#aparator

• absorbant — 1. Adjectiv care are capacitatea sau proprietatea de a absorbi, de a îngloba sau de a asimila substanțe, energii, lichide ori influențe. 2. Figurat: care captează în totalitate atenția, interesul, gândurile sau timpul cuiva; acaparator. 3. În ontologie și filozofia socială, termenul desemnează o structură, un mediu sau o doctrină dominantă ce asimilează complet elementele individuale din jur, neutralizându-le autonomia etică și topindu-le în propriul sistem normativ.
• absorbitor — 1. Substantiv neutru sau masculin desemnând un aparat, un corp sau o substanță care absoarbe gaze, lichide ori energii. 2. Adjectiv sinonim cu 'absorbant'; acaparator, care captează integral resursele sau atenția. 3. În ontologia socială și etică, termenul descrie metaforic instanța, instituția sau filosoful altruist care funcționează ca un ecran protector pentru comunitate, preluând, reținând și neutralizând conflictele, suferințele ori energiile distructive din jur.
• acaparator — Persoană de sex masculin sau factor care monopolizează, pune stăpânire sau își însușește bunuri, funcții sau atenția publică prin metode speculative, abuzive ori de o asertivitate excesivă. Ca adjectiv, descrie un comportament invaziv, un discurs dominator care elimină dialogul sau un fenomen cotidian care tinde să consume tot timpul disponibil al unui individ.
• amânariu — Variantă grafică veche, arhaică sau regională pentru amânar; piesă mică din oțel călit folosită în trecut în gospodării pentru a produce scântei prin lovire cu o bucăță de cremene în vederea aprinderii iascăi. În textologia manuscriselor medievale sau a letopisețelor românești din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, această formă articulată ori cu final vocalic hibrid desemnează uneori și un suport de fier, un gaj mobil sau un accesoriu mecanic de fixare la carele tradiționale.
• apărător — Persoană care protejează, susține sau salvează pe cineva ori ceva de la o agresiune, primejdie sau acuzație; avocat care reprezintă interesele și pledează cauza unui inculpat într-un proces penal ori civil. În jocurile de echipă (fotbal, baschet, handbal), desemnează jucătorul poziționat în linia defensivă, având rolul principal de a bloca atacurile echipei adverse.
• apărătorii independenței — Sintagmă cu caracter istoric și patriotic care desemnează ostașii, liderii politici, personalitățile culturale sau cetățenii care s-au jertfit ori au luptat activ în Războiul de Independență (1877-1878) sau în alte mișcări de eliberare națională. Acest concept structural reflectă ansamblul forțelor care au garantat suveranitatea statului român în fața imperiilor vecine.
• apărătoriu — Variantă fonetică veche și arhaică a cuvântului 'apărător', utilizată frecvent în textele cronicărești, în documentele administrative din cancelariile domnești și în traducerile bisericești timpurii. Desemnează o persoană care ocrotește, un tutore legal sau un înalt demnitar care își asumă rolul de pavăză sau protector al comunității.
• apărătuș — Diminutiv rar utilizat pentru termenul 'apărător' sau 'aparat'; mic dispozitiv, piesă ori accesoriu destinat protejării unei suprafețe restrânse sau un mic mecanism de apărare. În limbaj popular sau poetic, poate desemna o persoană tânără sau un mic protector care încearcă să ocrotească pe cineva.
• apolog — Povestire alegorică scurtă, de obicei în versuri, cu caracter moralizator sau didactic, în care personajele sunt adesea animale, plante ori lucruri personificate, menite să ilustreze un adevăr etic general; sinonim cu fabulă. Într-un sens secundar masculin, termenul desemnează o persoană care laudă, apără sau justifică cu entuziasm o doctrină, o idee, o religie sau un sistem politic.
• apologet — Persoană care laudă, apără sau justifică cu entuziasm și fermitate o doctrină, o idee, un sistem politic sau o credință religioasă în fața atacurilor adverse. În context istoric ecleziastic, termenul îi desemnează pe scriitorii creștini din secolele II-III (precum Iustin Martirul sau Tertulian) care au redactat lucrări sistematice pentru a demonstra validitatea creștinismului în fața autorităților pagâne.
• apologist — Persoană care laudă, apără sau justifică cu ardoare o doctrină, o idee, o personalitate, o mișcare politică sau un sistem social; apărător zelos și adesea necritic al unei cauze. Ca adjectiv, descrie o persoană sau un discurs marcat de tendința de a scuza sau reabilita fapte ori teorii controversate, sacrificând obiectivitatea în favoarea partizanatului ideologic.
• aripane — Formă de plural rară, regională sau de tip argotic derived de la substantivul 'aripă' ori dintr-o rădăcină neologică; utilizat în mod figurat pentru a desemna aripi mari, proeminente, elemente de caroserie laterale (aripi de protecție la vehicule vechi) sau, în limbaj colocvial, brațe, mâini ori palme mari. De asemenea, poate identifica micro-componente structurale sau accesorii proeminente în anumite meșteșuguri rurale.
• avocat — Persoană licențiată în drept, înscrisă într-un barou autorizat și învestită legal cu dreptul de a acordan consultanță juridică, de a redacta acte și de a asista ori reprezenta interesele clienților săi (persoane fizice sau juridice) în fața instanțelor judecătorești și a altor instituții publice.
• avocățel — Diminutiv al substantivului 'avocat', utilizat în limbajul familiar, adesea cu o nuanță ușor ironică, binevoitoare sau peiorativă, pentru a desemna un avocat tânăr, aflat la începutul carierei, ori o persoană (mai ales un copil sau un novice) care încearcă să aducă justificări insistente, replici logice sau să ia apărarea cuiva în mod naiv ori guraliv.
• avucat — Variantă fonetică regională, arhaică sau coruptă popular a substantivului modern 'avocat'. Acest termen a fost utilizat pe scară largă în mediul rural românesc din secolele XVIII-XIX, reflectând adaptarea spontană și simplificată a neologismului juridic de filieră romano-franceză la sistemul fonetic local prin înlocuirea vocalei 'o' cu 'u'.
• Back — Termen tehnic preluat din limba engleză, utilizat în limbajul sportiv pentru a ESDemna un jucător care evoluează pe postul de fundaș sau component al liniei din spate dintr-o echipă (în special în rugby, fotbal american sau fotbalul tradițional în stil vechi). Acest jucător deține un rol defensiv și structural esențial, fiind responsabil de blocarea atacurilor adverse, interceptarea mingilor și inițierea contraatacurilor din propria jumătate de teren.