#babi

• absorbabil — Care poate fi absorbit, încorporat, dizolvat sau asimilat complet de către un corp, un mediu sau o structură majoră. În filozofia morală și ontologie, termenul este utilizat metaforic pentru a descrie acele elemente individuale, valori particulare sau doctrine secundare care dețin capacitatea structurală de a fi înglobate integral într-un sistem de gândire dominant sau într-o comunitate, pierzându-și treptat alteritatea.
• actuar — Specialist în matematică financiară, statistici și teoria probabilităților, responsabil cu calcularea riscurilor, a primelor de asigurare, a ratelor de rentabilitate și a rezervelor tehnice pentru fondurile de pensii sau companiile de asigurări. Acest profesionist analizează impactul financiar al incertitudinii și evaluează probabilitatea evenimentelor viitoare pentru a menține stabilitatea economică structurală a unei instituții.
• adapa — Erou mitologic și înțelept legendar din civilizația mesopotamiană antică (sumeriană și babiloniană), considerat unul dintre cei șapte înțelepți primordiali (Apkallu) și creator al fundamentelor civilizației umane în orașul Eridu. Conform mitului tabletelor de lut, el a refuzat hrana și apa nemuririi oferite de zeul Anu din cauza unui sfat înșelător primit de la zeul Ea, pierzând astfel șansa la viața veșnică pentru întreaga umanitate.
• akadian — Care aparține Akkadului (regiune antică din Mesopotamia centrală), locuitorilor acestuia sau culturii și limbii lor semitice; (persoană) care făcea parte din populația acestui stat antic fondat de Sargon cel Mare în secolul al XXIV-lea î.Hr. Ca substantiv neutru, desemnează limba akadiană, cea mai veche limbă semitică atestată documentar, scrisă cu caractere cuneiforme împrumutate și adaptate de la sumerieni, folosită ca lingua franca diplomatică în întregul Orient Apropiat antic.
• akadiană — Limba akadiană sau forma de feminin singular a adjectivului 'akadian'; cea mai veche limbă semitică atestată documentar, vorbită în antichitate în Mesopotamia (pe teritoriul Irakului de astăzi) și utilizată timp de secole ca limbă diplomatică și culturală internațională în întregul Orient Apropiat. Din punct de vedere structural, aceasta folosea un sistem complex de scriere cuneiformă împrumutat și adaptat de la civilizația sumeriană, evoluând ulterior în două dialecte majore distincte și extrem de influente: babiloniana și asiriana.
• akkadian — Variantă grafică dublată pentru termenul 'akadian'; care aparține Akkadului (regiune antică din Mesopotamia centrală), locuitorilor acestuia sau culturii și limbii lor semitice; (persoană) care făcea parte din populația acestui stat antic fondat de Sargon cel Mare în secolul al XXIV-lea î.Hr. Ca substantiv neutru, desemnează limba akkadiană, cea mai veche limbă semitică atestată documentar, scrisă cu caractere cuneiforme împrumutate și adaptate de la sumerieni, folosită ca lingua franca diplomatică în întregul Orient Apropiat antic.
• akkadiană — Formă ortografică cu dublare a consoanei 'k' pentru substantivul și adjectivul 'akadiană'; limba akkadiană sau forma de feminin singular a adjectivului 'akkadian'; cea mai veche limbă semitică atestată documentar, vorbită în antichitate în Mesopotamia (pe teritoriul Irakului de astăzi) și utilizată timp de secole ca limbă diplomatică și culturală internațională în întregul Orient Apropiat. Din punct de vedere structural, aceasta folosea un sistem complex de scriere cuneiformă împrumutat și adaptat de la civilizația sumeriană, evoluând ulterior în două dialecte majore distincte și extrem de influente: babiloniana și asiriana.
• alceie — Denumire populară regională folosită în anumite zone pentru plante erbacee din familia Malvaceae (cum ar fi nalba mare sau băbița), recunoscute pentru florile lor mari, frumos colorate și pentru proprietățile lor emoliente utilizate în medicina tradițională. Termenul s-a păstrat izolat în vocabularul rural carpativ.
• aleatoriu — Care depinde de un eveniment viitor și nesigur, determinat de hazard sau supus legilor probabilității; imprevizibil, întâmplător. În informatică și matematică, descrie un proces, o variabilă sau o secvență numerică unde fiecare rezultat are o șansă egală de a fi selectat, neexistând un tipar ori o ordine predeterminată.
