#instanta

• abjudecare — Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei; deposedarea legală a unei persoane de un bun, de un drept patrimonial sau de o calitate oficială, în urma unei hotărâri judecătorești definitive. Reprezintă actul procedural prin care instanța desființează un titlu juridic invocat de una dintre părți, constatând lipsa de temei legal sau existența unei fraude în dobândirea acestuia.
• admisibilitate — Calitatea sau însușirea a ceea ce este admisibil; caracterul unei cereri, al unei probe sau al unei acțiuni de a îndeplini condițiile legale, logice ori procedurale pentru a fi primită și analizată în fond de către o instanță judecătorească ori o autoritate competentă. Reprezintă un filtru procedural esențial în drept, menit să asigure conformitatea actelor cu normele de ordine publică înainte de evaluarea validității lor.
• adoptabil — Care îndeplinește toate condițiile legale și de fond pentru a putea fi adoptat; despre un minor a cărui situație juridică a fost stabilită definitiv de o instanță judecătorească, permițând deschiderea procedurii de înfiere. În sens abstract, termenul se aplică unor idei, strategii sau modele conceptuale care prezintă o compatibilitate ridicată cu un sistem preexistent, fiind ușor de asimilat și implementat.
• adopție — Operațiune juridică prin care se creează o legătură de filiație civilă între adoptator și adoptat, precum și relații de rudenie între cel înfiat și rudele noii sale familii, implicând transferul total al autorității părintești. În sens larg, reprezintă acceptarea formală a unui sistem legislativ, preluarea conștientă a unei strategii organizaționale sau asimilarea simbolică a unei culturi sau patrii.
• adopțiune — Formă arhaică, livrescă sau variantă juridică veche a termenului 'adopție', desemnând actul legal și solemn prin care se stabilește legătura de filiație civilă între un adoptator și un minor. Deși în codurile juridice moderne a fost înlocuit în mare parte de varianta scurtă, cuvântul persistă în texte istorice, documente notariale vechi sau lucrări literare academice.
• adresantă — Femeie sau persoană juridică cu denumire feminină care expediază o scrisoare, o cerere formală ori o notificare scrisă; expeditoare. Termenul definește ipostaza feminină a emițătorului într-un act de comunicare, fiind utilizat în corespondența administrativă, în procesele juridice sau în analizele textuale stilistice pentru a indica sursa de proveniență a mesajului.
• anulabilitate — Starea sau însușirea unui act juridic de a fi anulabil; caracterul unei convenții care, din cauza unor vicii de formă ori de fond ce lezează interese private, este pasibilă de a fi declarată nulă de către o instanță judecătorească, la cererea persoanei interesate.
• apelantă — Forma de feminin pentru apelant; femeie sau persoană juridică cu statut feminin care declară și exercită calea de atac a apelului împotriva unei decizii judecătorești nefavorabile. În rețelele de comunicații, definește persoana, stația sau entitatea feminină care inițiază o transmisiune, o sesiune de date ori o conexiune telefonică curentă.
• apuntamente — Forma de plural a substantivului 'apuntament'; desemnează totalitatea hotărârilor intermediare luate de o instanță, programările succesive ori sumele de bani acordate periodic ca indemnizații, lefuri sau pensii provizorii funcționarilor în baza unor ordonanțe judecătorești sau administrative.
• asesorat — Funcția, demnitatea sau titlul de asesor; perioada de timp în care o persoană exercită atribuțiile de magistrat asistent, judecător popular sau consilier tehnic într-o instanță judecătorească ori într-un organism administrativ. De asemenea, desemnează sediul, biroul sau corpul colectiv al acestor magistrați asistenți care sprijină activitatea unui judecător principal.
• asesorial — Care aparține asesorului sau asesoratului, privitor la asesor ori la funcția acestuia; specific activității de asistență judiciară sau consultanță tehnică într-un tribunal. Se utilizează pentru a descrie prerogativele, deciziile, voturile sau documentele emise de către membrii asistenți ai unui complet de judecată.
• asiguratoriu — Care servește la asigurarea, conservarea sau garantarea unui drept, a unei creanțe ori a unor bunuri supuse unui litigiu, prevenind ascunderea, distrugerea sau înstrăinarea lor de către debitor; cu caracter de conservare. În terminologia juridică de precizie, definește măsuri executorii provizorii (cum ar fi sechestrul ori poprirea) instituite structural de o instanță de judecată pentru a securiza valorile materiale până la pronunțarea unei sentințe definitive.
• audiat — Care a fost ascultat în mod oficial, metodic sau critic; examinat prin intermediul simțului auditiv. În context juridic, termenul descrie un martor sau un suspect ale cărui declarații au fost luate și consemnate. În învățământ, se referă la un curs universitar la care s-a participat ca auditor. În mass-media și analiză economică, indică o emisiune sau un program de radio/TV ale cărui date de audiență au fost măsurate sau verificate oficial de un organism de control.
• audiere — Acțiunea de a audia și rezultatul ei; interogarea sau ascultarea oficială a unei persoane (martor, suspect, inculpat, parte civilă) de către organele de urmărire penală sau de către o instanță de judecată pentru a obține mărturii sau clarificări într-o cauză juridică. În dreptul administrativ și parlamentar, termenul descrie procedura formală de examinare publică sau privată a unor oficiali, candidați sau experți în cadrul unor comisii de specialitate.
• autoapăra — A se apăra pe sine însuși; a-și susține direct interesele, drepturile, nevinovăția sau punctul de vedere în fața unei instanțe de judecată, a unei autorități ori a unor acuzații aduse de alte persoane, fără a apela în mod obligatoriu la asistența unui avocat sau reprezentant legal; de asemenea, a se proteja fizic împotriva unei agresiuni sau a unui atac extern prin forțe proprii.