#aripi

• aerodină — Orice aparat de zbor mai greu decât aerul, a cărui susținere și sustentație în atmosfera terestră sunt asigurate exclusiv de forțele dinamice exercitate de aer asupra suprafețelor sale portante (aripi fixe sau rotoare în mișcare) în timpul deplasării. Clasificarea cuprinde avioanele, elicopterele, planoarele și dronele, reprezentând opusul aerostatelor.
• aerodinam — Termen tehnic general sau istoric folosit pentru a desemna orice aparat de zbor mai greu decât aerul (cum sunt avioanele, elicopterele sau planoarele), a cărui susținere și sustentație în atmosferă sunt asigurate exclusiv de forțele aerodinamice generate de mișcarea relativă a suprafețelor sale portante (aripi, rotoare) în contact cu fluxul de aer. Reprezintă opusul aerostatelor (baloane, zepline), care plutesc pe baza forței arhimedice.
• aeroplan — Denumire istorică sau arhaică dată avioanelor din primele generații de construcție; aparat de zbor mai greu decât aerul, propulsat de un motor și susținut în atmosferă de forța portanță a unor aripi fixe. Deși în limbajul tehnic actual este înlocuit aproape complet de termenul 'avion', cuvântul păstrează o valoare documentară și literară puternică legată de pionieratul aviației.
• afanipteră — Insectă mică, parazită și complet lipsită de aripi în stadiul adult, adaptată pentru sărit și hrănire hematofagă (cu sânge), aparținând ordinului Aphaniptera (cunoscut științific și ca Siphonaptera), din care fac parte puricii. Corpul acestor insecte este aplatizat lateral, acoperit de un tegument chitinous rigid și prevăzut cu picioare posterioare extrem de dezvoltate, adaptate structural pentru salturi mari pe corpul gazdelor.
• alae — Forma de plural a substantivului feminin 'ala'; în istoria militară a Romei Antice, desemnează mai multe unități auxiliare de cavalerie sau infanterie plasate pe flancurile armatei; în anatomie și zoologie, reprezintă aripile sau formațiunile structurale simetrice proeminente ale unor oase, organe ori insecte (cum sunt alae sacrales sau aripioarele nazale). Acest termen structural de precizie morfologică descrie elementele laterale pereche care asigură echilibrul aerodinamic, stabilitatea scheletică ori protecția mecanică a unei deschideri anatomice.
• alar — Care aparține aripii, care se referă la aripă sau care are forma unei aripi; aliform. În anatomia umană și comparată, termenul descrie elemente structurale precum ligamente, procese osoase (cum sunt procesele alare ale osului etmoid), vase de sânge sau mușchi corelați cu structuri extinse lateral. În botanică, se aplică celulelor situate la unghiurile bazei frunzei la mușchi (bryophyte) sau prelungirilor membranoase ale unor semințe ori fructe.
• alete — Termen de specialitate utilizat în entomologie sau biologie pentru a desemna insectele care se află în faza adultă, aripată și matură din punct de vedere sexual, în special în cazul speciilor de furnici sau termite care își dezvoltă aripile exclusiv pentru zborul nupțial de împerechere. Este o adaptare românească a conceptului științific internațional.
• anizopter — Care are aripi inegale ca mărime, formă sau structură; caracteristic insectelor la care aripile anterioare diferă vizibil de cele posterioare. Ca substantiv masculin, termenul desemnează orice insectă aparținând subordinului Anisoptera (libelule adevărate), caracterizată prin faptul că aripile posterioare sunt mai late la bază decât cele anterioare și rămân larg deschise în poziție de repaus.
• anvergură — Distanța liniară dintre extremitățile aripilor deschise ale unei pasări ori ale unui avion; (sens figurat) amploare, proporție, importanță majoră, complexitate sau capacitate intelectuală deosebită a unei acțiuni, a unui proiect ori a unei personalități remarcabile.
