#decor

• ajur — Broderie artistică sau țesătură decorativă realizată prin scoaterea ori firelor de bătătură și gruparea celor rămase, ori prin perforare controlată, formând o rețea de goluri geometrice cu rol estetic; prin extensie, orice ornament sau element structural (în arhitectură, bijuterie sau tâmplărie) care prezintă decupaje decorative simetrice ce permit trecerea parțială a luminii.
• ajurare — Acțiunea de a ajura și rezultatul ei; procesul tehnic sau manual prin care se realizează modele decorative tip ajur pe o pânză, o piesă de îmbrăcăminte, un obiect de piele ori o structură arhitecturală. Această operație decorativă presupune perforarea controlată, traforarea sau scoaterea firelor din țesătură pentru a crea motive simetrice translucide care permit filtrarea estetică a luminii.
• ajururi — Forma de plural a substantivului neutru 'ajur'; desemnează mai multe broderii decorative, perforații ornamentale sau modele geometrice decupate realizate într-o țesătură, piesă de îmbrăcăminte, bijuterie sau structură arhitecturală. Aceste elemente structurale au rolul estetic de a crea un efect de transparență, dantele și alternanță între plin și gol, permițând filtrarea controlată a luminii.
• alabastru — Varietate masivă, fin granulară și translucidă de ghips (sulfat hidratat de calciu) sau de calcit (carbonat de calciu), de culoare albă-lăptoasă, gălbuie ori cu vine nuanțate, caracterizată printr-o duritate redusă care permite prelucrarea și șlefuirea manuală impecabilă; ca adjectiv, descrie o culoare albă, pură, imaculată sau o piele extrem de fină și netedă. Acest material nobil deține un rol structural major în istoria artelor decorative, fiind utilizat din antichitatea egipteană și clasică pentru sculptarea vaselor de parfum, a statuetelor de lux și a panourilor decorative translucide capabile să filtreze lumina solară.
• Allamanda — Gen de plante cu flori din familia Apocynaceae, originar din regiunile tropicale ale Americii Centrale și de Sud. Cuprinde specii de arbuști agățători și liane viguroase, cultivate pe scară largă în zonele calde sau în sere ca plante ornamentale datorită foliajului lucios și a florilor spectaculoase, mari, de regulă galbene sau purpurii, în formă de pâlnie ori trompetă.
• Allium — Gen major de plante monocotiledonate din familia Amaryllidaceae (subfamilia Allioideae), care cuprinde sute de specii de plante bulboase perene cu miros caracteristic înțepător. Include plante alimentare și aromatice de o importanță economică globală uriașă, precum ceapa (Allium cepa), usturoiul (Allium sativum), prazul (Allium porrum) și arpagicul, dar și numeroase specii cultivate în grădini ca plante ornamentale datorită inflorescențelor sferice spectaculoase.
• Allium pulchellum — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, considerată adesea un sinonim sau o varietate a speciei Allium carinatum (în special Allium carinatum subsp. pulchellum). Planta este nativă în Europa și Asia Mică și produce tije subțiri ce poartă inflorescențe unice, extrem de grațioase, sub formă de artificii sau fântână, alcătuite din flori clopotiforme pendule de culoare violet, roz sau purpurie, cu stamine lungi ce depășesc petalele.
• Alloplectus vittatus — Denumirea științifică a unei specii de plante perene din familia Gesneriaceae, originară din pădurile tropicale umede ale Americii de Sud (în special din Peru și Ecuador). Planta se distinge prin foliajul său extrem de decorativ, având frunze mari, catifelate, de un verde-închis intens, marcate de dungi sau nervuri proeminente într-o nuanță contrastantă de verde-deschis, argintiu sau albicios (vittatus), și produce flori tubulare protejate de calicii colorate.
• Alocasia — Gen de plante erbacee perene din familia Araceae, originare din zonele tropicale și subtropicale ale Asiei și Australiei, larg cultivate ca plante decorative datorită frunzelor lor mari, sagitate sau cordate, cunoscute popular sub denumirea de 'urechi de elefant'; structural, conțin cristale de oxalat de calciu, ceea ce le conferă toxicitate.
• Alocasia cuprea — Specie exotică de plantă tropicală perenă din familia Araceae, originară din pădurile tropicale ale insulei Borneo, apreciată la nivel mondial ca plantă decorativă de interior datorită frunzelor sale spectaculoase, cordiforme și rigide. Această plantă de colecție prezintă o textură unică, lucioasă, cu un luciu metalic proeminent în nuanțe de cupru întunecat și burgund, având dosul frunzelor de o culoare purpurie intensă.
