#anza

• acatalectică — Forma de feminin a adjectivului acatalectic; caracterizează o structură metrică, o strofă, o cadență sau o poezie în care versurile își păstrează numărul complet de silabe până la capăt. Ca substantiv, definește arta sau tehnica metrică de compunere a versurilor complete, o ramură a prozodiei clasice axată pe perfecțiunea și regularitatea picioarelor ritmice neajustate.
• acvifer — Formațiune geologică subterană poroasă ori fisurată (alcătuită din nisipuri, pietrișuri, calcare sau gresii) permeabilă, capabilă să stocheze și să transmită cantități semnificative de apă potabilă ori industrială, alimentând izvoarele și fântânile; ca adjectiv, descrie un strat terestru care conține sau conduce apă. Acest rezervor structural subteran joacă un rol critic în circuitul hidrologic și asigurarea resurselor de apă ale planetei.
• adalmaș — Obicei tradițional românesc constând în oferirea unei cinste (de regulă băutură sau mâncare) de către cumpărător vânzătorului și martorilor, pentru a pecetlui și a sărbători încheierea unei tranzacții comerciale (în special vânzarea de animale sau pământ); cinstea oferită în această ocazie. Acest ritual structural are valoare simbolică de confirmare socială a târgului, marcând obligativitatea contractului nescris.
• adonic — Privitor la Adonis sau la frumusețea lui; adonian. În metrica antică greacă și latină, termenul desemnează un vers scurt (vers adonic) format dintr-un dactil și un troheu ori un spondeu, utilizat de obicei ca încheiere a strofei safice, având un ritm alert și structural bine definit.
• adonică — Care aparține sau se raportează la Adonis ori la frumusețea lui ideală; adoniană. În poetica clasică, termenul descrie o structură metrică fixă (strofă adonică sau linie adonică) utilizată în poezia antică greacă și latină ca element de încheiere ritmică, caracterizat printr-o cadență alertă formată dintr-un dactil și un troheu.
• afacere — Activitate economică, comercială, financiară sau industrială desfășurată în mod organizat de o persoană sau o companie cu scopul de a produce profit, bunuri ori servicii; tranzacție, negoț sau proiect antreprenorial. În sens larg structural, desemnează orice acțiune, chestiune, tranzacție comercială reglementată sau problemă privată care implică o speculație financiară, un aranjament speculativ ori o activitate profitabilă destinată pieței.
• albi — A (se) face alb, a vopsi, a spăla ori a curăța intens o suprafață sau o pânză pentru a-i reda culoarea imaculată; a căpăta fire de păr cărunte din cauza bătrâneții ori a stresului. Ca adjectiv, reprezintă forma de masculin plural pentru alb. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), îi desemnează istoric pe membrii forțelor contrarevoluționare din Războiul Civil Rus, în opoziție cu 'roșii'.
• albici — A face să devină alb sau mai alb; a albi o pânză, un perete sau un obiect oarecare prin spălare, expunere la soare ori aplicare de var. În sens figurat, se referă la acțiunea de a limpezi, a curăța sau a purifica o situație ori o imagine publică.
• albicit — Care a fost supus procesului de albicire; transformat în alb, înălbit sau curățat prin metode empirice ori industriale. Descrie o suprafață sau un material care și-a pierdut nuanța întunecată sau naturală, devenind imaculat sau considerabil mai deschis la culoare.
• albiit — Formă arhaică sau regională pentru albit; care a fost făcut alb, înălbit sau decolorat prin procedee empirice ori prin acțiunea timpului. Descrie haine, pânzeturi sau elemente ale naturii care prezintă o nuanță deschisă, curată.
• albina — A face să devină alb, a albi sau a se înălbi; a căpăta o nuanță deschisă ori palidă. Este o variantă dialectală secundară pentru procesul clasic de albire al pânzeturilor sau al pereților prin utilizarea varului.
• albinat — Care a fost făcut alb sau care s-a înălbit; decolorat parțial prin metode tradiționale ori expunere prelungită la factori de mediu; care a căpătat o nuanță deschisă, palidă, lipsită de strălucire brută.
• Alcaeus — Poet liric grec renumit din insula Lesbos, care a trăit în secolul al VI-lea î.Hr., inclus de savanții din Alexandria în canonul celor nouă poeți lirici ai Greciei Antice. Contemporan și asociat adesea cu poeta Sappho, Alcaeus a creat o operă vastă ce îmbină teme politice militante, imnuri religioase și poezii de banchet, fiind inventatorul strofei alcaice, o structură metrică ce a influențat profund lirica clasică europeană.
• alcaic — Care aparține sau se referă la poetul grec Alcaeus ori la structura metrică inventată de acesta. În prozodia antică și clasică, termenul descrie un tip de vers sau o strofă alcătuită dintr-o combinație specifică de silabe lungi și scurte (un unsprezece-silabic special), preluată ulterior cu succes și de poeții latini, în special de Horațiu în Odele sale.
• alcam — Denumire regională rară folosită în trecut în anumite zone ale țării pentru un tip de pânză grosieră, țesătură de casă sau material textil simplu utilizat la confecționarea sacilor ori a hainelor de lucru rezistente. Termenul s-a păstrat izolat în vocabularul arhaic al meșteșugarilor textili sau în inventarele gospodărești vechi.
• Alceu — Forma românească tradițională a numelui poetului liric grec Alcaeus din insula Lesbos (secolul al VI-lea î.Hr.), dar și a altor personaje mitologice, cum ar fi fiul lui Perseu și bunicul lui Heracles. Ca poet clasic, Alceu este recunoscut pentru poeziile sale militante și imnurile religioase, fiind inventatorul strofei alcaice preluată ulterior în lirica latină de către Horațiu.
• alciuire — Acțiunea de a alciui și rezultatul ei; procesul rudimentar de fasonare, tăiere sau finisare a marginilor unei piese de lemn ori ale unui material textil tradițional. Acest termen tehnic regional definește munca fizică manuală depusă în atelierele rurale din Carpați.
• aleșveriș — O variantă fonetică regională sau arhaică a cuvântului 'aleșveriș' (alșveriș / ișveriș), derivat din termenul turcesc 'alışveriş', utilizat istoric în Țările Române pentru a desemna activitatea comercială, negoțul, tranzacțiile de vânzare-cumpărare sau afacerile financiare. În sens colocvial sau figurat, poate face referire la o înțelegere ascunsă, o speculă ori o combinație de interese.
• alienațiune — Formă juridică și administrativă arhaică pentru cuvântul 'alienare', utilizată pe scară largă în vechile coduri de legi din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea (cum ar fi Codul Caragea sau Codul Calimach). Termenul definea actul solemn de înstrăinare, vânzare, ipotecare sau donare a unei proprietăți imobiliare ori a unei moșii boierești, precum și actul prin care un individ își ceda de bunăvoie drepturile succesorale sau titlurile nobiliare.
• alișveriș — Termen de origine otomană utilizat în trecut în limbajul popular și comercial românesc pentru a desemna activitatea de negoț, comerț, tranzacții financiare sau afaceri (cumpărare și vânzare); prin extensie, descrie totalitatea relațiilor comerciale, rulajul de mărfuri sau câștigul obținut dintr-o afacere. În limbajul familiar contemporan, cuvântul este păstrat ca regionalism în sudul și estul țării, având uneori o conotație ușor peiorativă, trimițând la o tranzacție suspectă sau informală.