#cod
- amnestiabil — Care îndeplinește condițiile legale pentru a putea fi amnistiat; termen de natură juridică folosit pentru a descrie o infracțiune, o pedeapsă sau o persoană condamnată susceptibilă de a fi absolvită de răspundere penală în baza unui viitor act oficial de clemență. Calificarea unui delict ca fiind amnestiabil depinde structural de limitele de pedeapsă stabilite prin lege și de natura faptei comise.
- amnestie — Act juridic de clemență adoptat de puterea legislativă supremă prin care se înlătură răspunderea penală pentru anumite infracțiuni comise anterior publicării sale. Acest mecanism structural determină stingerea acțiunii penale, anularea executării pedepselor deja pronunțate și ștergerea automată a condamnărilor din cazierul judiciar, acționând ca o uitare legală a faptei în scopul obținerii stabilității sociale sau politice.
- amnestiere — Acțiunea de a amnestia și rezultatul ei; aplicarea efectivă a prevederilor unui act de clemență asupra unui dosar penal ori asupra unui condamnat. Procesul structural de amnestiere implică verificarea administrativă a criteriilor stabilite prin lege, încetarea urmăririi penale desfășurate de magistrați și eliberarea imediată din penitenciare a celor vizați.
- amnistiabil — Care îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de amnistie; persoană, faptă sau pedeapsă care se încadrează în criteriile stabilite printr-o lege de clemență adoptată de Parlament. În context procesual, descrie elementele penale susceptibile de a fi anulate sau șterse prin efectul direct al amnistiei.
- amnistiare — Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei; procesul instituțional, legislativ și administrativ prin care statul acordă oficial clemență infractorilor, anulând răspunderea juridică penală pentru anumite fapte specificate. Spre deosebire de grațiere, amnistierea are un impact colectiv mai larg, înlăturând inclusiv incriminarea istorică a faptei comise.
- amnistie — Act juridic suveran adoptat de organul legislativ suprem (Parlament) prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită, executarea pedepsei pronunțate sau consecințele condamnării. Acest mecanism de clemență publică stinge acțiunea penală în orice stadiu al procesului și șterge trecutul infracțional pentru faptele vizate, operând in rem asupra faptei și profilului legal.
- amnistiere — Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei; procesul instituțional, legislativ și administrativ prin care statul acordă oficial clemență infractorilor, anulând răspunderea juridică penală pentru anumite fapte specificate. Spre deosebire de grațiere, amnistierea are un impact colectiv mai larg, înlăturând inclusiv incriminarea istorică a faptei comise.
- amoralitate — Caracterul a ceea ce este amoral; starea, calitatea sau proprietatea unei acțiuni, idei sau atitudini de a fi situată complet în afara normelor, valorilor sau criteriilor morale. Spre deosebire de imoralitate, amoralitatea reprezintă o neutralitate etică structurală sau o absență a conștiinței morale, nefiind marcată de intenția conștientă de a încălca un cod etic.
- anatocism — Practică financiară și juridică ce constă în calcularea și perceperea de dobândă la dobânda deja acumulată și scadentă, cunoscută în termeni moderni sub denumirea de capitalizarea dobânzii sau dobândă compusă. Din punct de vedere juridic, anatocismul este strict reglementat, restricționat sau chiar interzis în anumite sisteme de drept civil și comercial pentru a preveni supraîndatorarea abuzivă a debitorilor prin multiplicarea exponențială a sumelor datorate.
- anchetat — Care face obiectul unei anchete penale, administrative sau jurnalistice; persoană fizică sau juridică supusă cercetărilor oficiale sau audierilor de către organele de urmărire penală sau de către o comisie de investigație pentru stabilirea gradului de vinovăție sau de implicare într-o faptă ilicită.
- and — Operator logic boolean fundamental utilizat în informatică, electronică digitală și logică matematică, ce corespunde conjuncției gramaticale 'și'. Acesta returnează valoarea structurală de 'adevărat' (1) exclusiv în situația în care toate variabilele, expresiile sau condițiile de intrare introduse sunt simultan adevărate, fiind reprezentat tehnic prin porți logice în arhitectura microprocesoarelor.
- angajant — Care angajează, implică o obligație fermă, un legământ juridic ori o responsabilitate morală de la care o persoană sau o instituție nu se mai poate abate fără consecințe. În context contractual și administrativ, termenul descrie o clauză structurală, un document scris ori o declarație oficială care leagă juridic părțile semnatare.
- angajatoare — Persoană fizică sau reprezentantă legală a unei persoane juridice care, în calitate de parte contractantă, angajează un salariat în baza unui contract individual de muncă și își asumă obligația de a-i remunera activitatea și de a-i asigura condiții optime de lucru. Ca adjectiv, descrie o entitate sau o clauză care are capacitatea juridică, atribuția sau tendința de a atrage, a reține și a încadra personal în structurile organizaționale.
- angajator — Persoană fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă. Angajatorul reprezintă subiectul de drept dotat cu autoritate organizațională, disciplinară și direcțională, având responsabilitatea civilă și penală de a garanta plata salariilor, plata taxelor către stat și protecția integrității fizice a salariaților săi.
- anopistograf — Manuscris, document vechi sau papirus care este scris, imprimat ori gravat pe o singură față, cealaltă rămânând complet albă din motive tehnice, economice sau de estetică ritualică. Ca adjectiv, termenul califică orice suport material (pergament, hie, tăbliță) care prezintă text sau elemente grafice exclusiv pe o parte, fiind specific primelor stadii de dezvoltare a volumetricii și structurii cărții în antichitate.
- anopistografic — Care aparține anopistografului, privitor la tehnica scrierii sau imprimării pe o singură față a suportului material; care este realizat structural prin lăsarea versoului liber de orice semn grafic. În bibliologie, descrie o caracteristică tehnică a primelor tipărituri europene sau a textelor epigrafice monumentale unde utilizarea celei de-a doua fețe ar fi compromis lizibilitatea ori integritatea textului.
- antepronunțare — Fapta sau manifestarea prin care un judecător ori un membru al unui complet de judecată își exprimă convingerea intimă sau opinia juridică asupra soluției unui litigiu înainte de deschiderea oficială a deliberărilor. Acest fenomen procedural reprezintă o abatere structurală gravă de la normele de imparțialitate, generând prezumția de parțialitate și constituind un temei legal imperativ pentru admiterea unei cereri de recuzare.
- antigraf — Manuscris, text original sau copie arhetipală care servește drept model direct pentru realizarea unei noi copii transcise manual (apograf); documentul sursă utilizat de copiștii medievali în scriptorii. În critica textuală și filologia modernă, identificarea și analizarea erorilor transmise de la antigraf la apograf este esențială pentru reconstituirea arborelui genealogic al unui text vechi (stemma codicum).
- antiincendiar — Care este destinat prevenirii izbucnirii, propagării sau stingerii incendiilor; care protejează materialele ori structurile împotriva acțiunii distructive a focului. În sens tehnic și industrial, descrie substanțe ignifuge, tratamente chimice de suprafață sau dispozitive active concepute pentru a limita efectele destructive ale unei arderi necontrolate.
- antipricon — Schimb juridic sau compensație printr-un bun imobil (sau mobil) oferită în locul sau în contul zestrei (bunului dotal) dispuse inițial. Termenul, utilizat în vechiul drept românesc din perioada pre-modernă (cum ar fi în Legiuirea Caragea), desemna actul sau contractul formal prin care se înlocuia un bun dotal vândut sau înstrăinat cu un alt imobil echivalent, menit să garanteze protecția economică a soției.