#arici

• acaricid — Substanță chimică, preparat biologic sau medicament special conceput pentru a distruge acarienii și pentru a stopa multiplicarea sau dezvoltarea ouălor și larvelor acestora. În fitofarmacie, este utilizat ca pesticid pentru protecția culturilor împotriva păianjenilor roșii sau lați, iar în medicină și medicină veterinară, servește ca loțiune antiparazitară de uz topic pentru eradicarea ectoparaziților responsabili de scabie ori infestații cu căpușele.
• Aegeria — Nimfă sau divinitate acvatică din mitologia romană, venerată ca zeiță a izvoarelor, a nașterilor și a înțelepciunii profetice, asociată istoric cu dumbrava sacră de la Aricia și cu izvorul de lângă Porta Capena din Roma. Conform legendelor fondatoare, ea a fost sfătuitoarea secretă și soția mistică a regelui Numa Pompilius, căruia i-a dictat legile religioase și ritualurile sacre ce au pus bazele structurii teocratice a statului roman timpuriu.
• agarici — Denumire populară și științifică arhaică folosită pentru a desemna ciupercile din genul Agaricus sau, în sens larg, diverse ciuperci cu pălărie și lamele din ordinul Agaricales. Din punct de vedere structural, termenul face referire la macromycetele terestre ale căror corpuri de fructificare prezintă himenofor lamelar, fiind un pilon istoric în clasificarea timpurie a regnului Fungi.
• agaricifer — Care poartă, produce sau adăpostește ciuperci din genul Agaricus ori din ordinul Agaricales; bogat în macromycete lamelare. În sens structural și ecologic, termenul descrie un habitat forestier, un substrat organic sau un strat de humus care favorizează dezvoltarea abundentă și fructificarea ciupercilor cu pălărie și lamele, jucând un rol cheie în reciclarea nutrienților din sol.
• agariciform — Care are forma unei ciuperci din genul Agaricus; care prezintă o structură macroscopică tipică formată din pălărie (capelă) și picior (stip). În sens structural, termenul este utilizat în descrierea morfologică a corpurilor de fructificare ale macromycetelor sau a unor formațiuni celulare ori minerale care imită configurația anatomică clasică a unei ciuperci lamelare.
• Agave stricta — Specie de plantă suculentă perenă, endemică în Valea Tehuacán-Cuicatlán din statele Puebla și Oaxaca din Mexic, aparținând familiei Asparagaceae. Este recunoscută prin forma sa unică de rozetă sferică extrem de densă și simetrică, compusă din sute de frunze înguste, liniare, rigide și ascuțite, de culoare verde-deschis sau glaucă, asemănătoare unor ace mari. Spre deosebire de majoritatea speciilor din genul său, această plantă este parțial policarpică, ceea ce înseamnă că rozeta nu moare întotdeauna după înflorire, ci poate continua să crească și să ramifice, formând colonii masive în formă de pernă.
• Aloe humilis — Denumirea științifică a aloei pitice (sau aloe arici), o specie de plantă suculentă de talie mică din familia Asphodelaceae, originară din provincia Cape din Africa de Sud. Această plantă ornamentală structurală formează rozete dense, compacte, lipsite de tulpină aeriană, având frunze triunghiulare, erect-incurvate, de un verde-albăstrui, acoperite complet pe ambele fețe cu tuberculi albi și spini moi, fini, fiind foarte populară ca plantă de apartament datorită rezistenței sale crescute.
• ambulacru — Formațiune anatomică specifică echinodermelor, reprezentată printr-un șanț, o zonă perforată sau o bandă radială de-a lungul corpului, prin orificiile căreia ies picioarele hidraulice (ambulacrare). De asemenea, termenul poate desemna în sens larg sistemul vascular acvifer în întregime, fiind elementul structural de bază care diferențiază această clasă de nevertebrate marine în cadrul regnului animal.
• arghirofil — Persoană care iubește în mod excesiv banii, bogăția sau argintul; om lacom, avid de câștig material ori zgârcit. În sens livresc și moral structural, descrie o tipologie umană dominată de dorința obsesivă de acumulare financiară, termenul fiind utilizat frecvent în scrierile moralizatoare, predicile bisericești sau eseurile filosofice pentru a înfiera avariția.
