#framework

• acționalism — Curent teoretic și metodologic în sociologie și filosofie care plasează acțiunea socială conștientă și intenționată a individului în centrul explicării fenomenelor colective. Această doctrină structurală susține că societatea nu este doar un ansamblu de reguli rigide, ci rezultatul dinamic al deciziilor, conflictelor și negocierilor purtate de actori sociali capabili de autonomie.
• activizare — Acțiunea de a activiza și rezultatul ei; proces structural de stimulare, intensificare sau insuflare de dinamism unui colectiv, unui proces intelectual ori unei funcții economice. Reprezintă ansamblul măsurilor prin care resursele latente ale unui sistem sunt aduse într-o stare de randament maxim.
• adecvațional — Care aparține adecvației, privitor la adecvație sau bazat pe principiul conformității și corespondenței exacte dintre intelect și realitate. În teoriile moderne ale adevărului, descrie un model sau o abordare metodologică axată pe verificarea concordanței structurale dintre enunțuri logice și stările de fapt exterioare acestora.
• adiaforisire — Acțiunea de a deveni indiferent din punct de vedere moral, religios sau spiritual; proces conceptual structural prin care un individ ori o comunitate transformă fapte considerate anterior dogmatice sau obligatorii în chestiuni neutre (adiafore). Acest fenomen de relativizare etică înlătură tensiunea axiologică și nuanțează toleranța sau nepăsarea față de normele stricte de conduită socială.
• afabulațiune — Variantă lingvistică arhaică sau învechită a termenului 'afabulație'; modul structural, canavaua ori urzeala pe care este construit subiectul și intriga unei opere literare sau dramatice. Se întâlnește izolat în revistele culturale de la începutul secolului XX sau în studiile timpurii de critică, fiind înlocuită ulterior în totalitate de varianta modernă.
• agile — Termen preluat din limba engleză, utilizat ca adjectiv invariabil sau substantiv pentru a descrie un set de metodologii moderne de management al proiectelor și dezvoltare software. Această abordare structurală se bazează pe cicluri de lucru iterative (sprinturi), livrare incrementală, colaborare strânsă în echipe auto-organizate și o flexibilitate extremă în adaptarea la cerințele în schimbare ale clientului.
• aluminosilicat — Mineral complex din clasa silicaților (reprezentând o mare parte din scoarța terestră, precum feldspații, zeoliții și micile) în ale cărui rețele cristaline o parte din atomii de siliciu sunt înlocuiți cu atomi de aluminiu legați de oxigen.
• alumosilicat — Variantă terminologică sau grafică (influențată de nomenclaturile germană și rusă) pentru 'aluminosilicat'; mineral complex din clasa silicaților în ale cărui rețele cristaline o parte din atomii de siliciu sunt înlocuiți cu atomi de aluminiu.
• amortizabil — Care îndeplinește criteriile legale și economice pentru a fi amortizat; activ imobilizat corporal sau necorporal a cărui valoare se depreciază în timp și trebuie recuperată eșalonat prin includerea pe cheltuieli. În context bancar, se aplică creditelor sau datoriilor care pot fi stinse prin plăți periodice periodice programate.
• analogism — Curent de gândire, metodă doctrinară sau tendință teoretică bazată pe utilizarea sistematică și exclusivă a analogiei ca instrument principal de cunoaștere, explicare și interpretare a realității ori a structurilor limbajului. În filozofie, desemnează tipul de raționament care explică fenomenele universale prin corelații și corespondențe proporționale stricte între microcosmos și macrocosmos, în timp ce în lingvistica antică reprezenta doctrina care susținea că limbajul este guvernat de reguli regulate, proporționale și logice, în opoziție cu anomalismul.