• apter — Care nu are aripi; organism, pasăre sau insectă lipsită structural de aripi ori de aparatul de zbor. Acest caracter anatomic poate fi primitiv, neschimbat în cursul evoluției, sau dobândit secundar prin regresia ori atrofia aripilor ca adaptare specifică la mediul terestru, subteran ori parazitar.
• aripane — Formă de plural rară, regională sau de tip argotic derived de la substantivul 'aripă' ori dintr-o rădăcină neologică; utilizat în mod figurat pentru a desemna aripi mari, proeminente, elemente de caroserie laterale (aripi de protecție la vehicule vechi) sau, în limbaj colocvial, brațe, mâini ori palme mari. De asemenea, poate identifica micro-componente structurale sau accesorii proeminente în anumite meșteșuguri rurale.
• aripare — Termen tehnic sau neologism speculativ rar utilizat pentru a descrie procesul structural de formare, atașare sau dezvoltare a aripilor sau a unor componente geometrice în formă de aripă pe un fuzelaj, dispozitiv mecanic sau organism biologic.
• aripat — Care are aripi, înzestrat cu organe de zbor; în sens figurat sau poetic, descrie o entitate spirituală (cum ar fi un înger), un gând rapid, o dorință intensă sau o ființă mitologică (cum este calul Pegas). În heraldică, termenul caracterizează o figură chimerică sau un animal reprezentat pe un blazon cu aripi de culori diferite față de cele ale corpului.
• aripi — Forma de plural a substantivului 'aripă'; organe pereche de locomoție folosite pentru zbor de către păsări, insecte și unele mamifere (lilieci); componente structurale laterale ale unei aeronave care generează forța de portanță necesară susținerii în aer; elemente laterale ale caroseriei unui vehicul terestru care acoperă roțile.
• aripioară — Diminutiv al cuvântului 'aripă'; organ de locomoție și echilibru la pești (înotătoare); componentă mobilă situată pe aripile unui avion (eleron sau voleu) utilizată pentru controlul ruliului; termen culinar ce desemnează secțiunea superioară a aripii de pasăre gătită.
• aripit — Care este înzestrat cu aripi, care are formă sau aspect de aripă; adjectiv utilizat adesea în sens figurat sau poetic pentru a descrie o entitate care dă impresia de zbor, de ușurință metafizică ori de avânt spiritual. În contexte arhaice sau biologice particulare, descrie o structură organică prevăzută cu prelungiri laterale membranoase ce amintesc de configurația anatomică a aripilor.
• aripos — Care are aripi mari, neobișnuite, foarte dezvoltate ori disproporționate în raport cu trupul; adjectiv utilizat pentru a scoate în evidență abundența, lățimea sau aspectul flendurat și spectaculos al aripilor unei păsări ori insecte. În sens figurat, termenul poate descrie un obiect (cum ar fi o mantie sau o ambarcațiune cu pânze) ale cărui elemente laterale flutură liber în vânt, creând iluzia vizuală a unui zbor greoi.
• aviocoleopter — Tip neconvențional sau experimental de aeronavă (sau proiect de aparat de zbor) caracterizat printr-o aripă inelară, de formă cilindrică sau tubulară, care înconjoară complet fuzelajul sau sistemul de propulsie. Acest design structural distinctiv, inspirat de elitrele unor insecte (coleoptere), oferă avantaje teoretice în ceea ce privește decolarea și aterizarea verticală (VTOL), direcționarea fluxului de aer și reducerea rezistenței aerodinamice la anumite unghiuri de atac.
• axili — Termen de specialitate rar utilizat pentru a descrie elemente structurale, perișori, solzi sau lăstari secundari dispuși grupat în axila frunzelor ori la încheietura nervurilor principale ale plantelor. În entomologie, poate desemna piese sclerotizate microscopice (axilare) care asigură articulația și plierea delicată a aripilor la baza toracelui insectelor, garantând un echilibru perfect în timpul zborului.