• Anu — Divinitate supremă în mitologia sumeriană, akkadiană și babiloniană, considerat zeul cerului, părintele zeilor și conducătorul suprem al cosmosului; reprezenta autoritatea divină absolută, ordinea cosmică și sursa puterii regale pe Pământ.
• aprobabilitate — Însușirea, calitatea sau starea a ceea ce este aprobabil; posibilitatea, caracterul sau șansa unui proiect, a unei legi ori a unei cereri administrative de a obține consimțământul oficial, validarea sau autorizarea din partea unei instanțe superioare ori a unui comitet de reglementare.
• asimilabil — Care poate fi asimilat; care prezintă proprietăți structurale ce permit transformarea, absorbția și integrarea sa fiziologică într-un organism viu sau convertirea sa conceptuală în cadrul unui sistem teoretic ori lingvistic. Se aplică frecvent substanțelor nutritive ușor de digerat sau cunoștințelor clare ce pot fi învățate fără dificultate.
• asiriolog — Membru al comunității științifice specializat în asiriologie; persoană sau cercetător de sex masculin care studiază limba, cultura, istoria și vestigiile arheologice ale Asiei Anterioare antice, în special ale Asiriei și Babiloniei. Principalul său instrument de lucru structural este traducerea și interpretarea textelor stocate în cuneiforme.
• asiriologie — Știință filologică și istorică de ramură care se ocupă cu studiul exhaustiv al limbilor, scrierilor cuneiforme, culturii, monumentelor, arheologiei, istoriei politice și religiei vechii Asiri, extinsă structural asupra întregii civilizații din Mesopotamia antică (inclusiv Babilonul, Akkadul și Sumerul).
• asiro-babilonian — Care aparține sau este referitor la culturile, istoria și civilizațiile conjugate ale Asiriei și Babilonului, cele două mari puteri semitice care au dominat structural bazinul Mesopotamiei în antichitate. Acest termen compus descrie un spațiu cultural și religios integrat, caracterizat prin utilizarea scrierii cuneiforme, dezvoltarea unor coduri de legi de mare precizie (cum ar fi cel al lui Hammurabi) și ridicarea unor monumente arhitecturale masive împodobite cu basoreliefuri delicate.
• asirologie — Ramură academică a științelor istorice și filologice care se ocupă cu studiul interdisciplinar, sistematic și structural al limbilor, scrierilor cuneiforme, istoriei, culturii și antichităților din Asiria, Babilon și regiunile învecinate din Mesopotamia antică. Acest domeniu de mare precizie folosește tehnici de excavare arheologică și metode lingvistice delicate pentru a descifra mii de tăblițe de lut, reconstituind viața politică și socială din zorii omenirii.
• astralism — O doctrină religioasă, mitologică sau filozofică străveche care consideră că fenomenele terestre, destinele umane și zeitățile sunt determinate, guvernate sau simbolizate direct de mișcarea aștrilor și a constelațiilor; sistem de credințe specific marilor civilizații antice (babiloniană, egipteană) bazat pe venerarea corpurilor cerești ca entități divine.
• ataraxie — Stare de liniște perfectă, de calm absolut și imperturbabilitate a sufletului, obținută prin eliberarea completă de pasiuni, frici și tulburări exterioare. În filozofia antică greacă, în special în stoicism, epicureism și scepticism, ataraxia reprezenta idealul suprem al înțelepciunii și fericirii umane, realizat prin detașare rațională și control interior.
• Bab — Titlu spiritual și nume religios însemnând literal 'Poartă' în limba arabă; atribuit în mod predominant lui Siyyid Alí Muḥammad Shírází (1819–1850), fondatorul Babismului și precursorul credinței Bahá'í. Proclamându-se drept poarta mistică către Cunoașterea Divină și vestitorul unei noi ere spirituale, învățăturile sale revoluționare au generat o amplă mișcare de reformă socială și religioasă în Persia de la mijlocul secolului al XIX-lea, culminând cu martiriul său și cu stabilirea unui nou sistem teologic.
• Babel — Numele biblic al orașului Babilon, faimos pentru Turnul Babel, o construcție monumentală ridicată de oameni pentru a ajunge la cer, act de mândrie pedepsit de Dumnezeu prin încurcarea limbilor; prin extensie, termenul desemnează un loc unde domnește o confuzie totală, un amestec haotic de limbi, popoare sau opinii nerespectate, unde nimeni nu se mai înțelege cu nimeni.