#avar

• ablucrare — Termen filozofic și lingvistic creat de Mihai Eminescu, semnificând împlinire, desăvârșire sau procesul de șlefuire și eliminare a lipsurilor dintr-o formă de exprimare ori dintr-un sistem dialectal. Conceptul este format prin calc lingvistic după modelul germanic 'abarbeiten' și este utilizat în critica literară pentru a descrie evoluția organică a limbii prin cultură.
• adâncare — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut în locul termenului standard modern 'adâncire'; acțiunea de a adânci, a excava, a sapa mai adânc ori rezultatul acestui proces structural. Se întâlnește în vechi registre cadastrale, zapise de hotărnicie sau documente tehnice din secolele trecute.
• adăvăr — Variantă lingvistică arhaică, populară sau regională întâlnită în vechi manuscrise ori documente de cancelarie, utilizată în trecut în locul formei literare standard moderne 'adevăr'; concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate.
• adăvăra — Variantă lingvistică arhaică, populară sau regională a verbului tranzitiv și reflexiv 'a adeveri' (sau 'a adevăra'); acțiunea de a confirma, a certifica, a demonstra sau a dovedi că un fapt, un document sau o afirmație corespunde adevărului. Acest termen se întâlnește în vechi cronici, zapise, testamente sau documente de judecată din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.
• admirabil — Care merită să fie admirat; vrednic de laudă, de stimă, de prețuire sau de uimire; minunat, excelent, excepțional, desăvârșit. Ca adverb, califică o acțiune desfășurată într-un mod perfect, impecabil, care stârnește entuziasmul și aprobarea unanimă a celor care o asistă.
• Adonis vernalis — Denumirea științifică a ruscuței de primăvară, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae. Este renumită pentru florile sale mari, solitare, de un galben-auriu strălucitor, care apar devreme în aprilie sau mai. Planta are o importanță deosebită în fitoterapie datorită conținutului de adonitoxină și cimariză, substanțe utilizate controlat ca regulator cardiac, fiind totodată o specie protejată în multe regiuni din cauza restrângerii habitatelor sale naturale.
• agăvăra — Termen regional utilizat în anumite graiuri din vestul sau nord-vestul României pentru a descrie acțiunea de a (se) împovăra, a (se) îngreuna sau a (se) încărca peste măsură cu bagaje, sarcini fizice sau griji; prin extensie, poate însemna și a obosi sau a copleși pe cineva cu munci grele ori obligații greu de îndeplinit.
• agăvărare — Acțiunea de a agăvăra și rezultatul ei; procesul prin care o persoană se împovărează, se îngreunează sau își încarcă excesiv corpul ori mintea cu bagaje, sarcini fizice istovitoare ori griji apăsătoare. Reprezintă o formă nominalizată utilizată în anumite graiuri rurale pentru a descrie o stare de suprasolicitare fizică sau o copleșire administrativă și spirituală.
• agravare — Acțiunea de a se agrava și rezultatul ei; procesul de înrăutățire, complicare sau exacerbare progresivă a unei stări de sănătate, a unui conflict juridic ori a unei crize financiare. În context clinic, reprezintă tranziția unui set de simptome de la un stadiu stabil sau moderat către unul sever sau critic, necesitând adesea o intervenție terapeutică de urgență.
• Albota — Numele unei comune și al unui sat din județul Argeș, România, situat în imediata apropiere a municipiului Pitești; complex turistic și păstrăvărie renumită din județul Sibiu, situată în Valea Arpășelului, la poalele Munților Făgăraș.
• Allgau — Regiune geografică și istorică situată în sudul Germaniei, extinsă în principal în regiunea Swabia din Bavaria, dar cuprinzând și porțiuni din landul Baden-Württemberg și teritorii alpine limitrofe din Austria. Cunoscută pentru peisajele sale muntoase prealpine și alpine spectaculoase, regiunea este un centru major pentru producția de lactate (în special brânzeturi tradiționale), turism montan, sporturi de iarnă și stațiuni balneoclimaterice de renume.
• Allium aflatunense — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din regiunile muntoase ale Asiei Centrale (Kârgâzstan, Uzbekistan). Planta se dezvoltă dintr-un bulb subteran și produce tulpini înalte, rigide, ce susțin o inflorescență globulară spectaculoasă, formată din zeci de flori mici în formă de stea, de o culoare violet-intens, fiind extrem de populară în peisagistica modernă de primăvară.
• Allium moly — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din sudul Europei (Spania, Franța, Italia), cunoscută popular sub numele de 'usturoiul de aur'. Planta se dezvoltă rapid formând tufe dense și produce inflorescențe sub formă de umbele laxe, alcătuite din flori mari stelate de un galben-auriu strălucitor, fiind utilizată intens pentru naturalizare în zone parțial umbrite și grădini rustice.
• Allium neapolitanum — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din bazinul mediteraneean, cunoscută popular sub numele de 'usturoiul alb' sau 'ceapa de Neapole'. Planta se remarcă prin inflorescențe sub formă de umbele sferice, aerisite, alcătuite din flori albe imaculate în formă de stea, care emană un parfum dulce și plăcut, spre deosebire de mirosul înțepător al altor specii din gen.
• Allium roseum — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din regiunea mediteraneeană, cunoscută popular sub numele de 'usturoiul roz'. Planta produce inflorescențe sub formă de umbele sferice sau semisferice, alcătuite din flori mari în formă de cupă sau stea, de o culoare roz-pal, roz-bombon sau albicioasă, având un parfum fin și plăcut și fiind o specie ideală pentru naturalizarea în masă.
• Allium ursinum — Denumirea științifică a unei plante erbacee perene din familia Amaryllidaceae, cunoscută popular sub numele de 'leurdă' sau 'usturoi sălbatic'. Planta crește spontan în pădurile umbroase de foioase din Europa și Asia, fiind recunoscută după frunzele sale lanceolate, similare cu cele ale lăcrămioarei, care emană un miros puternic de usturoi când sunt zdrobite; este intens recoltată primăvara pentru calitățile sale culinare excepționale și proprietățile depurative.
• almelec — Termen arhaic sau regional provenit din limba turcă, utilizat în trecut în anumite comunități balcanice ori dobrogene pentru a desemna un tip de haină lungă, caftan, manta sau vestă brodată, confecționată din postav ori catifea, purtată ca element de port tradițional de epocă sau de ceremonial.
• Amescua — Nume de familie de origine bască, provenit structural din regiunea Navarra (Spania), asociat din punct de vedere etimologic cu toponimul 'Améscoa' (Valea Améscoa). Ca entitate antroponimică, identifică descendenții unor vechi familii din Peninsula Iberică și s-a răspândit în spațiul latino-american prin intermediul proceselor de migrație istorică.
• ancinie — Denumire populară rară sau variantă regională arhaică folosită în limbajul fitonimic rural pentru a desemna o plantă erbacee (asociată uneori cu genul Anemone, de tipul degețelului sau plantelor similare), caracterizată prin flori delicate și utilizări empirice în gospodăriile tradiționale.
• anemonă — 1. Plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, cu flori mari, solitare, viu colorate în nuanțe de alb, albastru, roșu sau violet, care înflorește de obicei primăvara (floarea-paștelui). 2. Animal marin nevertebrat din clasa Anthozoa, cu un corp cilindric, moale și tentacule urzicătoare dispuse în jurul gurii, asemănător unei flori (anemonă-de-mare).