#autonomie

• Abeona — Eponim mitologic și cultural transpus în psihologia dezvoltării și psihanaliza pediatrică (complexul, sindromul sau arhetipul Abeona). Conceptul descrie instinctul protector matern de ghidare și facilitare a primilor pași independenți ai copilului în afara spațiului familial securizant. În semiologia atașamentului, manifestările patologice de tip Abeona se referă la anxietatea de separare severă a părintelui (supraprotecție nevrotică) care blochează dezvoltarea autonomiei motorii și cognitive a sugarului.
• ablacta — A înțărca un copil sau un pui de animal; a sista procesul de hrănire exclusivă la sân sau cu lapte și a introduce treptat o alimentație diversificată. În sens psihologic și sociologic, termenul nu se referă doar la componenta biologică, ci marchează prima etapă majoră de separare timpurie, autonomizare și rupere a legăturii simbiotice primare dintre mamă și copil.
• absoarbe — A îngloba, a încorpora sau a reține un corp, un lichid, o energie ori, în sens figurat, a capta total atenția, resursele sau identitatea cuiva. În filozofia morală și ontologie, verbul descrie procesul prin care un sistem ideologic dominant, o comunitate sau o datorie supremă asimilează complet individualitatea unui subiect, dizolvându-i autonomia etică și integrându-l într-o structură colectivă mai amplă.
• Ahvenanmaa — Denumirea în limba finlandeză a regiunii autonome insulare Åland, un arhipelag format din mii de insule situat la intrarea în Golful Botnic, în Marea Baltică. Deși aparține din punct de vedere suveran de Finlanda, regiunea se bucură de un statut structural special stabilit prin tratate internaționale, fiind complet demilitarizată, neutră și având ca singură limbă oficială suedeza.
• Aland — Un arhipelag format din mii de insule și stânci situat la intrarea în Golful Botnic, în Marea Baltică, constituind o regiune autonomă, demilitarizată și unic vorbitoare de limba suedeză sub suveranitatea Finlandei; provincie insulară de o importanță strategică majoră în istoria Europei de Nord, recunoscută oficial prin Statutul de Autonomie din 1920 și garantată prin decizia Ligii Națiunilor. Acest teritoriu structural deține propriul parlament, guvern, steag și reglementări fiscale speciale.
• anarhoindividualistă — Forma feminină pentru termenul anarhoindividualist; femeie sau militantă care susține primatul absolut al individului în fața statului și a structurilor colective, ghidându-se după principiile autonomiei totale și ale asocierii voluntare. Ca adjectiv, reprezintă forma de gen feminin ce descrie o teorie, o lucrare literară, o viziune sau o atitudine care aparține anarhismului individualist ori se bazează pe respingerea oricărei subordonări a eului în fața majorității.
• autoadministrare — Acțiunea de a se autoadministra sau rezultatul ei; gestionare autonomă a propriilor afaceri, resurse sau structuri de către o instituție ori comunitate, independent de o autoritate superioară; de asemenea, actul de a-și introduce singur în organism un medicament sau o substanță terapeutică.
• autoadministrat — Care a fost administrat de către sine însuși; se spune despre un tratament medical, o substanță sau un vaccin injectat ori ingerat direct de bolnav, fără asistență profesionistă. În context instituțional sau teritorial, desemnează o entitate, o regiune, o asociație ori o comunitate care se conduce și se gospodărește singură, deținând autonomie structurală.
• autoadministrație — Formă de organizare sau conducere autonomă în cadrul căreia o colectivitate, o instituție publică ori o asociație își administrează treburile, resursele logistice și financiare în mod independent, prin organe de conducere alese din rândul propriilor membri; variantă sinonimică rară pentru termenul 'autoadministrare' sau 'autoguvernare'.
