#arcuri

• alee — Cale de circulație îngustă, special amenajată în interiorul unui parc, al unei grădini publice, al unui cimitir sau între clădirile unui cartier urban, destinată de regulă traficului pietonal. Din punct de vedere structural, o alee este adesea mărginită pe ambele părți de arbori, arbuști ornamentali sau straturi de flori, având rolul de a facilita plimbarea și de a organiza estetic spațiile verzi.
• alei — Forma de plural a substantivului feminin alee; căi de circulație înguste, special amenajate în parcuri, grădini, cimitire sau zone rezidențiale urbane, destinate în principal traficului pietonal. Din punct de vedere structural, aceste spații sunt frecvent pavate, pietruite sau asfaltate și mărginite simetric de arbori, garduri vii ori straturi decorative de flori pentru a ghida plimbarea.
• Alent — Denumire geografică rar utilizată sau marcă înregistrată internațional asociată unor entități corporative, parcuri tehnologice sau regiuni administrative microtoponimice din spațiul european ori global. Ca element onomastic structural modern, termenul apare frecvent în nomenclatoarele economice contemporane pentru a localiza sedii industriale sau proiecte de dezvoltare urbană integrată.
• arcar — Formă veche, rară sau regională pentru termenul 'arcaș'; militar pedestru sau călare înarmat cu arc și săgeți, utilizat pe scară largă în armatele medievale pentru hărțuirea inamicului de la distanță. În documentele istorice sau în cronicile de epocă, termenul desemnează de asemenea meșteșugarul specializat în fabricarea arcurilor de luptă ori a componentelor structurale ale acestora.
• arcărie — Meșteșugul, tehnica tradițională sau îndeletnicirea istorică de a confecționa arcuri și săgeți; atelierul, locul special amenajat sau manufactura în care un meșter arcar produce, repară ori finisează arme albe cu coardă. În sens extins, termenul desemnează totalitatea cunoștințelor tehnice privind selecția lemnului potrivit, tratarea organică a tendoanelor și calculul geometric al curburii pentru optimizarea forței de tragere.
• arcășie — Îndeletnicirea, meșteșugul sau arta de a trage cu arcul; funcția, statutul sau serviciul militar prestat de un arcaș în structurile armatelor medievale. În documentele administrative vechi, termenul putea desemna de asemenea o unitate tactică de arcași ori datoria feudală asociată furnizării de luptători înarmați cu arcuri.
• arce — Forma de plural a substantivului neutru 'arc'; elemente structurale sau decorative curbate, sprijinite pe două puncte de susținere, folosite în arhitectură pentru a podi un spațiu ori a susține o boltă sau un zid. În geometrie, reprezintă porțiuni continue din linii curbe, în special din circumferințe de cerc, delimitate de două puncte distincte. În muzică și tehnică, termenul se referă la arcuri folosite ca mecanisme elastice sau la arcușuri utilizate pentru instrumentele cu coarde.
• arcear — Militar din evul mediu înarmat cu arc și săgeți; luptător specializat în trageri la distanță care făcea parte din corpurile de oaste ale domnitorilor moldoveni sau munteni. În sens extins, termenul denumește meșterul sau artizanul specializat în confecționarea arcurilor de luptă sau de vânătoare, o breaslă recunoscută pentru secretele tehnice legate de prelucrarea lemnului flexibil și a tendoanelor de animale.
• arciariu — Formă de tranziție fonetică extrem de veche, cu desinență arhaică în 'u', utilizată în primele documente scrise sau hrisoave pentru a desemna un meșter arcar sau un soldat arcaș. În sens administrativ istoric, termenul reflectă legătura structurală directă cu etimonul latin 'arcarius', servind și ca nume de funcție pentru persoana care supraveghea depozitele de arme albe sau gestiona arsenalul unei garnizoane.
• Ariceștii Rahtivani — Localitate de reședință a comunei cu același nume din județul Prahova, Muntenia, România, situată în apropierea municipiului Ploiești; important pol economic regional cunoscut pentru parcurile sale industriale dezvoltate și nod logistic major.
• arțărel — Variantă diminutivală pentru 'arțar', desemnând un puiet de arțar sau un exemplar tânăr și fragil din genul Acer. În limbajul popular, termenul poate face referire și la specii de arbuști din aceeași familie botanică ce nu ating dimensiunile unui arbore falnic, fiind utilizați pentru garduri vii sau stabilizarea marginilor de pădure.
• Azincourt — Comună în departamentul Pas-de-Calais, în nordul Franței, devenită celebră în istoria universală datorită bătăliei din 25 octombrie 1415 (Războiul de Suta Ani), în care armata engleză condusă de regele Henric al V-lea, formată preponderent din arcași, a obținut o victorie decisivă împotriva cavaleriei grele franceze, mult mai numeroasă.