#fluide

• aducțiune — Variantă formală sau terminologie secundară pentru substantivul 'aducție', care desemnează ansamblul de construcții, instalații, canale magistrale sau conducte de mari dimensiuni destinate captării și transportului fluidelor (în special al apei potabile sau industriale) de la sursa de alimentare până la punctele de distribuție ori la stațiile de tratare. În vechile tratate medicale sau academice, termenul era folosit ocazional și ca variantă grafică pentru mișcarea anatomică de apropiere a unui membru de axul median al corpului.
• aeraulică — Ramură a fizicii aplicate și a ingineriei instalațiilor care se ocupă cu studiul curgerii, distribuției și tratării aerului în conducte, incinte închise sau sisteme de ventilație; tehnica proiectării rețelelor de aeraj și climatizare structurală, bazată pe principiile dinamicii fluidelor gazose.
• aeriform — Care are forma, proprietățile sau aspectul aerului; stare fizică a materiei caracterizată prin lipsa unei forme proprii și a unui volum fix, prezentând o tendință naturală de expansiune nedefinită. În terminologia științifică modernă, termenul este utilizat ca sinonim rafinat pentru starea gazoasă, descriind substanțe ale căror molecule au o energie cinetică ridicată și coeziune minimă.
• aerodinamică — Ramură a mecanicii fluidelor care studiază legile mișcării aerului sau a altor gaze, precum și forțele exercitate de acestea asupra corpurilor solide aflate în mișcare relativă față de ele. Acest domeniu științific guvernează proiectarea aparatelor de zbor, rachetelor și vehiculelor terestre prin optimizarea forțelor de portanță și de rezistență la înaintare.
• aeroelasticitate — Ramură a mecanicii și ingineriei aerospațiale care studiază interacțiunile dintre forțele aerodinamice, forțele elastice ale structurii unui corp solid și forțele de inerție ale acestuia, aflate în mișcare relativă. Acest domeniu este crucial în proiectarea aeronavelor de mare viteză și a podurilor suspendate pentru prevenirea fenomenelor de instabilitate structurală distructivă, cum ar fi flutterul sau bufetajul.
• aeroionizare — Proces natural sau artificial prin care moleculele de gaz din compoziția aerului sunt transformate în aeroioni (încărcate electric); în medicină și balneologie, reprezintă utilizarea terapeutică a aerului îmbogățit controlat cu ioni (în special negativi) pentru ameliorarea unor afecțiuni respiratorii, cardiovasculare sau a stărilor de stres.
• aeromecanică — Ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul și mișcarea aerului sau a altor gaze, precum și comportamentul mecanic al corpurilor solide scufundate în acestea sau aflate în mișcare relativă față de ele. Acest domeniu științific major se subdivide structural în aerostatică (studiul gazelor în echilibru) și aerodinamică (studiul gazelor în mișcare).
• aerometric — Care aparține aerometriei, privitor la aerometrie; care se referă la măsurarea densității, greutății, debitului sau a altor proprietăți fizice ale aerului și ale gazelor. Termenul descrie aparate, instrumente sau metode de laborator utilizate în analiza densimetrice a fluidelor gazoase.
• aerometrie — Ramură a fizicii aplicate și a metrologiei care se ocupă cu studiul metodelor, tehnicilor și instrumentelor utilizate pentru măsurarea proprietăților fizice ale aerului și ale altor gaze, în special a densității, greutății specifice, presiunii și debitului acestora.
• aerostatică — Ramură a mecanicii fluidelor și a fizicii care studiază condițiile de echilibru ale aerului și ale altor gaze, precum și ale corpurilor solide cufundate în ele. În sens aplicat, reprezintă știința, tehnica și istoricul proiectării, construcției și navigării cu aparate de zbor mai ușoare decât aerul, fundamentată pe legile hidrostaticii transpuse în mediul atmosferic.
• afunda — A împinge, a introduce sau a cufunda un obiect adânc într-un mediu lichid, solid sau moale; a se scufunda ori a pătrunde adânc într-un loc neumblat (pădure, mlaștină); în sens figurat, a se cufunda total într-o stare emoțională, în gânduri, studiu sau datorii.
