#ceramica

• alcarazas — Variantă grafică rar întâlnită în vechea literatură tehnică pentru substantivul 'alcarraza'; vas de pământ ars, poros și nesmălțuit, folosit în mod tradițional în Peninsula Iberică și America Latină pentru răcirea apei. Principiul de funcționare se bazează pe evaporarea microscopică latentă a lichidului filtrat prin pereții poroși ai vasului, scăzând temperatura conținutului.
• alcarraza — Vas de pământ nesmălțuit, foarte poros, de proveniență spaniolă sau maură, utilizat special pentru păstrarea și răcirea apei potabile. Efectul de răcire este realizat prin procesul fizic de evaporare a apei care transpiră prin porii microscopici ai argilei, scăzând temperatura lichidului din interior chiar și în climatele extrem de calde.
• alumină — Oxid de aluminiu în stare nativă ori obținut pe cale industrială din bauxită; se prezintă sub forma unei pulberi albe, insolubile în apă, cu punct de topire foarte ridicat, fiind materia primă fundamentală pentru obținerea aluminiului metalic și a materialelor ceramice refractare.
• amforetă — Vas antic de dimensiuni mici, de formă asemănătoare unei amfore, având de regulă două toarte simetrice; recipient ceramic de proporții reduse utilizat în Antichitate pentru păstrarea esențelor prețioase, a parfumurilor fine, a uleiurilor aromatice sau a substanțelor cosmetice și unguentelor medicinale.
• amforoidion — Vas ceramic miniatural din Antichitate, de forma unei amfore miniaturale cu două toarte fine, utilizat special în Grecia antică și în perioada elenistică pentru depozitarea esențelor prețioase de parfum, a unguentelor fine sau ca obiect cu rol ritualic în inventarul funerar.
• anforă — Vas mare din ceramică arsă, specific antichității greco-romane, caracterizat printr-un corp ovoidal sau sferic, gât îngust, bază ascuțită ori plată și două toarte simetrice verticale. Acest recipient structural era utilizat pe scară largă pentru transportul și depozitarea lichidelor alimentare, în special a vinului și a uleiului de măsline, dar și a cerealelor, reprezentând un indicator arheologic esențial pentru reconstituirea rutelor comerciale maritime.
• argilă — Rocă sedimentară neconsolidată, cu granulație extrem de fină (particule sub 0,002 mm), compusă în principal din silicați hidratați de aluminiu (minerale argiloase precum kaolinitul, montmorillonitul sau ilitul). Prezintă o plasticitate ridicată în amestec cu apa, proprietatea de a se întări la uscare sau prin ardere la temperaturi înalte și este utilizată pe scară largă în industria ceramicii, a materialelor de construcții (cărămizi, ciment), în cosmetică și medicină.
• argosi — Formă de plural arhaică, rară sau variantă regională utilizată în trecut pentru locuitorii sau oștenii originari din orașul-stat antic Argos (argieni); ca adjectiv, descrie elemente culturale, artistice ori structurale specifice stilului geometric dezvoltat în această zonă a Greciei. În sens arheologic, termenul grupează specimenele de ceramică veche sau armurile de bronz realizate în manufacturile locale din Peloponez.
• Ariușd — Localitate în județul Covasna, România, devenită celebră în comunitatea științifică internațională datorită sitului său arheologic de referință aparținând culturii Cucuteni-Ariușd din perioada eneoliticului. Acest areal cultural-geografic reprezintă o manifestare timpurie și distinctă a ceramicii pictate din sud-estul Transilvaniei, caracterizată prin structuri de locuire complexe și motive geometrice bicrome sau tricrome de o remarcabilă finețe artistică.
• astralit — Un termen tehnic utilizat pentru a desemna un tip special de sticlă opacă, vitroceramică sau material refractar îmbogățit cu compuși minerali, conceput structural pentru a rezista la șocuri termice extreme și a imita reflexiile cristaline ale corpurilor stelare. În sens restrâns, a fost utilizat și în nomenclatura comercială veche a unor explozibili industriali siguri, bazați pe nitrat de amoniu, folosiți în minerit.