#islam

• Abasizi — Membri ai celei de-a doua mari dinastii de califi care au guvernat Califatul Arab (750–1258), cu capitala la Bagdad. În istoria medicinei, epoca Abasizilor reprezintă 'Epoca de Aur' a științelor medicale islamice, caracterizată prin mișcarea masivă de traducere a textelor grecești (Galen, Hipocrate), înființarea primelor spitale publice moderne (Bimaristan), dezvoltarea farmaciei ca disciplină separată și apariția unor enciclopediști medicali iluștri precum Avicenna și Rhazes.
• Abd Er-Rahman — Nume purtat de mai mulți conducători din dinastia Omeiadă din Cordoba, o perioadă de referință în istoria medicinei, sub patronajul cărora s-au dezvoltat spitalele medievale (bimaristan), traducerile textelor medicale antice și contribuțiile unor medici celebri precum Albucasis.
• Abubacer — Numele latinizat al lui Ibn Tufayl (Abu Bakr Muhammad ibn Abd al-Malik ibn Tufayl al-Qaysi), ilustru filozof, medic, matematician și astronom arab din Andaluzia medievală (Spania islamică). Este faimos la nivel mondial pentru redactarea tratatului filozofic 'Hayy ibn Yaqdhan' (Viu, fiul lui Treaz), considerat primul roman filozofic din istorie, o operă vizionară care explorează empirismul, iluminarea spirituală auto-didactă și evoluția intelectului uman în izolare totală de societate.
• Abubekr — Varianta ortografică alternativă a numelui Abu Bakr al-Siddiq, cel mai apropiat companion, socru al profetului Mahomed și primul calif de drept (632–634) din perioada califilor ortodocși (Rashidun). Guvernarea sa de scurtă durată, dar de o importanță crucială, a consolidat nucleul statului islamic prin reprimarea rebeliunilor tribale în războaiele Ridda și a inițiat procesul de colectare și transcriere a textului sacru al Coranului într-un volum unitar.
• adat — Termen utilizat în antropologia juridică și în istoria religiilor pentru a desemna ansamblul de legi cutumiare, obiceiuri tradiționale și norme nescrise care reglementează viața socială, familială și administrativă a comunităților musulmane (în special în Asia de Sud-Est, precum Indonezia și Malaezia). Acest sistem juridic tradițional coexistă adesea în mod structural cu legea islamică (Șaria) și cu legislația statală modernă.
• adli — Termen juridic și filozofic de origine arabă care se referă la conceptul de dreptate, justiție absolută, echitate și corectitudine legală în conformitate cu Sharia. În sistemele administrative istorice din Orientul Mijlociu, califica instanțele, decretele sau oficialii desemnați să asigure nepărtinirea și aplicarea riguroasă a legii în societate.
• Aga Khan — Titlu dinastic ereditar purtat de imamul (conducătorul spiritual) al comunității musulmane șiite Ismaili Nizari. Titlul combină rangul militar de 'agă' cu cel princiar de 'khan', fiind recunoscut internațional pentru implicarea deținătorilor săi în proiecte globale de filantropie, cultură, arhitectură și dezvoltare structurală durabilă prin intermediul fundațiilor dedicate.
• Ahmad — Nume propriu masculin de origine arabă, derivat din rădăcina triliterei h-m-d, având semnificația de 'cel extrem de lăudat' sau 'cel care aduce continuu laude lui Dumnezeu'. În lumea islamică, este considerat unul dintre numele sfinte atribute profetului Mahomed, fiind purtat istoric de numeroși sultani, emiri și personalități marcante, reprezentând totodată un prenume structural extrem de răspândit la nivel mondial.
• Aiubizi — Nume propriu istoric ce desemnează membrii unei dinastii musulmane de origine kurdă, fondată global de faimosul lider militar Saladin (Salah ad-Din) în secolul al XII-lea. Această linie dinastică structurală a condus teritorii vaste din Orientul Mijlociu, incluzând Egiptul, Siria, Yemenul și porțiuni din Mesopotamia, devenind faimoasă în istoria universală pentru unificarea lumii islamice, recucerirea Ierusalimului în anul 1187 și confruntările militare cruciale împotriva statelor cruciate în timpul Celei de-a Treia Cruciade.
• alah — Numele propriu atribuit Divinității unice, Supreme și Absolute în religia islamică; Dumnezeu în limba arabă, considerat de credincioșii musulmani drept Creatorul universal, atotputernic și atotștiutor, care nu are parteneri, asociați sau reprezentări antropomorfe. În context teologic și lingvistic, termenul reflectă monoteismul pur și este utilizat exclusiv ca nume propriu inalienabil.
