#asalt

• afanit — Rocă magmatică (vulcanică sau filoniană) cu o textură extrem de fină, microcristalină sau vitroasă, în care cristalele componente sunt de dimensiuni atât de mici încât nu pot fi distinse cu ochiul liber, fiind necesară utilizarea microscopului optic. Ca adjectiv, termenul descrie textura specifică a acestor roci (precum bazaltul sau andezitul), rezultată în urma unui proces de răcire rapidă a magmei la suprafața scoarței terestre.
• afanitic — Care prezintă caracteristicile unui afanit; termen utilizat pentru a descrie textura rocilor magmatice ale căror componente cristaline sunt de dimensiuni microscopice sau submicroscopice, fiind imposibil de distins cu ochiul liber. Această structură extrem de fină indică o solidificare rapidă a magmei sau a lavei la suprafața scoarței terestre ori în imediata apropiere a acesteia, proces ce a împiedicat creșterea unor cristale mari.
• amigdaloid — Care are forma unei migdale; ovoidal și ușor turtit. În neuroanatomie, termenul descrie corpul amigdaloid (sau amigdala cerebrală), o structură nucleară profundă esențială în procesarea emoțiilor. În mineralogie, se referă la structura unei roci vulcanice ale cărei cavități (geode) au fost umplute ulterior cu minerale secundare, formând noduli ovali.
• antitero — Denumire prescurtată, utilizată frecvent în limbajul curent, jurnalistic și militar, pentru acțiunile, trupele sau dispozitivele destinate combaterii directe a terorismului. Se referă în mod specific la unitățile speciale de intervenție rapidă, echipamentele tactice sau operațiunile de asalt menite să neutralizeze teroriștii în situații de criză cu ostatici ori atacuri armate iminente.
• antiterorist — Care aparține antiterorismului, privitor la combaterea terorismului sau care este destinat dezinfectării focarelor extremiste; militar, luptător sau agent operativ instruit special pentru executarea misiunilor de neutralizare a grupărilor teroriste. Termenul descrie atât profilul individual al unui combatant de elită, cât și caracterul defensiv ori ofensiv al unei operațiuni strategice desfășurate pentru protecția populației.
• asalt — Atac violent, brusc și puternic lansat împotriva unei poziții inamice fortificate, a unei clădiri sau a unui obiectiv strategic militar; năvală sau aglomerare masivă de oameni într-un loc public. În sens sportiv (scrimă, arte marțiale), reprezintă o repriză scurtă de luptă, iar la nivel figurat exprimă presiunea copleșitoare a unor cereri, întrebări sau stări emoționale intense.
• asalta — A ataca o fortăreață, o poziție întărită sau o linie defensivă inamică prin asalt; în sens figurat, înseamnă a copleși o persoană cu un număr mare de întrebări, cereri, rugăminți sau reproșuri, ori a invada în masă un spațiu public, un magazin sau o instituție.
• asaltare — Acțiunea de a asalta și rezultatul ei; operațiunea militară de atacare în forță a unei fortificații sau acțiunea civilă de copleșire ori invadare în masă a unui obiectiv sau a unei persoane; termenul funcționează ca substantiv verbal abstract, fiind înlocuit în mod curent în limbajul cotidian prin substantivul de bază 'asalt'.
• asaltat — Care a fost supus unui atac violent, brusc și organizat; fortificație, poziție militară sau localitate atacată prin asalt de către trupele inamice. În sens figurat structural, descrie starea unei persoane, a unei instituții sau a unui sistem informatic care este copleșit, invadat ori presat de un număr uriaș de solicitări, întrebări, mesaje, apeluri telefonice sau cereri insistente venite din partea publicului ori a presei.
• asaltatoare — Substantiv sau adjectiv variabil care desemnează o persoană, o forță militară, o armată sau o entitate colectivă de gen feminin care execută un asalt, un atac violent sau o ofensivă directă. În sens structural și militar, se referă la trupele de șoc sau la unitățile tactice (de exemplu, companii asaltatoare) destinate să străpungă liniile defensive inamice, iar în sens figurat descrie comportamentul ofensiv, energic și impetuos al unei persoane ori grup.
