#embriologie

• ab origine — Expresie latină care înseamnă 'de la origine' sau 'de la început'. În genetica medicală și embriologie, se folosește pentru a descrie o anomalie cromozomială, o malformație congenitală sau o afecțiune metabolică prezentă în structura biologică a organismului încă din momentul concepției (ab origine), spre deosebire de bolile dobândite pe parcursul vieții.
• ab ovo — Expresie latină provenită din scrierile lui Horațiu, însemnând literal 'de la ou'. În embriologie și toxicologia dezvoltării, se referă la analiza unui proces biologic, biologic celular sau a acțiunii unui agent teratogen (toxic care produce malformații) urmărit chiar de la stadiul de celulă-ou (zigot) sau din momentul fertilizării, pentru a înțelege mecanismul complet de alterare a dezvoltării intrauterine.
• abaxial — Termen anatomic și histologic care descrie o structură situată în afara axei corpului sau a unui organ, orientată în direcție opusă axei centrale. În embriologie și anatomia dezvoltării, se referă la suprafețele sau țesuturile care se dezvoltă la distanță de axul median (de exemplu, fața inferioară a unei formațiuni primitive sau a unei structuri foliare utilizate în fitoterapie).
• acardiac — Care este lipsit de inimă sau prezintă un cord rudimentar complet nefuncțional. În neonatologie și medicină fetală, termenul descrie 'fătul acardiac' (sau geamănul acardiac), o malformație congenitală extrem de rară ce apare exclusiv în sarcinile gemene monocoriale, ca urmare a sindromului de perfuzie arterială inversată (secvența TRAP). În această anomalie, fătul malformat supraviețuiește intrauterin doar fiindcă primește sânge pompat de cordul geamănului său sănătos (geamănul pompă).
• acardie — Absență congenitală totală a inimii sau oprire completă în dezvoltarea ontogenetică a cordului la un făt. Această anomalie structurală severă este incompatibilă cu viața extrauterină de sine stătătoare și este documentată aproape exclusiv în cadrul sarcinilor multiple monocoriale cu dezvoltare asimetrică (secvența TRAP), unde circulația sangvină a fătului afectat este susținută exclusiv de inima geamănului său prin intermediul unor anastomoze vasculare placentare.
• acrocranie — Defect congenital structural extrem de grav caracterizat prin absența parțială sau totală a bolții craniene (calvaria), în timp ce oasele bazei craniului și structurile faciale sunt parțial dezvoltate. Această anomalie de dezvoltare din spectrul defectelor de tub neural lasă țesutul cerebral expus direct lichidului amniotic în timpul sarcinii, ducând de regulă la degradarea acestuia și la o evoluție clinică nefavorabilă.
• acroocist — Formațiune anatomică veziculară, externă și temporară, observată în ciclul de dezvoltare al unor organisme marine hidroidate (polipi, hidrozoare), având rolul de cameră protectoare sau sac structural extern în interiorul căruia celulele sexuale (ouăle) sunt reținute și protejate în fazele inițiale ale dezvoltării embrionare, înainte de eliberarea lor sub formă de planulă.
• adactilie — Malformație congenitală rară caracterizată prin absența totală sau parțială a degetelor de la mâini ori de la picioare. Această anomalie structurală de dezvoltare embrionară poate apărea izolat sau ca parte a unui sindrom malformativ complex, fiind determinată de factori genetici mutaționali sau de agresiuni teratogene externe suferite de embrion în primele săptămâni de sarcină.
• adenoblast — Celulă embrionară imatură, nediferențiată, din care se dezvoltă ulterior structurile glandulare și epiteliul secretor al organismului. Acest element celular structural joacă un rol esențial în organogeneză, trecând printr-o serie de diviziuni și specializări biochimice pentru a forma componentele funcționale ale sistemului endocrin și exocrin.