• Alocasia korthalsii — Denumirea științifică a unei specii rare de plante erbacee perene din familia Araceae, nativă în pădurile tropicale umede din Borneo. Această plantă de interior se remarcă prin frunzele sale sagitate, puternic texturate, de un verde închis mat pe partea superioară și cu nervuri proeminente, adesea argintii, în timp ce partea inferioară prezintă nuanțe purpurii închise, fiind o specie de colecție apreciată pentru valoarea sa ornamentală deosebită.
• Alocasia micholitziana — Specie endemică de plantă tropicală din insula Luzon (Filipine), aparținând familiei Araceae, renumită la nivel mondial datorită frunzelor sale catifelate, de un verde închis profund, brăzdate de nervuri albe-crem extrem de contrastante. Cunoscută popular sub numele de Alocasia 'Frydek' (care desemnează de regulă forma cultivată în sere), această plantă de colecție are frunze sagitiforme cu margini elegant ondulate, fiind apreciată pentru valoarea sa ornamentală deosebită.
• Aloe humilis — Denumirea științifică a aloei pitice (sau aloe arici), o specie de plantă suculentă de talie mică din familia Asphodelaceae, originară din provincia Cape din Africa de Sud. Această plantă ornamentală structurală formează rozete dense, compacte, lipsite de tulpină aeriană, având frunze triunghiulare, erect-incurvate, de un verde-albăstrui, acoperite complet pe ambele fețe cu tuberculi albi și spini moi, fini, fiind foarte populară ca plantă de apartament datorită rezistenței sale crescute.
• Alternanthera — Gen major de plante erbacee sau arbuști din familia Amaranthaceae, originar în principal din regiunile tropicale și subtropicale ale Americii; cuprinde numeroase specii terestre și acvatice, intens apreciate în horticultură și acvaristică datorită frunzișului lor decorativ spectaculos, viu colorat în nuanțe de roșu, purpuriu, roz sau galben.
• alto-relief — Gen de sculptură în relief în care figurile sau motivele decorative sunt proeminente, detașându-se puternic față de fundal fără a se separa complet de acesta (ieșind în relief cu mai mult de jumătate din volumul lor grosime); lucrare executată în acest stil sculptural.
• altorelief — Formă de legătură sau variantă consolidată (scrisă fără cratimă) pentru 'alto-relief'; gen de sculptură reliefată în care figurile, personajele ori motivele decorative proeminează puternic, desprinzându-se tridimensional din fundal cu mai mult de jumătate din volumul lor real, fără a se separa complet de panoul de bază.
• Alyssum — Gen de plante erbacee anuale sau perene din familia Brassicaceae, originar din regiunile mediteraneene și temperate ale Europei și Asiei, cuprinzând specii de dimensiuni reduse, cu frunze simple și flori mici, grupate în inflorescențe dense, de culoare galbenă sau albă. Cunoscute popular sub denumirea de 'ciucuroasă' sau 'bănățean', aceste plante sunt utilizate pe scară largă în horticultură pentru decorarea stâncăriilor și a bordurilor florale datorită rezistenței mari la secetă și a perioadei lungi de înflorire.
• ambient — Mediul înconjurător imediat sau totalitatea condițiilor materiale, sociale, vizuale și sonore care definesc atmosfera și climatul unui anumit spațiu sau loc. Ca adjectiv, este o variantă grafică asimilată pentru 'ambiant', descriind un element (lumină, temperatură, sunet) care înconjoară un corp ori un organism. În arta digitală și design, definește elemente de fundal create structural pentru a induce o stare de confort.
• ambienta — A decora, a amenaja, a organiza sau a aranja elementele dintr-un spațiu interior ori exterior în scopul creării unei atmosfere specifice, plăcute, confortabile sau tematice; a crea un ambient sau o ambianță adecvată. În scenografie și cinematografie, definește procesul structural de potrivire a decorului, luminilor și recuzitei cu perioada istorică ori starea emoțională a acțiunii descrise.
• ambientare — Acțiunea de a ambienta și rezultatul ei; proces creativ, tehnic și manual de amenajare, decorare sau stilizare a unui spațiu interior ori exterior pentru a-i conferi o anumită atmosferă, funcționalitate sau tematică. În teatru și cinematografie, reprezintă configurarea structurală a decorurilor și recuzitei în concordanță deplină cu epoca istorică și contextul narativ al operei scenice.