#drept civil

• abjudecare — Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei; deposedarea legală a unei persoane de un bun, de un drept patrimonial sau de o calitate oficială, în urma unei hotărâri judecătorești definitive. Reprezintă actul procedural prin care instanța desființează un titlu juridic invocat de una dintre părți, constatând lipsa de temei legal sau existența unei fraude în dobândirea acestuia.
• abolire — Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; desființarea oficială, anularea, suprimarea sau revocarea unei legi, a unui obicei, a unei instituții publice ori a unei stări sociale de drept, prin intermediul unui act de autoritate publică.
• abolițiune — Forma completă, etimologică și tradițională a substantivului care desemnează desființarea oficială, anularea, suprimarea sau revocarea unei legi, a unui obicei, a unei instituții ori a unei stări sociale de drept, prin intermediul unui act de autoritate publică. În limba română modernă, este utilizată mai rar decât varianta sa redusă „abolire” sau varianta juridică „aboliție”.
• abominațiune — Forma completă, etimologică și tradițională a substantivului care desemnează o faptă, un comportament sau o situație de o ticăloșie ori urâțenie extremă, care stârnește o repulsie profundă, groază, dezgust spiritual sau condamnare morală absolută. În limba română modernă, este utilizată mai rar decât varianta sa redusă „abominație”.
• acțiune — Desfășurare a unei activități cu un scop determinat, act realizat de o ființă sau de un mecanism; titlu de valoare negociabil ce reprezintă o parte din capitalul unei societăți pe acțiuni; de asemenea, în fizică reprezintă mărimea dinamică fundamentală, iar în drept reprezintă mijlocul legal de apărare a unui drept în instanță. Acest concept polivalent guvernează dinamica mișcării, structura piețelor de capital și exercitarea drepturilor civile.
• addendum — Document adițional, anexă sau completare scrisă atașată unui contract, unui tratat, unei opere literare sau unui set de specificații tehnice existente. Acest element structural este utilizat pentru a adăuga informații esențiale, clarificări, corecturi sau modificări oficiale, fără a fi necesară rescrierea completă a documentului principal de bază.
• ademțiune — Act juridic sau manifestare de voință prin care un testator revocă ori anulează total sau parțial un legat cu titlu particular făcut anterior în testamentul său. Această revocare structurală intervine de regulă atunci când bunul care constituia obiectul legatului a fost înstrăinat, distrus sau transformat radical de către testator înainte de decesul său, lipsind astfel dispoziția testamentară de obiectul ei inițial.
• adjoncțiune — Uniune, alăturare sau adăugare structurală a unui element secundar la un corp sau sistem principal; în dreptul civil, reprezintă o formă de accesiune imobiliară ori mobiliară prin care două bunuri aparținând unor proprietari diferiți sunt unite material într-un singur tot, fără a-și pierde identitatea inițială, astfel încât separarea lor ar deveni prejudiciabilă. În logică și programare, descrie operația de conectare directă a unor variabile sau argumente în cadrul unei structuri liniare.
• adjudecat — Care a fost atribuit în mod definitiv prin licitație, decizie judecătorească sau hotărâre administrativă; bun sau contract care a trecut în proprietatea ori responsabilitatea celui care a oferit cel mai bun preț. În limbajul licitațiilor, cuvântul este folosit și ca interjecție pentru a marca momentul încheierii tranzacției.
• adjudecatar — Persoană fizică sau juridică căreia i se atribuie în mod oficial un bun, un serviciu sau executarea unei lucrări publice în urma unei proceduri de licitație, adjudecare ori executare silită. În sens structural, reprezintă entitatea declarată câștigătoare a unei competiții comerciale reglementate legal, devenind titulara drepturilor și obligațiilor contractuale stabilite prin oferta declarată ca fiind cea mai avantajoasă.
• adjudicatar — Persoană fizică sau juridică căreia i se atribuie în mod oficial un bun scos la licitație publică sau un contract de achiziție, în urma prezentării celei mai avantajoase oferte financiare ori tehnice. Reprezintă beneficiarul final al procesului de adjudecare, dobândind drepturi și obligații contractuale sau de proprietate în raport cu autoritatea contractantă ori executorul.
