#latină

• ab — Prefix sau prepoziție de origine latină utilizată pe scară largă în terminologia medicală, anatomică și toxicologică pentru a indica îndepărtarea, separarea, devierea de la normal sau proveniența (ex. abducție, aberație cromozomială).
• ab absurdo — Expresie latină însemnând 'prin absurd'. Este folosită în logica medicală, bioetică și expertizele medico-legale pentru a demonstra un adevăr clinic sau o cauză a morții prin arătarea faptului că orice altă ipoteză alternativă ar conduce la o concluzie imposibilă sau contradictorie.
• ab abusu ad usum non valet consequentia — Principiu fundamental în bioetică, farmacovigilență și toxicologie clinică ce afirmă că 'trecerea de la abuz la folosire nu este valabilă' (concluzia trasă din abuzul unui lucru nu invalidează utilizarea sa corectă). În medicină, înseamnă că interzicerea sau condamnarea unui medicament util sau a unui tratament (ex. substanțe opioide pentru dureri severe) nu este justificată doar pentru că unii pacienți sau indivizi abuzează de el.
• Ab antiguo — Variantă grafică sau medicală veche pentru 'ab antiquo', însemnând 'din timpuri străvechi' sau 'din vechime'. În context medical, bioetică și deontologie clinică, se folosește pentru a face referire la principii de tratament, reguli etice (cum ar fi Jurământul lui Hipocrate) sau practici terapeutice care sunt consacrate și recunoscute ca valide încă din antichitate.
• ab antique — Variantă grafică medievală sau alternativă pentru expresia 'ab antiquo', însemnând 'din vechime'. În limbajul medical clinic și bioetic, face referire la cutume, standarde deontologice ancestrale sau principii de tratare a bolnavilor transmise din generație în generație, a căror autoritate morală este recunoscută datorită vechimii lor.
• ab antiquo — Forma clasică și corectă din limba latină pentru 'din timpuri străvechi' sau 'din vechime'. În toxicologie, farmacognozie și etică medicală, este folosită pentru a sublinia că anumite efecte terapeutice, interdicții (ex. utilizarea unor otrăvuri în scopuri politice sau medicale) sau jurăminte profesionale sunt în vigoare și respectate din cele mai vechi timpuri ale civilizației umane.
• Ab hoc et ab hac — Expresie latină tradusă literal 'de la unul și de la alta' sau 'despre asta și despre aceea'. În contextul psihologiei clinice, al neurologiei și al psihiatriei, termenul descrie un discurs haotic, incoerent, fără o legătură logică între idei, specific pacienților care suferă de episoade de delir, demență, confuzie mentală acută sau intoxicații severe cu substanțe psihoactive.
• ab initio — Expresie latină care înseamnă 'de la început' sau 'de la punctul zero'. În biochimie și farmacologie computațională, se referă la calcule sau simulări bazate strict pe legile fizicii cuantice, fără a folosi date empirice preexistente (ex. plierea proteinelor ab initio). În medicina legală, descrie un act, o expunere toxică sau o condiție patologică considerată nulă sau prezentă încă din momentul inițial.
• Ab love principium — Aforism latin adaptat în metodologologia medicală și epidemiologie însemnând 'să începem cu ceea ce este cel mai important' (literal: 'începutul de la Jupiter'). În diagnosticul clinic, toxicologie și investigarea epidemiologică, maxima impune regula de a începe evaluarea cu ipoteza cea mai probabilă, cu toxicul cel mai periculos sau cu organul vital cel mai afectat, pentru a optimiza timpul de intervenție și a salva viața pacientului.
• ab origine — Expresie latină care înseamnă 'de la origine' sau 'de la început'. În genetica medicală și embriologie, se folosește pentru a descrie o anomalie cromozomială, o malformație congenitală sau o afecțiune metabolică prezentă în structura biologică a organismului încă din momentul concepției (ab origine), spre deosebire de bolile dobândite pe parcursul vieții.