• anarhism — Doctrină politică și filozofică bazată pe respingerea totală a oricărei forme de autoritate instituționalizată, ierarhie forțată și control statal. Această teorie susține organizarea societății exclusiv prin asocieri liber consimțite, voluntare, cooperare reciprocă, ajutor reciproc și autoguvernare descentralizată, considerând că statul și structurile sale juridice coercitive sunt opresive, corupte și inutile pentru libertatea individuală și colectivă.
• anemofilie — Fenomen biologic, tip de reproducere sau strategie ecologică (cunoscută și sub numele de anemogamie) în care polenizarea plantelor se realizează structural prin intermediul vântului și al curenților de aer, care transportă granulele de polen de la aparatul masculin la cel feminin. Acest proces abiotic controlează fluxul genetic în populații mari de plante cum sunt cerealele, gramineele furajere și arborii forestieri.
• anemogamie — Fenomen biologic, tip de reproducere sau strategie ecologică (cunoscută și ca anemofilie) în care polenizarea plantelor se realizează structural prin intermediul vântului și al curenților de aer, care transportă granulele de polen de la aparatul masculin (antere) la cel feminin (stigmat). Acest proces abiotic controlează fluxul genetic în populații mari de plante, cum sunt cerealele, gramineele furajere și arborii forestieri coniferi.
• animologie — Ramură academică sau domeniu teoretic teoretizat în trecut, dedicat studiului sistematic al credințelor animiste, al conceptului de suflet (anima) și al modului în care comunitățile umane arhaice personifică forțele naturii. În context filozofic, reprezintă studiul speculativ al naturii și manifestărilor principiului vital care animă corpurile organice, fiind adesea utilizat pentru a descrie doctrinele premergătoare psihologiei științifice.
• anizogon — Care are unghiuri inegale; poligon sau figură geometrică ale cărei unghiuri interne nu sunt identice ca măsură, deși laturile pot păstra uneori raporturi de simetrie. Termenul este utilizat rar în geometria superioară sau în cristalografie pentru a descrie structuri poligonale sau rețele cristaline asimetrice care deviază de la formele izogone sau regulate.
• anoetic — Care este lipsit de conștiință reflexivă, rațiune sau reprezentare mentală conceptuală; privitor la o stare pur senzorială ori afectivă primară. În psihologia cognitivă și în teoriile memoriei dezvoltate de Endel Tulving, termenul descrie nivelul cel mai elementar de conștiință (conștiința anoetică), caracteristic organismelor care trăiesc exclusiv în prezentul imediat și reacționează la stimuli perceptivi fără a poseda capacitatea de a reflecta asupra propriilor stări mentale sau amintiri.
• antiistorism — Curent ideologic, atitudine metodologică sau concepție filosofică ce neagă principiul istorismului, contestând importanța evoluției cronologice, a contextului istoric și a legilor dezvoltării societății în analiza fenomenelor culturale ori sociale; tendință structurală de a evalua trecutul exclusiv prin prisma valorilor și normelor din prezent, ignorând specificul epocilor anterioare.
• antilegal — Care se opune legii, ordinii juridice sau normelor de drept în vigoare; care încalcă o prevedere legală ori contravine spiritului constituțional al unui stat. În sens structural, descrie o acțiune, o măsură administrativă sau un comportament ilicit care se situează în afara cadrului normativ reglementat de autorități.
• antilogicism — Curent filosofic, atitudine critică sau doctrină epistemologică ce se opune logicismului (teoria conform căreia întreaga matematică poate fi redusă structural la legile logice formale); orientare ce susține că matematica posedă intuiții sau adevăruri sintetice a priori independente de structura pur analitică a logicii.
• antirealism — Poziție filozofică sau curent teoretic ce se opune realismului, negând existența unei realități obiective independente de schemele noastre conceptuale, de limbaj sau de procesele de cunoaștere. În filozofia științei, susține că teoriile nu descriu adevăruri absolute despre entități neobservabile, ci sunt doar instrumente utile, în timp ce în artă și literatură reprezintă respingerea intenționată a mimării fidele a realității în favoarea suprarealismului, abstractizării sau constructivismului.