• adjudicațe — Variantă arhaică și regională pentru termenul 'adjudecare', reprezentând actul juridic prin care o autoritate instanțială sau o comisie de licitație atribuie în mod definitiv proprietatea unui bun ori execuția unei lucrări către persoana care a oferit cel mai bun preț. Folosit în vechile coduri de procedură civilă pentru a consfinți transferul silit de bunuri.
• adjuncțiune — Formă învechită și pur etimologică pentru termenul 'adjuncție' sau 'adjudecare' (în anumite contexte vechi), folosită în trecut în limbajul academic ori juridic pentru a descrie actul adăugării sau anexării formale a unui teritoriu, a unui drept ori a unui bun la o proprietate principală. În dreptul civil clasic, desemna un mod de dobândire a proprietății prin unirea a două bunuri mobile aparținând unor proprietari diferiți.
• administratoare — Femeie care deține funcția oficială de conducere, organizare și gestionare a resurselor materiale, financiare și umane ale unei instituții, societăți comerciale, asociații de proprietari sau bunuri private. Are rolul de a reprezenta entitatea administrată în raporturile legale, asigurând buna funcționare și conservarea patrimoniului.
• adult — Persoană, animal sau plantă care a ajuns la deplina dezvoltare fizică, biologică și psihică, atingând faza de maturitate și capacitatea de reproducere; individ ieșit din perioada copilăriei și a adolescenței. În sens juridic, termenul desemnează persoana care a împlinit vârsta majoratului (stabilită legal de regulă la 18 ani) și care dobândește capacitatea deplină de exercițiu, asumându-și răspunderea civilă și penală completă pentru faptele sale.
• adultă — Forma de feminin singular pentru substantivul sau adjectivul 'adult'; persoană de sex feminin, organism animal ori specimen vegetal care a trecut de perioada de pubertate și adolescență, atingând deplina dezvoltare fizică, anatomică și psihică, precum și maturitatea reproductivă. În context juridic, reprezintă o femeie care a împlinit vârsta majoratului legal, dobândind capacitate deplină de exercițiu și asumându-și întreaga răspundere civilă și penală pentru actele sale.
• afidavit — Declarație scrisă pe proprie răspundere, semnată în mod voluntar de către o persoană numită deponent și certificată ori autentificată de o autoritate legală împuternicită, cum ar fi un notar public sau un magistrat. Acest document servește ca probă juridică preliminară sau probatoriu oficial în cadrul sistemelor de drept de tip Common Law, deponentul asumându-și consecințele penale ale sperjurului în cazul în care datele prezentate se dovedesc a fi false.
• agrava — A face ca o situație, o stare de spirit, o criză economică sau o afecțiune medicală să devină mai grea, mai severă, mai periculoasă sau mai greu de suportat; a amplifica intensitatea negativă a unui fenomen. La forma reflexivă, termenul descrie procesul prin care o boală sau o problemă socială evoluează în mod spontan ori din cauza unor factori externi spre un stadiu critic sau cronic.
• alicotă — Forma feminină a termenului alicot; subdiviziune exactă a unui întreg care se cuprinde în acesta de un număr determinat și întreg de ori, fără a lăsa rest. În chimia analitică de laborator, reprezintă o porțiune volumetrică lichidă sau solidă extrasă cu precizie dintr-o probă omogenă, iar în domeniul juridic definește o cotă-parte ideală, abstractă și fixă dintr-un patrimoniu comun, exprimată de obicei sub formă de fracție sau procent.
• alicuotă — Variantă ortografică și fonetică admisă pentru termenul 'alicotă'; porțiune volumetrică dintr-un amestec omogen extrasă cu precizie în laboratoarele de analize chimice, ori o fracțiune ideală, abstractă și fixă dintr-un patrimoniu succesoral sau comun în dreptul civil. În teoria numerelor, descrie o parte componentă care divide perfect un întreg fără a lăsa rest.