• ab ovo — Expresie latină provenită din scrierile lui Horațiu, însemnând literal 'de la ou'. În embriologie și toxicologia dezvoltării, se referă la analiza unui proces biologic, biologic celular sau a acțiunii unui agent teratogen (toxic care produce malformații) urmărit chiar de la stadiul de celulă-ou (zigot) sau din momentul fertilizării, pentru a înțelege mecanismul complet de alterare a dezvoltării intrauterine.
• ab ovo usque ad mala — Expresie latină extrasă tot din Satirele lui Horațiu, însemnând literal 'de la ou până la mere' (referire la structura unui prânz roman complet). În context academic, medical și psihologic, este utilizată metaforic pentru a descrie o analiză exhaustivă, completă și cronologică a unui fenomen, a unei patologii sau a dezvoltării unui individ, acoperind parcursul integral de la originea absolută până la faza finală de manifestare.
• ab uno disce omnes — Expresie latină extrasă din Eneida lui Virgiliu, însemnând literal 'de la unul singur învață să-i cunoști pe toți'. În context clinic și epidemiologic, este utilizată pentru a descrie un caz tipic sau un eșantion reprezentativ dintr-o populație, sugerând că analiza detaliată a unui singur subiect caracteristic permite înțelegerea manifestărilor generale ale unei întregi patologii sau epidemii.
• ab urbe condita — Expresie latină însemnând literal 'de la întemeierea cetății' (referire la fondarea Romei în 753 î.Hr.). În context academic și în istoria științelor medicale, termenul este utilizat metaforic pentru a data sau a descrie un eveniment, o instituție sau un sistem de gândire analizat chiar de la momentul oficial al înființării sau structurării sale fundamentale.
• ablativ — Caz flexionat al substantivului, pronumelui sau adjectivului în limbile indo-europene (precum latina sau sanscreta), care exprimă în principal punctul de plecare, separarea, îndepărtarea, cauza sau instrumentul unei acțiuni. Ca adjectiv, termenul se referă la structurile, desinențele sau funcțiile specifice acestui caz gramatical.
• abluto — Element de compunere (prefixoid) savant utilizat în lingvistică și lexicologia modernă pentru a forma termeni asociați cu ideea de spălare, curățare sau purificare ritualică ori fizică. Provine din participiul latin 'ablutus' (spălat) și servește drept bază pentru diverse concepte psihologice, antropologice sau teologice.
• Academus — Varianta latinizată a numelui eroului atic antic Academos, utilizată cu precădere în literatura academică occidentală, în tratatele de filosofie scrise în limba latină și în poezia clasicistă europeană. Personajul este celebrul proprietar mitologic al crângului de măslini de lângă Atena, spațiu sacru în incinta căruia Platon și-a stabilit școala filosofică. Numele reprezintă fundamentul etimologic direct din care s-au dezvoltat neologismele moderne referitoare la instituțiile de învățământ și cercetare superioară.
• Acastus — Varianta latină și internațională a numelui eroului mitologic grec Acast, fiul regelui Pelias din Iolcos. Ca personaj legendar, Acastus este recunoscut pentru participarea sa la expediția navei Argo pentru obținerea Lânii de Aur și la vânătoarea mistrețului calydonian, devenind rege după moartea tatălui său și fiind ulterior implicat în conflicte dramatice cu Peleus și Iason reflectate în textele lui Ovidiu și Apollonius din Rodos.
• acta — Termen de origine latină utilizat pentru a desemna colecții de documente oficiale, registre, procese-verbale, hotărâri sau cronici ale unor instituții publice, academii științifice ori organizații ecleziastice. În sens istoric românesc și european, definește publicațiile periodice în care se tipăresc memoriile, comunicările și lucrările de cercetare prezentate în cadrul unor societăți savante de prestigiu.
• Acta est fabula — Aforism latin celebru tradus literal ca 'Piesa a fost jucată' sau 'Spectacolul s-a terminat'. În teatrul antic roman, această formulă structurală era rostită la finalul reprezentațiilor pentru a anunța publicul că piesa s-a încheiat și că spectatorii pot pleca. Din punct de vedere existențial, expresia este utilizată metaforic pentru a marca sfârșitul unei etape importante, eșecul definitiv al unui plan ori finalul vieții (fiind atribuită istoric ca ultimele cuvinte ale împăratului Augustus).