#heraldică

• acvilă — Pasăre de pradă diurnă de mari dimensiuni, din familia accipitridelor, caracterizată printr-un cioc puternic, încovoiat la vârf, gheare ascuțite, arcuite și o privire extrem de ageră; de asemenea, reprezintă simbolul heraldic al puterii și suveranității prezent pe steme, steaguri sau monede. Acest prădător de elită deține o importanță ecologică structurală majoră în controlul populațiilor de mici mamifere din ecosisteme.
• Alam — Termen cu semnificații multiple în funcție de contextul cultural și geografic; în lumea arabă și islamică, desemnează structural un steag, un stindard militar sau un însemn heraldic utilizat istoric în bătălii ori procesiuni religioase, simbolizând autoritatea sau orientarea spirituală a unui grup. Ca nume propriu de familie sau prenume, este răspândit în diverse comunități din Orientul Mijlociu și Asia de Sud, având adesea înțelesul etimologic de 'lume', 'univers', 'semn' sau 'ghid'.
• amfipteră — Șarpe înaripat legendar sau balaur mitologic, reprezentat în heraldica medievală cu aripi de liliac sau de pasăre, lipsit de picioare, simbolizând adesea cunoașterea secretă ori protecția spirituală. În arhitectura clasică, termenul poate descrie, prin extensie rară, o structură sau un edificiu înconjurat complet de aripi laterale de coloane ori porticuri duble.
• ampresat — Care a fost strâns, presat sau cuprins fix de o parte și de alta; în heraldică, termenul descrie o piesă, o figură sau un element de blazon care este flancat strâns, presat sau comprimat structural între alte două figuri geometrice ori simboluri adiacente.
• arald — Formă ortografică și fonetică arhaică sau neconvențională pentru herald; ofițer de curte din Evul Mediu însărcinat cu transmiterea mesajelor solemne de stat, organizarea ceremoniilor oficiale, a turnirurilor cavalerărești și cu evidența și verificarea stemelor, a blazoanelor și a titlurilor nobiliare. Termenul apare rar în traduceri timpurii sau cronici literare romantice, servind drept rădăcină etimologică directă pentru termenii asociați cu știința blazoanelor.
• arhondologhie — Lucrare istorică, catalog oficial, registru genealogic sau condică de evidență în care erau transcrise sistematic numele, titlurile, rangurile, arborele genealogic și stemele familiilor boierești ori nobiliare dintr-o țară sau regiune (cum au fost cele din Bizanț, Moldova sau Muntenia). Acest document structural servea ca dovadă juridică a privilegiilor de viță veche și a succesiunii legale a demnităților.
• arhontologhie — Variantă grafică și fonetică a termenului 'arhondologhie'; lucrare istorică, registru genealogic oficial, catalog sau condică de evidență în care erau consemnate sistematic numele, titlurile, arborele genealogic, rangurile administrative și stemele heraldice ale familiilor boierești ori nobiliare dintr-o țară sau regiune (precum cele din Bizanț sau din Principatele Române). Acest document structural constituia o dovadă juridică esențială a privilegiilor de viță veche și a legitimității succesiunii demnităților.
• arhontologhiu — Formă neutră, derivată sau utilizată regional, pentru a desemna condica fizică, tomul, volumul manuscris sau registrul oficial care conține arhontologhia (evidența genealogică și heraldică a nobilimii). Reprezintă obiectul structural de arhivă în sine, catalogul boieresc în care scribii curții treceau numele marilor demnitari și privilegiile feudale acordate de domnitor.
• aripat — Care are aripi, înzestrat cu organe de zbor; în sens figurat sau poetic, descrie o entitate spirituală (cum ar fi un înger), un gând rapid, o dorință intensă sau o ființă mitologică (cum este calul Pegas). În heraldică, termenul caracterizează o figură chimerică sau un animal reprezentat pe un blazon cu aripi de culori diferite față de cele ale corpului.
• armiger — Persoană care are dreptul legal de a purta un blazon sau o stemă heraldică proprie; istoric, slujbaș nobil sau scutier care purta armele unui cavaler în timpul Evului Mediu. În structurile sociale feudale, titlul marca o treaptă intermediară de prestigiu, situată imediat sub rangul de cavaler, implicând responsabilități militare precise și o descendență recunoscută oficial de curtea regală.
• armoarii — Ansamblu de semne distinctive, embleme, figuri convenționale sau blazoane specifice unei familii nobile, unei dinastii, unui oraș sau unui stat, realizate conform normelor riguroase ale heraldicii; totalitatea elementelor grafice și simbolice care alcătuiesc o stemă oficială.
• armorial — Culegere, repertoriu, dicționar sau catalog oficial care cuprinde descrierile detaliate, reprezentările grafice și blazoanele dinastiilor princiare, familiilor nobiliare, orașelor sau statelor, ordonate după criterii alfabetice ori geografice. Ca adjectiv, termenul descrie tot ceea ce aparține heraldicii, stemelor sau blazoanelor, făcând referire la însemnele de recunoaștere simbolică ale unei clase privilegiate sau ale unei instituții medievale.
• armoriat — Care este prevăzut, marcat sau decorat cu o stemă, un blazon ori cu însemne heraldice de recunoaștere. Termenul se aplică sigiliilor oficiale, monumentelor funerare nobiliare, fațadelor palatelor vechi, manuscriselor domnești sau pieselor de veselă din argint care poartă gravat ori pictat simbolul grafic distinctiv al posesorului său de rang înalt.
• armorii — Forma de plural a substantivului arhaic 'armorie'; totalitatea stemelor, blazoanelor, insignelor sau ornamentelor heraldice aparținând unor familii nobiliare, bresle meșteșugărești sau comunități urbane. Termenul apare menționat în traducerile vechi de cronici, descriind decorațiunile războinice sau heraldice de pe scuturi, mantii și steaguri folosite în turnirurile medievale sau ceremonii oficiale.