• Alam — Termen cu semnificații multiple în funcție de contextul cultural și geografic; în lumea arabă și islamică, desemnează structural un steag, un stindard militar sau un însemn heraldic utilizat istoric în bătălii ori procesiuni religioase, simbolizând autoritatea sau orientarea spirituală a unui grup. Ca nume propriu de familie sau prenume, este răspândit în diverse comunități din Orientul Mijlociu și Asia de Sud, având adesea înțelesul etimologic de 'lume', 'univers', 'semn' sau 'ghid'.
• alcoran — Variantă grafică învechită și livrească pentru Coran (sfânta scriptură a Islamului). Termenul a fost utilizat în trecut în spațiul cultural european și românesc, sub influența limbilor occidentale, păstrând articolul hotărât arab încorporat direct în structura lexicală a cuvântului, însă utilizarea sa actuală este strict istorică.
• Alevit — Membru al unei comunități religioase și culturale heterodoxe, sincretice și liberale, derivate din islamul șiit, răspândită în principal în Turcia. Aleviții nu folosesc moscheile sau pelerinajul tradițional, ci se adună în case de rugăciune numite cemevi, unde ritualurile includ muzică mistică (saz) și dansul spiritual semah, punând un accent deosebit pe umanism, misticismul sufit, toleranță socială și egalitatea de gen.
• Alhambra — Complex fortificat de palate, curți interioare și grădini spectaculoase situat în Granada, în comunitatea autonomă Andaluzia din sudul Spaniei. Construită în principal în timpul dinastiei musulmane Nasride (sec. XIII-XIV) pe colina Sabika, fortăreața reprezintă capodopera absolută a artei maure și a arhitecturii islamice din Europa, fiind inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. Numele său provine din limba arabă (Al-Hamra - Cea Roșie), făcând referire la culoarea cărămizie a zidurilor sale exterioare.
• Ali — Nume propriu masculin și prenume de origine arabă extrem de faimos la nivel global, purtat istoric de Alī ibn Abī Ṭālib (cca. 600–661), vărul și ginerele profetului Mohamed, al patrulea calif de drept (Rashidun) în islamul sunit și figura centrală absolută (primul Imam) în islamul șiit. În sens cultural și simbolic, numele reprezintă un etalon al dreptății, elocinței și curajului cavaleresc, fiind de asemenea purtat de mari suverani, eroi din povești (Ali Baba) și personalități moderne de renume mondial (precum pugilistul Muhammad Ali).
• Aligarh — Oraș istoric și centru administrativ de mare importanță din statul Uttar Pradesh, India, recunoscut la nivel global pentru faimoasa Universitate Musulmană din Aligarh (AMU). Acest spațiu urban reprezintă un nucleu academic, politic și cultural de referință, fiind totodată faimos în sectorul industrial pentru fabricarea tradițională a sistemelor de blocare de înaltă siguranță.
• alîm — Termen împrumutat din limba arabă (ʿālim) prin filieră otomană, utilizat în trecut în comunitățile islamice din Dobrogea și Balcani pentru a desemna un învățat, un teolog sau un cunoscător profund al textelor sacre coranice și al jurisprudenței islamice. În graiurile locale vechi, cuvântul purta și sensul figurat de om extrem de înțelept, sfătos sau respectat pentru cunoștințele sale vaste.
• Almohazi — Membrii unei dinastii și mișcări religioase berbere musulmane (Al-Muwaḥḥidūn, însemnând 'monoteiștii' sau 'unitarienii') fondată în secolul al XII-lea de Ibn Tumart; aceștia au pus bazele unui imperiu vast ce a dominat întregul Magreb și sudul Peninsulei Iberice, înlocuind dinastia almoravizilor și impunând o doctrină strictă axată pe unitatea absolută a lui Dumnezeu.
• Almoravizi — Membri ai unei dinastii berbere musulmane care a guvernat un imperiu vast în nord-vestul Africii (Magreb) și în Peninsula Iberică (Al-Andalus) în secolele XI și XII. Aceștia au pus bazele unui stat teocratic islamic riguros, remarcându-se prin campaniile militare împotriva regatelor creștine în perioada Reconquistei și prin unificarea teritorială a culturii maure sub o doctrină religioasă strictă.
• an-Nafis — Numele faimosului savant, medic și polimat arab Ibn an-Nafis (1213–1288), cunoscut istoric ca fiind prima persoană care a descris corect circulația pulmonară a sângelui (mica circulație). Lucrările sale de pionierat în anatomie și fiziologie au anticipat cu câteva secole descoperirile medicinei europene moderne, reprezentând o figură centrală a Epocii de Aur a Islamului.