cinematografice care au demascat în mod curajos și de o manieră suprarealistă ororile represiunilor staliniste și absurdul cultului personalității.
• abundanță — Stare sau situație caracterizată printr-o cantitate mare, îmbelșugată, de bunuri, resurse sau valori spirituale, care depășește cu mult necesarul cotidian; belșug material sau conceptual considerabil. În sens economic și social, reprezintă disponibilitatea nelimitată sau facilă a materiilor prime sau a produselor de consum, fiind adesea asociată cu perioadele de prosperitate, fertilitate a solului și expansiune culturală.
• abundență — Cantitate mare, îmbelșugată din ceva; existență a bunurilor materiale dincolo de necesarul strict; belșug, bogăție.
• acadian — Ca substantiv, desemnează un descendent al coloniștilor francezi care s-au stabilit în secolul al XVII-lea în regiunea Acadia (situată în nord-estul Americii de Nord, cuprinzând astăzi provinciile maritime ale Canadei). Ca adjectiv, termenul se referă la cultura, limba, istoria sau teritoriul specific acestei populații francofone, recunoscută pentru rezistența sa culturală și drama istorică a Marii Expulzări din 1755. Comunitățile acadiene deportate în sudul Statelor Unite au pus bazele culturii distincte cunoscute astăzi sub denumirea de 'Cajun'.
• acadiană — Forma de gen feminin a substantivului și adjectivului 'acadian'. Ca substantiv, desemnează o femeie de origine franceză născută sau stabilită în regiunea istorică Acadia din nord-estul Americii de Nord, ori o descendentă directă a acestei comunități. Ca adjectiv, caracterizează un element cultural, lingvistic, geografic sau identitar specific acestei populații francofone, recunoscută în istoria universală pentru conservarea dialectului propriu și a tradițiilor muzicale în ciuda asimilării și a deportărilor masive din secolul al XVIII-lea.