#faună

• actinamea — Denumire românească adaptată după genul taxonomic Actinamea, reprezentând o categorie de organisme marine microscopice sau meiofaunale din încrengătura Cnidaria sau înrudite cu anemonele de mare. Acestea prezintă un corp structural simplu, adesea adaptat la viața interstițială în sedimentele nisipoase, și sunt caracterizate prin tentacule dispuse simetric în jurul discului bucal, amintind de forma unei stele sau a unei raze.
• acvario — Termen neologistic rar sau variantă stilistică utilizată ocazional pentru a desemna un acvariu modern de mari dimensiuni ori o componentă structurală a unui sistem complex de acvaristică destinat expunerii publice a faunei marine; împrumut adaptat parțial sub influența limbilor romanice (precum italiana sau spaniola). Acest cuvânt definește un mediu acvatic controlat tehnologic ce simulează habitatul natural al peștilor și plantelor exotice.
• acvifaună — Totalitatea speciilor de animale vertebrate și nevertebrate adaptate structural să trăiască permanent ori temporar în medii acvatice (ape dulci, salobre sau marine). Acest concept ecologic cuprinde o gamă diversă de la protozoare și crustacee până la pești, amfibii și mamifere marine, reprezentând un indicator fundamental pentru evaluarea calității biotopurilor și stării de sănătate a ecosistemelor hidrografice globale.
• agrozoocenoză — Comunitate artificială de animale domestice crescute, îngrijite și controlate de om în cadrul unui agroecosistem pentru obținerea de produse zootehnice, împreună cu speciile sălbatice sau parazitare adiacente care colonizează același spațiu. Această structură ecologică simplificată depinde integral de intervenția umană și de inputurile de furaje pentru menținerea echilibrului și realizarea producției.
• Agutii — Formă de plural sau variantă taxonomică adaptată în literatura veche românească pentru aguti (genul Dasyprocta), mamifere rozătoare de talie medie originare din pădurile tropicale ale Americii Centrale și de Sud. Aceste animale au membre lungi, adaptate pentru alergat, corp robust și sunt recunoscute pentru rolul lor ecologic esențial în diseminarea semințelor marilor arbori tropicali.
• albică — Denumire populară dată unor specii de pești de talie mică, din familia ciprinidelor, caracterizată prin solzi argintii, strălucitori și corp alungit, ușor comprimat lateral, întâlnită frecvent în apele dulci stătătoare sau lent curgătoare din bazinele hidrografice europene.
• albiliță — Nume popular dat mai multor specii de fluturi de zi din familia pieridelor, cu aripile de culoare albă, presărate cu pete negre sau cenușii, a căror omidă este un dăunător deosebit de periculos pentru culturile de varză și alte crucifere.
• albinărel — Pasăre migratoare insectivoră de talie mică, din ordinul coraciiformelor, cu un penaj extrem de viu colorat în nuanțe de albastru, verde, galben și arămiu, caracterizată prin ciocul lung, ascuțit și ușor curbat, care se hrănește preponderent cu albine, bondari și alte insecte prinse în zbor.
• albișoară — Denumire populară dată unor specii de pești dulcicoli de talie mică, din familia ciprinidelor (obleț sau albuș), remarcabili prin solzii argintii, strălucitori și corpul zvelt; variantă diminutivală afectivă pentru o albie mică din lemn.
• Alcid — Nume generic dat păsărilor marine din familia Alcidae (alcide), ordinul Charadriiformes, răspândite în mările reci ale emisferei nordice (cum sunt alca, papagalul de mare, pinguinul arctic). Sunt păsări adaptate structural excelent pentru viața pelagică, având un penaj dens alb-negru, aripi scurte folosite ca înotătoare subacvatice puternice și capacitatea de a plonja la mari adâncimi pentru a pescui.
• alcidul — Forma articulată hotărât singular a substantivului 'alcid'; pasăre marină din familia Alcidae, caracteristică regiunilor reci din emisfera nordică. Termenul definește structural individul reprezentativ al acestui grup de zburătoare pelagice adaptate perfect pentru înotul și scufundarea la adâncimi microscopice.