• arghirofilă — Femeie sau fată care iubește în mod excesiv banii, argintul sau bogățiile materiale; femeie avară sau lacomă. Ca adjectiv feminin, se referă la acțiuni, mentalități ori înclinații caracterizate prin avariție. Reprezintă corespondentul feminin al termenului 'arghirofil' și este utilizat structural în proza satirică sau în eseurile morale pentru a evidenția o lăcomie măruntă sau o ambiție financiară distructivă.
• aric — Formă regională sau arhaică rară utilizat în anumite graiuri locale pentru a desemna un arici sau un obiect tehnic zimțat ori o boală de piele a calului manifestată prin crăpături în regiunea copitei.
• aricar — Termen regional sau popular folosit în anumite graiuri locale pentru a desemna un vânător de arici sau o pasăre răpitoare de noapte care se hrănește frecvent cu mamifere mici acoperite de țepi; în sens figurat și arhaic, cuvântul descria un meșteșugar sau un negustor ambulant care confecționa ori vindea perii aspre, bătătoare sau instrumente de dărăcit lâna ale căror structuri rigide aminteau de țepii unui arici.
• arichiță — Denumire populară sau regională extrem de rară atribuită unor specii de plante erbacee sau buruieni ale căror fructe, tulpini ori frunze sunt prevăzute cu peri aspri, țepi sau formațiuni agățătoare asemănătoare cu învelișul unui arici (cum sunt unii scaieți sau specii de Medicago). În anumite regiuni, termenul poate reprezenta o variantă fonetică sau o micro-diminutivare structurală derivată din radicalul 'arici', folosită în mod empiric în etnobotanică.
• arici — Mamifer mic insectivor (Erinaceus europaeus) cu botul ascuțit și spatele acoperit cu țepi lungi și rigizi, care se strânge în formă de ghem în caz de pericol ca mecanism de autoapărare structurală. În sens tehnic sau militar, termenul desemnează un dispozitiv defensiv format din grinzi încrucișate (arici ceh) utilizat ca barieră antitanc, o piesă industrială prevăzută cu dinți proeminenți ori o perie cilindrică aspră folosită pentru curățarea coșurilor de fum.
• arici-de-mare — Denumire comună pentru nevertebratele marine din clasa Echinoidea, cu corpul sferic, discoidal sau oval, acoperit de un exoschelet calcaros prevăzut cu numeroși țepi mobili. Aceste organisme trăiesc pe fundul mărilor și oceanelor, hrănindu-se în principal cu alge, și joacă un rol structural esențial în echilibrul ecosistemelor marine de coastă.
• aricioaică — Femela ariciului; mamifer insectivor femelă din familia Erinaceidae, cu corpul acoperit de țepi, recunoscută pentru comportamentul său solitar și tendința de a se strânge într-un ghem protector în caz de pericol.
• aricioane — Denumire populară sau regională folosită în anumite zone culte ori rurale pentru a desemna diverse plante erbacee ale căror fructe, inflorescențe sau tulpini sunt acoperite de ghimpi, țepi ori peri rigizi agățători (cum ar fi scaieții, mărăcinii sau genul Xanthium); în sens figurat, termenul poate descrie obiecte rudimentare zimțate ori perii aspre folosite în gospodăriile tradiționale.
• aricire — Acțiunea de a se arici și rezultatul ei; proces prin care suprafața unui material, o țesătură sau firele de păr devin aspre, rigide, zburlite ori ridicate în sus, amintind structural de înfățișarea țepilor unui arici. În metalurgie sau mecanică, termenul poate descrie formarea unor mici asperități, bavuri sau neregularități ascuțite pe fața unei piese în urma unei prelucrări termice ori mecanice defectuoase.
• aricit — Care s-a strâns sau s-a zburlit asemenea unui arici; descrie un păr aspru, rigid și ridicat în sus ori o suprafață plină de asperități, țepișori sau neregularități. În sens veterinar popular, se referă la calul afectat de boala numită ariceală, având pielea de deasupra copitei crăpată, aspră și tumefiată.
• aricitură — Rezultatul acțiunii de a arici; porțiune zburlită, aspră sau plină de ciulini și țepi pe o suprafață textilă, vegetală ori cutanată. În graiurile regionale, termenul poate fi utilizat pentru a descrie o mică rănire, înțepătură sau zgârietură cauzată de spinii unei plante ori de ghimpii unui animal, lăsând pielea inflamată și aspră structural.