#cerb

• Actaeon — Erou celebru din mitologia greacă, fiul lui Aristaeus și al Autonoei, crescut de centaurul Chiron pentru a deveni un vânător iscusit. Conform mitului structural descris de Ovidiu, Actaeon a surprins-o din greșeală pe zeița Artemis (Diana) scăldându-se goală într-o peșteră sacră; drept pedeapsă, zeița l-a transformat într-un cerb, iar el a fost sfâșiat de propriii săi câini de vânătoare. În astronomie, numele său a fost atribuit asteroidului 12242 Maxacacia.
• Acteon — Variantă grafică și fonetică curentă în limba română pentru 'Actaeon'; erou vânător din mitologia greacă transformat de zeița Artemis în cerb și sfâșiat de propriii săi câini. În sens științific extins, numele definește un gen de melci marini gastropode (Acteonidae) cu cochilii spiralate delicate, dar și un asteroid din centura principală descoperit în secolul al XX-lea, ambele împrumutând conotația structurală a numelui mitologic.
• acutiza — A deveni sau a face să devină mai acut, mai intens, mai ascuțit sau mai grav; proces prin care o afecțiune medicală latentă ori cronică trece brusc într-o fază critică, cu simptome violente. La nivel social, economic sau politic, verbul descrie tensionarea extremă a unui conflict, agravarea unei crize preexistente sau amplificarea unor neînțelegeri structurale.
• acutizare — Acțiunea de a se acutiza și rezultatul ei; agravare subită și pronunțată a evoluției unei boli cronice sau a unei situații conflictuale. În terminologia medicală, reprezintă recăderea violentă sau puseul clinic intens care întrerupe o perioadă de remisiune, necesitând adesea intervenție terapeutică de urgență sau spitalizare imediată.
• agrava — A face ca o situație, o stare de spirit, o criză economică sau o afecțiune medicală să devină mai grea, mai severă, mai periculoasă sau mai greu de suportat; a amplifica intensitatea negativă a unui fenomen. La forma reflexivă, termenul descrie procesul prin care o boală sau o problemă socială evoluează în mod spontan ori din cauza unor factori externi spre un stadiu critic sau cronic.
• agravare — Acțiunea de a se agrava și rezultatul ei; procesul de înrăutățire, complicare sau exacerbare progresivă a unei stări de sănătate, a unui conflict juridic ori a unei crize financiare. În context clinic, reprezintă tranziția unui set de simptome de la un stadiu stabil sau moderat către unul sever sau critic, necesitând adesea o intervenție terapeutică de urgență.
• agravat — Care a devenit mai greu, mai sever, mai intens sau mai periculos în urma unei evoluții negative; înrăutățit. În dreptul penal, termenul califică o infracțiune (cum ar fi furtul sau omorul) care a fost săvârșită în circumstanțe speciale ce îi sporesc gravitatea socială și care atrage o pedeapsă considerabil mai mare decât forma sa simplă.
• alcer — Variantă regională rară sau formă arhaică folosită în trecut în anumite graiuri din nordul țării pentru a desemna elanul (Alces alces), cel mai mare mamifer din familia cervidelor. Termenul provine prin filieră lingvistică nordică sau prin adaptarea fonetică locală a radicalului științific latin.
• alcicorn — Care are coarne lăbărțate, late și turtite în formă de palmat, similare cu cele ale unui elan (Alces alces). În morfologia animală sau structurală, termenul descrie conformația osoasă craniană a unor specii de cervide fosile ori contemporane ale căror ramificații amintesc de o lopată sau de o palmă deschisă.
• alciform — Care are forma sau aspectul unui elan (Alces alces) ori al coarnelor acestuia; lăbărțat, lățit sau palmat. În morfologia animală sau structurală, termenul descrie elemente scheletice sau excrescențe osoase ale unor specii fosile ori contemporane ale căror ramificații amintesc de structura specifică a coarnelor de elan.
• alșut — Termen arhaic sau regional întâlnit în anumite graiuri pentru a descrie un animal (în special un cerb, berbec sau țap) căruia îi lipsește un corn, care are un corn rupt sau ciuntit; de asemenea, poate desemna o pasăre cu aripa rănită ori tăiată. În context structural cinegetic tradițional, cuvântul servea ca marker descriptiv popular pentru exemplarele marcate de defecte fizice evidente.
• armânt — Termen regional sau arhaic rar utilizat în anumite graiuri carpatice pentru a desemna un animal sălbatic puternic, în special masculul de cerb ori mistreț de mari dimensiuni, caracterizat prin agresivitate și o statură impunătoare în perioada de împerechere.
• armint — Termen regional sau arhaic rar utilizat în anumite graiuri carpatice pentru a desemna un animal sălbatic puternic, în special masculul de cerb ori mistreț de mari dimensiuni, caracterizat prin agresivitate și o statură impunătoare în perioada de împerechere. (Notă: Acest termen a fost prelucrat anterior conform solicitării).