• autoformare — Proces conștient, voluntar și continuu prin care o persoană își dobândește, își dezvoltă și își rafinează cunoștințele, abilitățile, competențele profesionale și trăsăturile de caracter prin efort propriu, studiu individual și introspecție, independent de un cadru instituționalizat rigid sau de îndrumarea directă a unui profesor. Reprezintă pilonul fundamental al educației pe tot parcursul vieții și al autonomiei intelectuale.
• autogestiona — A administra, a conduce sau a organiza o activitate economică, o instituție, o comunitate sau propriile resurse prin forțe proprii, fără o intervenție ierarhică externă ori un control administrativ centralizat. În sens economic și istoric, se referă la conducerea unei întreprinderi direct de către colectivul de salariați, în timp ce în sens psihologic modern descrie capacitatea unei persoane de a-și regla autonom comportamentul, timpul și emoțiile.
• autogestionară — Forma de feminin singular a adjectivului autogestionar; care este bazată pe principiile autogestiunii, care se administrează singură sau se autoconduce fără intervenția unei autorități superioare ori centralizate. Termenul se aplică în special structurilor organizaționale, asociațiilor, cooperativelor sau întreprinderilor în care deciziile administrative și economice sunt luate colectiv de către toți membrii activi.
• autogestionare — Acțiunea de a se autogestiona și rezultatul ei; procesul de administrare, organizare și autoreglare autonomă a resurselor, activităților sau stărilor interne ale unei entități ori persoane. Ca adjectiv, reprezintă forma de plural (masculin și feminin) a cuvântului autogestionar, desemnând mai multe elemente sau structuri bazate pe autogestiune.
• autogestiune — Sistem de organizare și conducere a unei întreprinderi, instituții sau comunități, bazat pe participarea directă a membrilor colectivului la luarea deciziilor, administrarea resurselor și repartizarea veniturilor, eliminând managementul ierarhic extern. În sens istoric și doctrinar, reprezintă un pilon al democrației industriale și economice, oferind autonomie totală colectivelor de muncitori.
• autogospodări — A-și administra, organiza și asigura prin eforturi proprii toate resursele, bunurile și activitățile necesare traiului, funcționării sau bunei desfășurări a unei gospodării, comunități ori instituții, fără a apela la asistență, servicii sau subvenții din exterior.
• autogospodărire — Acțiunea de a se autogospodări și rezultatul ei; formă de organizare și administrare autonomă a unei comunități, instituții sau gospodării, bazată exclusiv pe resursele, eforturile și deciziile proprii, fără intervenție sau sprijin financiar din exterior. Reprezintă un indicator de bază al autosuficienței economice și al independenței logistice.
• autogospodărit — Care este organizat, administrat sau întreținut prin forțe proprii; care a realizat sau menține o stare de autosuficiență economică și logistică, fără a depinde de ajutoare, rețele sau intervenții din exterior. Se aplică persoanelor, comunităților sau structurilor instituționale independente.
• autoguverna — A se conduce, a se administra sau a se guverna singur în mod autonom, prin intermediul propriilor legi, instituții și decizii interne, fără a fi supus unui control administrativ extern sau unei dominații politice străine. Se aplică popoarelor, statelor suverane, regiunilor autonome sau micro-comunităților care își exercită deplin autodeterminarea.
• autoguvernare — Acțiunea de a se autoguverna și rezultatul ei; formă de organizare politică și administrativă prin care o colectivitate sau o țară își exercită autoritatea supremă asupra propriilor afecțiuni, adoptând legi și regulamente fără imixtiunea unui sistem de conducere din exterior. Constituie pilonul central al mișcărilor de autonomie regională și autodeterminare națională.
• autonomie — Dreptul sau capacitatea unei comunități, a unei regiuni sau a unui individ de a se administra, de a se guverna singur și de a adopta decizii independente în limitele unui cadru juridic ori moral stabilit; starea de independență structurală a unei entități în raport cu o autoritate centrală. În filozofie și etică, reprezintă libertatea deplină a voinței umane de a-și impune propriile legi morale, acționând pe baza rațiunii practice fără constrângeri exterioare heteronome.