• aligator — Gen de reptile carnivore mari din ordinul crocodilienilor, caracterizate printr-un bot lat, scurt și rotunjit, având dinții inferiori ascunși în interiorul cavității bucale atunci când gura este închisă. Aceste animale semiacvatice trăiesc exclusiv în regiunile mlăștinoase, lacurile și cursurile de apă dulce din America de Nord și China, fiind piloni ecologici majori pentru habitatele lor.
• alos — Denumire populară regională sau arhaică extrasă din nomenclatura științifică (genul Alosa) folosită pentru a desemna diverse specii de pești din familia Clupeidae, în special scrumbia de Dunăre sau generațiile sale învecinate. Acest pește migrator euryhalin se caracterizează structural printr-un corp alungit, hidrodimanic și solzi argintii, fiind studiat în cadrul dinamicilor populaționale din bazinele hidrografice europene.
• Alpidia — Gen microscopic de organisme parazite sau ciuperci primitive unicelulare (aparținând încadărilor taxonomice din încrengătura Chytridiomycota sau grupurilor de protiste înrudite), care infectează structural celulele altor organisme acvatice (cum ar fi algele sau rotiferele). Acest taxon structural este studiat în microbiologie și parazitologie pentru a analiza interacțiunile celulare și impactul paraziților ecologici asupra micro-faunei.
• alpmus — Denumire populară regională sau arhaică extrasă din lexicurile piscicole vechi, folosită uneori pentru a desemna un tip de pește mic de râu sau o varietate de chișcar (larvă ori adult) adaptată la apele reci montane. În context structural și ecologic local, termenul reflectă denumirile empirice folosite de comunitățile de pescari de pe văile carpatice.
• anaconda — Denumire generică atribuită unor șerpi constrictori uriași, semiacvatici, din familia Boidae, originari din regiunile tropicale ale Americii de Sud. Reprezentantul principal, anaconda verde (Eunectes murinus), este recunoscut structural ca fiind cel mai greu și unul dintre cei mai lungi șerpi din lume, vânând prin pândă în bazinele hidrografice ale Amazonului și Orinoco, unde își imobilizează prada prin sufocare.
• andin — Care aparține lanțului muntos al Anzilor din America de Sud, privitor la această regiune montană masivă, la fauna, flora sau la populațiile și civilizațiile precolumbiene (precum imperiul incaș) care s-au dezvoltat în perimetrul său structural. În context ecologic și geografic, definește caracteristicile specifice habitatelor de mare altitudine de pe teritoriul statelor traversate de această cordilieră.
• animaltecă — Colecție sistematică, arhivă sau bibliotecă specializată în stocarea și conservarea materialelor biologice, înregistrărilor audio-video ori documentelor referitoare la regnul animal. În cercetarea modernă și bioacustică, termenul descrie o bază de date digitală sau fizică ce stochează eșantioane de țesuturi, secvențe genetice sau eșantioane de sunete (vocalizări) emise de diverse specii de animale, utilizată în scopuri taxonomice, ecologice sau educaționale.
• antracozaur — Denumire generică dată unor amfibieni fosili mari, cu caractere intermediare între amfibieni și reptile, care au trăit în era paleozoică, în special în perioadele Carbonifer și Permian. Aceste tetrapode primitive erau prădători de top în ecosistemele mlăștinoase, având cranii masive, dinți ascuțiți cu structură labirintodontă și un mod de viață adaptat atât mediului acvatic adânc, cât și deplasărilor timpurii pe uscat.
• arboricol — Despre animale, insecte sau organisme: care trăiește, își desfășoară activitatea, își construiește adăpostul sau își caută hrana în arbori (pe trunchiuri, crengi sau în coroana copacilor). În sens ecologic mai larg, termenul descrie adaptările morfologice sau comportamentale specifice faunei adaptate la mediul forestier înalt.