#brad

• abie — Variantă regională arhaică folosită în trecut în anumite zone ale Carpaților pentru a denumi bradul (Abies alba) sau rășina pură extrasă din scoarța coniferelor. În medicina populară românească, unguentele preparate pe bază de 'abie' (grăsime amestecată cu rășină și ceară de albine) erau folosite empiric de vindecătorii din sate ca cicatrizante puternice pentru rănile deschise ale bunicilor sau ca balsamuri pectorale împotriva lingoarei și aprinderii de plămâni.
• abieluța — Denumire populară arhaică și diminutivală utilizată regional în comunitățile montane pentru a desemna o specie mică sau un lăstar tineresc de brad (Abies alba), ori o infuzie medicinală slabă preparată din ace acești lăstari. În medicina empirică din sate, extractul de abieluța era administrat sub formă de sirop sau ceai tonic pentru calmarea tusei convulsive la copii, ameliorarea bronșitelor acute și stimularea poftei de mâncare în stările de convalescență.
• Abies — Gen de arbori coniferi din familia Pinaceae, cuprinzând aproximativ 50 de specii cunoscute sub numele generic de brad. În farmacognozie, fitoterapie și medicina clinică istorică, genul Abies este recunoscut pentru producția de oleorășini, uleiuri volatile bogate în pinidă, limonen și acizi terebentinici, utilizate pe scară largă în prepararea unguentelor revulsive, a balsamurilor pectorale regenerante și a antisepticelor pentru căile respiratorii și urinare.
• Abies amabilis — Specie de brad originară din regiunile muntoase ale Americii de Nord de Vest, cunoscută popular sub numele de brad argintiu de Pacific sau brad amabil. În etnomedicina nativă americană și aromaterapia clinică contemporană, extractele hidroalcoolice și uleiurile volatile distilate din acele și scoarța de Abies amabilis sunt studiate și folosite pentru proprietățile lor remarcabile analgezice, antioxidante puternice și antimicrobiene la nivelul tractului respirator.
• Abies cephalonica — Specie de brad originară din regiunile montane ale Greciei, cunoscută popular sub numele de brad grecesc sau brad de Kefalonia. În medicina tradițională mediteraneeană și farmacognozia modernă, rășina și uleiurile esențiale extrase din acele sale sunt studiate pentru concentrația mare de alfa-pinen și beta-pinen, fiind folosite istoric ca agent antiseptic pulmonar puternic și antiinflamator articular în tratarea reumatismului.
• Abies concolor — Specie de brad originară din munții Americii de Nord de Vest, cunoscută popular sub numele de brad argintiu sau brad cu ace colorate uniform. În medicina indigenă americană și în ghidurile moderne de aromaterapie, extractele distilate din Abies concolor sunt recunoscute pentru proprietățile lor puternic sedative asupra sistemului nervos, spasmolitice și analgezice, fiind utilizate în ameliorarea stărilor de anxietate ridicată și a durerilor musculare cronice.
• Abies grandis — Specie de brad de talie uriașă, originară din regiunile de coastă ale Americii de Nord de Vest, cunoscută popular sub numele de brad uriaș sau brad mare. În etnomedicina triburilor native americane și în farmacognozia modernă, extractele din scoarța și acele sale sunt recunoscute pentru conținutul bogat în beta-pinen, beta-felandren și limonat, fiind utilizate istoric ca un remediu expectorant puternic în afecțiunile pulmonare cronice, dar și ca antiseptic topic pentru dezinfectarea rănilor externe adânci.
• Abies nordmanniana — Specie de brad originară din munții din jurul Mării Negre (Caucaz, Turcia), cunoscută popular sub numele de brad de Caucaz sau bradul lui Nordmann. În domeniul balneologiei europene și al aromaterapiei clinice, această specie este extrem de apreciată datorită calității superioare a uleiului esențial obținut din acele sale bogate în acetat de bornil și campfen, substanțe utilizate intens în inhaloterapie pentru dezinfectarea plămânilor și în băi terapeutice destinate relaxării musculare și calmării sistemului nervos.
• Abies pinsapo — Specie rară de brad originară din regiunile muntoase din sudul Spaniei și nordul Marocului, cunoscută popular sub numele de brad spaniol sau pinsapo. În etnomedicina mediteraneeană și farmacognozia contemporană, extractele obținute din acele sale rigide și scurte sunt apreciate datorită concentrației unice de monoterpene antioxidante, acizi abietici și compuși fenolici, fiind utilizate tradițional ca remediu vulnerar pentru dezinfectarea rănilor deschise, reducerea inflamațiilor articulare și ameliorarea afecțiunilor respiratorii de natură infecțioasă.
