#arab

• Anam — Prenume masculin de origine arabă sau celtică, având semnificații profunde în funcție de filiera etimologică. În contextul culturii islamice, derivă dintr-un radical semitic ce semnifică 'creația lui Dumnezeu' sau 'toate ființele vii', fiind menționat în textele sacre pentru a sublinia totalitatea umanității și a naturii. În filiera celtică (irlandeză veche), termenul funcționează ca substantiv abstract însemnând 'suflet' sau 'viață', reprezentând un concept spiritual central în studiile mitologice comparative.
• Andrievici — Nume de familie românesc din regiunile de graniță culturală sau împrumut adaptat, reprezentând un patronimic de origine slavă format pe baza numelui Andrei (Andriy). În context structural și lingvistic, acest nume indică apartenența familială ori descendența directă dintr-un strămoș numit Andrei, fiind întâlnit istoric cu precădere în documentele de stare civilă din Bucovina, Basarabia și nordul Moldovei.
• Antakieh — Formă de transliterare arhaică, istorică sau specifică limbii arabe (Antākiyah) folosită în documentele europene, cartografice și medievale pentru a desemna vechiul oraș Antiohia (modernul Antakya). Acest element structural toponimic identifică așezarea de pe râul Orontes în perioada stăpânirii califatelor islamice, a epocii mameluce și otomane, servind ca punct de referință filologic pentru evoluția nomenclaturii geografice din Levant.
• anteislamic — Care a existat, s-a petrecut sau aparține perioadei de dinaintea apariției și răspândirii islamului (secolul al VII-lea d.Hr.). În istoriografie și filologie, termenul face referire în mod special la cultura, poezia, tradițiile și organizarea tribală din Peninsula Arabică din epoca cunoscută sub numele de Jahiliyyah, precum și la civilizațiile preislamice din Orientul Mijlociu.
• apolog — Povestire alegorică scurtă, de obicei în versuri, cu caracter moralizator sau didactic, în care personajele sunt adesea animale, plante ori lucruri personificate, menite să ilustreze un adevăr etic general; sinonim cu fabulă. Într-un sens secundar masculin, termenul desemnează o persoană care laudă, apără sau justifică cu entuziasm o doctrină, o idee, o religie sau un sistem politic.
• arab — Care aparține Arabiei, populației sale sau statelor din Orientul Mijlociu și Nordul Africii, fiind specific culturii, istoriei, limbii și tradițiilor islamice sau semitice din acest spațiu geografic; ca substantiv, desemnează o persoană care face parte dintr-unul dintre popoarele de limbă arabă.
• Arab-Tabia — Numele unei fortificații otomane istorice de importanță strategică deosebită, situată în apropierea orașului Silistra (pe malul Dunării); ridicată sau extinsă structural în secolul al XIX-lea, a fost scena unor bătălii violente în timpul Războiului Crimeii și al Războiului Ruso-Turc, fiind renumită în istoriografie pentru rezistența sa defensivă.
• araba — Limba arabă privită ca entitate lingvistică unitară; limbă din familia semitică vorbită ca idiom oficial sau matern de sute de milioane de oameni din Orientul Mijlociu și Nordul Africii, caracterizată prin structura sa consonantică, flexiunea internă bogată și un sistem de scriere specific de la dreapta la stânga care a influențat numeroase alte culturi islamice.
• arababura — Termen regional rar sau variantă coruptă onomatopeic în graiul popular pentru stări de dezordine totală, harababură, amestec haotic de lucruri, zgomot confuz ori neînțelegeri violente între oameni dintr-o comunitate.
• arabagiu — Termen istoric de origine otomană care desemna proprietarul, meșterul făuritor sau conducătorul unei căruțe mari acoperite (numită araba), utilizată în trecut în Țările Române pentru transportul mărfurilor grele sau al pasagerilor pe distanțe lungi.
• Arabela — Prenume feminin cu rezonanță elegantă, de origine incertă (posibil derivat din limba latină de la 'orabilis', însemnând 'plecată spre rugăciune', sau o variantă medievală scoțiană a numelui Annabel); în cultura est-europeană, numele a dobândit o popularitate spectaculoasă datorită serialului de televiziune fantastic ceh cu același nume, difuzat în anii optzeci.
• arabesc — Ca adjectiv, descrie elemente culturale, artistice sau lingvistice specifice arabilor ori lumii islamice; ca substantiv, reprezintă un ornament liniar complex format din linii împletite, motive florale și geometrice specifice artei musulmane, ori o poziție de bază în baletul clasic în care corpul se sprijină pe un singur picior, celălalt fiind întins în spate.
• arabescă — Forma de feminin pentru adjectivul 'arabesc'; descrie o manifestare, o cultură, o scriere sau o decorațiune specifică spațiului arab ori islamic. În terminologia literară veche, reprezintă o scriere scurtă, fantezistă și bogat ornamentată cu elemente bizare sau exotice.
• arabescuri — Forma de plural a substantivului 'arabesc'; reprezintă o succesiune sau un ansamblu de ornamente complicate, formate din linii întretăiate, curbe sinuoase, motive florale sau geometrice întlânite în arta islamică, sau figurile și mișcările succesive executate de balerini conform coregrafiilor clasice.
• arăbește — În felul arabilor, după obiceiul arabilor; în limba arabă. Acest adverb este utilizat în mod curent în limba română pentru a descrie modul de comportare, stilul de viață, tehnicile tradiționale specifice populațiilor din Orientul Mijlociu sau acțiunea de a vorbi, de a scrie și de a traduce folosind idiomul arab.
• Arabești — Numele unor localități rurale sau cătune de pe teritoriul României (cum ar fi satul Arabești din județul Vrancea); reprezintă toponime de veche tradiție, legate structural în trecut de numele unor moșieri, împroprietăriri istorice sau porecle colective din comunitățile locale.
• arăbete — Termen familiar-popular, adesea folosit istoric cu o nuanță ironică sau peiorativă în limba română vorbită, pentru a desemna o persoană de origine arabă sau un negustor oriental. În anumite graiuri rurale, cuvântul a căpătat prin extensie și un sens figurat, fiind utilizat ca o poreclă glumeață pentru un individ cu tenul foarte măsliniu, ochi negri, lucioși sau cu părul foarte închis la culoare și creț.
• Arabi — Totalitatea popoarelor de limbă semitică ce locuiesc în Peninsula Arabică, Orientul Mijlociu și Nordul Africii, având o istorie comună și o moștenire culturală profund marcată de civilizația islamică. Scris cu majusculă, termenul individualizează această comunitate etnolingvistică globală în raport cu alte grupuri etnice ale lumii.
• Arabi-Pașa — Numele de referință istorică al lui Ahmed Urabi (1839–1911), ofițer naționalist egiptean și figură centrală a revoltei din 1879–1882 împotriva controlului anglo-francez și a khedivului Tevfik Pașa. Personalitatea sa simbolizează primele mișcări anticoloniale din Orientul Mijlociu, acțiunile sale determinând direct bombardarea Alexandriei și instalarea ulterioară a protectoratului britanic de lungă durată asupra Egiptului.
• Arabia — O vastă peninsulă situată în sud-vestul Asiei, delimitată de Marea Roșie, Golful Persic și Oceanul Indian, reprezentând nucleul geografic, istoric și spiritual al lumii arabe și al islamului. În limbajul curent, termenul poate face referire fie la întreaga regiune geografică acoperită de Peninsula Arabică, fie, prin restrângere contextuală diplomatică, la Regatul Arabiei Saudite.