• Aghenia — Malformație congenitală rară caracterizată prin absența completă, nedezvoltarea structurală sau lipsa congenitală a unui organ, a unui țesut ori a unei părți a corpului încă din perioada dezvoltării intrauterine. Fenomenul este cauzat de erori genetice sau factori teratogeni manifestați în fazele timpurii ale organogenezei.
• agonadism — Condiție patologică congenitală extrem de rară caracterizată prin absența completă, structurală și funcțională, a gonadelor (testicule sau ovare) din organism, cauzată de o anomalie în dezvoltarea embrionară timpurie. Această afecțiune determină lipsa secreției de hormoni sexuali și un deficit sever în dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la pubertate, necesitând terapie de substituție hormonală pe termen lung.
• alanto — Prefixoid sau element structural de compunere utilizat în terminologia medicală și biologică internațională pentru a introduce referiri la alantoidă (anexă embrionară saciformă), la acidul alantoic sau la formațiuni anatomice asemănătoare unui cârnat sau sac alungit. Acest element lexical servește la construirea unor termeni neologici complecși din disciplinele embriologiei, urologiei și histologiei.
• alantoid — Care se referă la alantoidă sau care are forma unui cârnat ori a unui sac alungit; alantoidian. În terminologia medicală și biologică structurală, termenul descrie configurația morfologică a unor anexe embrionare, membrane fetale sau structuri cavitare alungite ce apar în fazele timpurii de dezvoltare ale vertebratelor amniote.
• alantoidă — O anexă embrionară saciformă de natură vasculară, caracteristică reptilelor, păsărilor și mamiferelor, care se dezvoltă ca un diverticul al intestinului posterior al fătului; organ structural cu funcții esențiale în respirația embrionară, excreție și nutriție, care participă activ, în cazul mamiferelor placentare, la formarea cordonului ombilical și a placentei prin intermediul rețelei sale dense de vase sanguine.
• alolecit — Despre ouă (ovule) sau specii de animale: care este lipsit de vitelus (gălbenuș) sau care prezintă o cantitate extrem de redusă și nesemnificativă de substanțe nutritive de rezervă în citoplasmă. Acest tip structural de ou este caracteristic mamiferelor placentare, unde nutriția embrionului este asigurată direct de organismul matern prin intermediul placentei, determinând o segmentare totală și egală.
• amfimixie — Proces biologic fundamental de reproducere sexuală adevărată, ce constă în fuziunea structurală a doi gameți de sexe opuse (pronucleul masculin și cel feminin), ducând la formarea unui zigot diploid (ou fecundat). Acest mecanism stă la baza recombinării genetice mendeliene, asigurând transmiterea caracterelor ereditare parentale și diversitatea genomică în cadrul speciei.
• amniogeneză — Proces biologic de formare, diferențiere și dezvoltare structurală a amniosului și a cavității amniotice în primele stadii ale dezvoltării embrionare. Acest fenomen este esențial pentru asigurarea spațiului hidric protector necesar creșterii ulterioare a fătului la vertebratele amniote.
• amnios — Cea mai internă, subțire și rezistentă membrană extraembrionară care delimitează sacul gestațional la reptile, păsări și mamifere. Această structură celulară secretă lichidul amniotic, oferind embrionului și ulterior fătului un mediu hidric steril, constant termic și protector împotriva șocurilor mecanice sau a aderențelor tisulare destructive.
• andromerogonie — Dezvoltarea unui fragment de ovul lipsit de nucleul matern (enucleat), dar fecundat de un spermatozoid normal, rezultând un embrion haploid care posedă structural exclusiv materialul genetic de origine paternă. Acest proces biologic experimental este studiat în embriologia structurală pentru analizarea rolului citoplasmei ovulare și al genomului masculin în fazele timpurii ale segmentării.
• androplasmă — Componentă citoplasmatică specifică sau plasmă germinală masculină conținută în interiorul gameților masculi (spermatozoizi sau celule spermatice), care joacă un rol structural esențial în timpul procesului de fertilizare, interacționând cu ginoplasmeta (citoplasma feminină) pentru a asigura activarea metabolică timpurie a oului fecundat.