#grădinărit

• Anchusa capensis — Specie de plantă erbacee anuală sau bienală din genul Anchusa, originară din Africa de Sud și cunoscută popular sub numele de limba-boului de Cap. Este cultivată frecvent ca plantă ornamentală datorită florilor sale de un albastru intens, cobalt sau azuriu, grupate în cime dense, și a rezistenței sale ridicate la secetă și soluri sărace.
• Anemone hupehensis — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în centrul și vestul Chinei, dar naturalizată de secole în Japonia. Este extrem de populară în horticultură ca plantă ornamentală de toamnă, remarcându-se prin statura sa înaltă, frunzele trifoliate mari și tulpini ramificate ce poartă numeroase flori spectaculoase cu sepale roz sau albe și un centru de stamine galbene strălucitoare.
• Aquilegia — Gen de plante erbacee perene din familia Ranunculaceae, cunoscute popular sub numele de 'căldărușă'; aceste plante structurale sunt recunoscute prin florile lor spectaculoase, de formă rară, prevăzute cu pinteni nectariferi lungi, fiind utilizate pe scară largă în horticultură decorativă și studiate în biologia evolutivă.
• Aquilegia vulgaris — Specie tip de plante erbacee perene din genul Aquilegia, originară din Europa și utilizată pe scară largă ca plantă ornamentală în grădini; această plantă structurală posedă flori spectaculoase cu o paletă cromatică diversă (de la albastru, violet și roz până la alb), fiind cunoscută popular sub numele de 'căldărușă' și intens studiată datorită proprietăților sale biochimice și genetice.
• arăcel — Formă diminutivală regională pentru 'arac'; desemnează un băț sau un stâlp mărunt din lemn, subțire și ascuțit la un capăt, înfipt în pământ în grădini sau sere pentru a sprijini lăstarii tineri ai plantelor agățătoare, ai legumelor mici (cum ar fi fasolea sau mazărea) ori ai florilor delicate, protejându-le împotriva ruperii cauzate de vânt.
• arpacic — Bulb de dimensiuni mici obținut în primul an de cultură din sămânța de ceapă comună (Allium cepa), utilizat ca material săditor primar în primăvara următoare pentru producerea cepei de consum sau cultivat pentru frunzele sale verzi timpurii. În gastronomie, termenul desemnează și acești bulbi mici murați sau sotați, folosiți ca garnitură rafinată pentru diverse fripturi sau mâncăruri tradiționale (cum ar fi mâncarea de limbă cu arpacic).
• arpacică — O variantă feminină regională și atestată istoric pentru termenul 'arpacic', folosită în mod identic în unele graiuri din sudul și estul României pentru a desemna bulbii mici de ceapă folosiți ca material săditor primar. Ca formă lingvistică complementară, s-a păstrat în unele glosare rurale și dicționare vechi, funcționând ca o adaptare morfologică specifică vorbirii populare care tinde să feminizeze denumirile de plante sau semințe.
• arpagic — O variantă fonetică regională sau grafică atestată sporadic în graiurile locale din vestul și sud-vestul țării pentru termenul standard 'arpacic', desemnând bulbii de mici dimensiuni obținuți din sămânța de ceapă și folosiți primăvara ca material săditor. Utilizarea sa se înscrie în fenomenele de alternanță consonantică din vorbirea populară, unde consoana oclusivă finală devine sonoră în anumite micro-comunități rurale.
• arpagică — O variantă fonetică regională feminină atestată în unele graiuri din vestul și sud-vestul României pentru substantivul 'arpacică' sau 'arpacic', folosită de localnici pentru a desemna bulbii mici de ceapă destinați plantării timpurii. Forma lingvistică reflectă o dublă modificare populară: sonorizarea consoanei oclusive din rădăcină (din 'c' în 'g') și aplicarea unei terminații feminine specifice clasei semințelor în graiul rural.
• Aruncus — Un gen de plante erbacee perene din familia Rosaceae, cunoscut în flora spontană și decorativă sub denumirea populară de 'bărbița-caprei'. Planta se caracterizează prin frunze mari, compuse și inflorescențe spectaculoase sub formă de panicule ramificate, alcătuite din numeroase flori mici, albe sau crem, care preferă zonele montane umbroase, pădurile umede și malurile pârâielor.
• Aruncus astilboides — Specie de plantă erbacee perenă din familia Rosaceae, originară din regiunile muntoase ale Japoniei, caracterizată printr-un port compact, frunze fin divizate, profund zimțate și inflorescențe dense sub formă de panicule compuse din flori mici, alb-crem. Această entitate taxonomică este utilizată predominant în horticultura peisagistică pentru decorarea zonelor umbrite, remarcându-se prin asemănarea sa structurală izbitoare cu genul Astilbe, fapt care i-a determinat și epitetul specific.
• Arundinaria hindsii — Denumirea științifică a unei specii de bambus erect, originară din Asia de Est (sinonim taxonomic curent Pleioblastus hindsii). Această plantă perenă din familia Poaceae se caracterizează structural prin tulpini subțiri, rigide, de culoare verde închis, care cresc dens și compact, fiind utilizată frecvent în arhitectura peisagistică pentru crearea de paravane naturale și garduri vii ornamentale rezistente.
• Asphodelus albus — Specie de plante erbacee perene din genul Asphodelus, cunoscută popular sub numele de asfodel alb. Este nativă în Europa Centrală și de Sud, crescând pe pajiști alpine, fânețe și versanți calcaroși. Planta dezvoltă o tulpină înaltă, neramificată, ce poate atinge un metru și jumătate înălțime, terminată printr-un racem dens de flori stelate de culoare albă, fiecare petală având o dungă mediană distinctă, de culoare maronie sau verzuie.
• aster — Denumire comună pentru plantele erbacee din familia Asteraceae, caracterizate prin inflorescențe în formă de calatidiu cu flori marginale radiate, asemănătoare unor stele; în sens larg, cuprinde diverse specii ornamentale sau spontane, apreciate pentru înflorirea lor decorativă de la sfârșitul verii și pe parcursul toamnei.
• Azorella trifurcata — Specie de plantă erbacee perenă, târâtoare, din genul Azorella (familia Apiaceae), originară din regiunile reci și muntoase ale Americii de Sud (Ecuador, Chile, Argentina); este utilizată frecvent în horticultură ca plantă de acoperire a solului datorită frunzelor sale rigide, lucioase, divizate în trei loburi ascuțiți, care formează un covor verde dens, compact și extrem de rezistent la secetă și temperaturi scăzute.
• Babiana stricta — Cea mai cunoscută și cultivată specie din genul Babiana (familia Iridaceae), o plantă geofită originară din regiunea Capului de Sud-Vest; se caracterizează structural prin tulpini rigide, verticale, frunze lanceolate pliate și inflorescențe dense compuse din flori de un albastru-violet intens sau purpuriu, extrem de apreciate în horticultura mondială ca plante decorative.