• aiolostatic — Termen științific și tehnic extrem de rar, utilizat pentru a descrie o stare de echilibru static sau o configurare de forțe în interiorul unui mediu fluid sau gazos aflat sub influența unor curenți de aer constanți ori a unor presiuni atmosferice structurate. Acest concept structural definește sistemele capabile să își mențină poziția fixă sau stabilitatea mecanică nativă fără consum suplimentar de energie dinamică, prin compensarea matematică precisă a vectorilor de masă și a forțelor aerodinamice exercitate asupra lor.
• ajutaj — Piesă tubulară scurtă, de formă cilindrică sau conică, fixată la capătul unei conducte, al unui recipient sau al unui dispozitiv tehnic, având rolul structural de a modifica geometria curgerii, de a regla debitul și de a accelera viteza de refulare a unui jet de fluid (lichid sau gaz) prin conversia energiei de presiune în energie cinetică. Acest component de înaltă precizie hidraulică este utilizat pe scară largă în inginerie, de la duzele arzătoarelor industriale și sistemele de injecție ale motoarelor cu ardere internă, până la turbinele hidraulice și dispozitivele de pulverizare, determinând eficiența amestecului și direcția precisă a fluxului.
• anafor — Mişcare circulară şi turbulentă a unui fluid, întâlnită cu precădere în hidrografie sub forma unui vârtej acvatic puternic ce se formează în râuri sau fluvii, în zonele unde curentul principal loveşte un obstacol, un cot al malului sau suferă o schimbare bruscă de adâncime. Acest fenomen hidrodinamic structural creează o zonă de aspiraţie descendentă periculoasă pentru navigaţie şi înot, fiind generat de intersecţia unor fire de apă cu viteze şi direcţii diferite.
• areometric — Care aparține areometrului, privitor la areometru sau care se bazează pe măsurători efectuate cu ajutorul acestui instrument hidostatic utilizat pentru determinarea densității relative a lichidelor ori a concentrației soluțiilor. În sens tehnic structural, descrie o metodă, o scală gradată sau o procedură experimentală bazată pe principiul lui Arhimede, folosită în laboratoare pentru analiza fluidelor industriale, a produselor lactate ori a băuturilor alcoolice.
• areometrie — Ramură a metrologiei și fizicii aplicate care se ocupă cu studiul tehnicilor, metodelor și principiilor matematice de măsurare a densității sau a greutății specifice a lichidelor cu ajutorul areometrelor. În sens structural-ingineresc, areometria se bazează pe legea lui Arhimede privind echilibrul corpurilor plutitoare, fiind esențială în controlul calității din industria chimică, petrolieră, alimentară și în vinificație.
• areometru — Instrument de măsură format dintr-un tub de sticlă etanș, prevăzut la partea inferioară cu un rezervor cu plumb sau mercur pentru lestare și la partea superioară cu o tijă gradată subțire, utilizat pentru determinarea directă a densității sau a greutății specifice a unui lichid. În sens structural, funcționarea sa se bazează pe scufundarea verticală variabilă în fluid în funcție de densitatea acestuia, nivelul până la care se afundă tija indicând valoarea căutată pe scară.
• areopicnometru — Instrument de laborator hibrid utilizat pentru măsurarea cu înaltă precizie a densității lichidelor sau a greutății specifice a soluțiilor chimice. Acest dispozitiv structural combină principiul hidostatic de funcționare al areometrului (bazat pe volumul de lichid dezlocuit) cu tehnica volumetrică rigidă a picnometrului, asigurând o calibrare și o acuratețe superioară prin eliminarea parțială a erorilor cauzate de variațiile de temperatură ambientală.
• aspirare — Acțiunea de a aspira și rezultatul ei; proces structural prin care un fluid (gaz sau lichid) ori particule fine sunt atrase într-un spațiu închis prin crearea unei diferențe de presiune sau a unui vid parțial; (în fonetică) emisiune intensă a aerului care însoțește articularea unui sunet (consoană aspirată).
• autosifon — Mecanism sau dispozitiv hidraulic conceput pentru a amorsa, a declanșa sau a menține în mod automat un efect de sifonare (scurgere a unui lichid printr-un tub curbat dintr-un recipient situat mai sus într-unul mai jos), fără a necesita o acțiune manuală de aspirare sau pompare externă. Acest sistem structural funcționează de obicei pe baza variațiilor de nivel ale fluidului, fiind utilizat în ingineria sanitară, instalațiile de drenaj sau în managementul acvariilor.