• asaltator — Persoană, militar sau unitate tactică combatantă care participă direct la executarea unui asalt ori a unui atac violent asupra unei poziții inamice fortificate. Ca adjectiv, descrie un element, un echipament sau o forță militară cu rol structural ofensiv, special concepută pentru pătrunderea rapidă și neutralizarea obiectivelor de maximă securitate.
• asaltist — Membru al formațiunilor paramilitare fasciste, în special al trupelor de asalt germane (SA - Sturmabteilung) din perioada ascensiunii regimului nazist. Ca adjectiv, termenul se referă structural la ideologia, metodele violente, acțiunile de stradă sau elementele vestimentare specifice acestor miliții politice utilizate pentru intimidarea opoziției.
• asedia — A înconjura o cetate, un oraș, o fortăreață sau o poziție defensivă cu trupe militare pentru a bloca orice comunicație sau aprovizionare și a forța predarea acesteia; a împresura. În sens figurat, se referă la acțiunea de a asalta, a presa sau a copleși o persoană cu întrebări, cereri, rugăminți ori gânduri obsedante.
• atac — Acțiunea de a ataca și rezultatul ei; ofensivă violentă executată împotriva unui inamic cu scopul de a-l nimici sau de a cuceri o poziție. În sport, reprezintă faza de joc în care o echipă deține inițiativa și încearcă să înscrie puncte. În medicină, definește declanșarea bruscă și violentă a unei boli sau a unei crize fiziologice ori psihologice.
• ataca — A porni o acțiune ofensivă, violentă sau armată împotriva unui inamic cu scopul de a-l învinge ori de a-i cuceri pozițiile; a agresa fizic sau verbal o persoană. În sport, reprezintă acțiunea de a lua inițiativa jocului pentru a înscrie puncte sau goluri. În sens juridic și administrativ, înseamnă a contesta ori a respinge valabilitatea unui act, a unei decizii sau a unei hotărâri oficiale prin intermediul unei căi legale.
• atacare — Acțiunea de a ataca; actul de declanșare a unei ofensive militare ori a unei agresiuni fizice sau verbale. În sens juridic și administrativ, reprezintă procedura formală și legală de contestare, respingere sau anulare a unui act oficial, a unei decizii administrative ori a unei hotărâri judecătorești în fața unei instanțe superioare.
• atacat — Care a fost supus unui atac, unei agresiuni sau unei ofensive violente; obiect, teritoriu sau persoană agresată. În sens juridic, reprezintă actul sau decizia împotriva căreia s-a formulat o contestație legală. Ca substantiv masculin, definește persoana sau entitatea care este ținta unei acțiuni ostile.
• atacată — Forma de feminin singular a adjectivului și participiului 'atacat'; descrie o entitate feminină, o persoană, o țară, o poziție militară sau o decizie juridică ce a fost supusă unei ofensive violente, unei agresiuni sau unei contestări legale. Înțelesul său acoperă atât agresiunea fizică ori verbală din viața cotidiană, cât și procedurile de drept unde un act este contestat.
• atacator — Persoană, armată, stat sau entitate care declanșează un atac, o ofensivă ori o agresiune fizică sau verbală împotriva cuiva; autorul unui asalt. În sport, desemnează un jucător cu rol ofensiv. Ca adjectiv, caracterizează o forță, o acțiune sau un comportament agresiv, invaziv ori distructiv asupra unui mediu sau sistem.
• augit — Mineral din clasa silicaților, din grupul piroxenilor monoclinici, de culoare neagră, verzui-închis sau brună, ce conține calciu, magneziu, fier și aluminiu. Este un component esențial și extrem de răspândit în alcătuirea multor roci magmatice vulcanice și plutonice, cum sunt bazaltul, gabroul sau diabazul, fiind caracterizat printr-o structură cristalină prismatică.