• Abies procera — Specie de conifer de dimensiuni mari originară din Munții Cascade din vestul Americii de Nord, cunoscută popular sub numele de brad nobil. În aromaterapia modernă și balneoclimatologie, uleiul esențial distilat din acele de Abies procera este înalt apreciat pentru puritatea sa și parfumul balsamic intens, având proprietăți clinice dovedite ca stimulant circulator periferic, analgezic muscular excelent și decongestionant puternic al căilor aeriene superioare.
• abietacee — Denumire arhaică sau veche clasificare sistematică utilizată în trecut în literatura medicală și farmaceutică românească pentru a desemna familia coniferelor (în prezent Pinaceae). În tratatele vechi de botanică medicală, termenul grupa arbori rășinoși precum bradul sau molidul, recunoscuți pentru proprietățile lor balsamice, antiseptice ale căilor respiratorii și expectorante, fiind intens utilizați în prepararea siropurilor medicinale populare și a unguentelor antireumatice.
• abietin — Termen utilizat în vechea chimie farmaceutică pentru a descrie un principiu amar, o substanță rășinoasă sau o glicozidă extrasă din scoarța și acele unor specii de conifere (genul Abies). În secolele trecute, cercetătorii analizau abietinul pentru potențialul său febrifug (de scădere a febrei) și stimulant, însă supradozarea remediilor concentrate ce conțineau acest compus putea provoca iritații gastrice acute sau nefrită toxică.
• abietină — Substanță rășinoasă, de natură diterpenică, extrasă în trecut din rășina unor specii de conifere (în special din genul Abies). În farmacognozia timpurie și în medicina populară savantă a secolului al XIX-lea, era utilizată ca ingredient activ în prepararea unguentelor vulnerare, a plasturilor antireumatici sau ca stimulent balsamic pentru mucoasele respiratorii, datorită proprietăților sale antiseptice și cicatrizante.
• Abradu — Antroponim istoric românesc extrem de rar [consemnat în onomastica tradițională](1.4.1) și în dicționarele de specialitate; (în istorie) formă derivată prin contaminare sau accident fonetic de la numele propriu [Abrud](1.4.1) ori asociat cu rădăcini de tipul „Bradu”; (toponim) denumire menționată istoric în legătură cu anumite ruine sau așezări vechi din regiunea Olteniei [atestată în lucrările onomastice de arhivă](1.4.1).
• abrazare — Acțiunea de a abraza și rezultatul ei; proces tehnic de prelucrare, finisare sau curățare a unei suprafețe mecanice prin frecare intensă cu materiale abrazive; (prin extensie) uzură provocată de un agent extern dur asupra unui material.
• abrazat — Care a fost supus unui proces de abraziune; netezit, șlefuit, curățat sau uzat prin frecare intensă cu un material mai dur ori abraziv; (despre piese sau suprafețe) polizat mecanic.
• Acapulco — Renumit oraș portuar și stațiune balneară de anvergură internațională, situat în statul Guerrero din Mexic, pe coasta Oceanului Pacific. Localizat într-un golf semicircular spectaculos, este celebru din punct de vedere turistic pentru viața de noapte intensă, plajele sale tropicale și spectacolele legendare de sărituri în gol de pe stâncile înalte de la La Quebrada, având totodată o mare importanță istorică drept principal nod comercial spaniol din epoca colonială.
• akinezie — Absența totală, pierderea sau incapacitatea patologică de executare a mișcărilor musculare voluntare, în condițiile păstrării forței musculare de bază; este un simptom clinic sever determinat structural de disfuncții neurologice majore la nivelul ganglionilor bazali, al căilor extrapiramidale sau al cortexului motor. Acest fenomen se întâlnește în mod caracteristic în formele avansate ale bolii Parkinson, în sindroamele parkinsoniene, în stările de catatonie ori ca urmare a unor leziuni cerebrale severe, manifestându-se adesea în strânsă asociere cu rigiditatea musculară și bradikinezia.
• araucaria — Denumire comună acordată oricărui arbore conifer exotic din genul botanic omonim, originar din emisfera sudică, caracterizat prin frunze persistente, rigide, solzoase sau aciculare și ramuri dispuse în etaje regulate, simetrice. Multe specii sunt cultivate la nivel mondial în scop ornamental în parcuri, grădini botanice sau ca plante de interior datorită aspectului lor geometric deosebit și coroanei spectaculoase.
• Araucaria araucana — Specie amenințată de conifere veșnic verzi din genul Araucaria, nativă pe versanții muntoși ai Anzilor din Chile și vestul Argentinei, cunoscută popular sub numele de brad de Chile sau puzzle-ul maimuței. Remarcabil prin frunze triunghiulare, extrem de rigide și ascuțite, dispuse spiralat pe ramuri groase, acest arbore relict poate trăi peste o mie de ani și deține un statut sacru în cultura indigenilor Pehuenche, care depind istoric de semințele sale nutritive.