#leac

• abaldă — Termen arhaic și regional extrem de rar, atestat în unele glosare din nordul Transilvaniei, utilizat istoric pentru a descrie o unealtă rudimentară din lemn (pisălog gros sau zdrobitor) folosită în gospodăriile țărănești sau de către vracii locali pentru mărunțirea și zdrobirea scoarței de copac, a rădăcinilor fibroase sau a grăsimilor animale utilizate la prepararea remediilor și unguentelor empirice.
• Abanul — Termen arhaic extrem de rar, atestat în vechi scrieri apocrife balcanice sau manuscrise de leacuri, desemnând personificarea simbolică sau demonică a unei afecțiuni febrile acute ori a unui spasm muscular sever. În medicina populară medievală, bolile erau deseori numite cu nume proprii stranii (cum e Abanul) pentru a facilita ritualurile de exorcizare medicală și descântecele destinate alungării durerii.
• Abeliophyllum — Gen botanic monotipic din familia Oleaceae, reprezentat exclusiv de specia Abeliophyllum distichum (forsythia albă coreeană). În botanica farmaceutică, fito-neuroștiințe și toxicologie, extractele din organele aeriene ale acestei plante sunt studiate intensiv pentru concentrația lor ridicată de glicozide feniletanoidice, flavonoide și compuși verbascozide. Acești metaboliți secundari prezintă proprietăți puternic antioxidante, antiinflamatorii și neuroprotectoare, fiind investigați in vitro și in vivo pentru capacitatea de a reduce neuroinflamarea, de a inhiba acetilcolinesteraza și de a proteja celulele neuronale împotriva degradării induse de stresul oxidativ din patologiile cognitive degenerative.
• abeș — Termen arhaic din medicina populară românească, utilizat regional în trecut pentru a denumi viermii intestinali, limbricii (Ascaris lumbricoides) sau, în sens larg, paraziții interni ai organismului uman și veterinar. În vechile credințe empirice din sate, prezența unui abeș era asociată cu simptome precum spasmele abdominale nocturne, scrâșnitul din dinți la copii, lipsa poftei de mâncare sau stările de slăbiciune extremă, fiind combătut cu remedii fitoterapeutice agresive din plante amare.
• aituit — Care a fost supus procesului de aituire; aliment, preparat culinar, bucată de carne sau pește asezonat intens, uns ori conservat cu usturoi pisat. În sens medical-popular sau ritualic, descrie starea unui obiect (precum pragul ușii sau ferestrele) ori a unei persoane ale cărei țesuturi dermice au fost frecate cu suc de allium pentru protecție sau dezinfecție microscopică, având o puternică valoare documentară etnografică.
• albeală — Faptul de a fi alb; colorare sau albire a unei suprafețe. În sens istoric și cosmetic, reprezintă fardul alb pe bază de pudră, talc sau plumb (ceruză) utilizat în trecut de femei pentru albirea artificială a tenului. În tehnică și gospodărie, se referă la substanța preparată din var dizolvat în apă (varuială) folosită la văruirea pereților caselor tradiționale, sau la procesul industrial de albire a firelor textile de bumbac ori in.
• albi — A (se) face alb, a vopsi, a spăla ori a curăța intens o suprafață sau o pânză pentru a-i reda culoarea imaculată; a căpăta fire de păr cărunte din cauza bătrâneții ori a stresului. Ca adjectiv, reprezintă forma de masculin plural pentru alb. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), îi desemnează istoric pe membrii forțelor contrarevoluționare din Războiul Civil Rus, în opoziție cu 'roșii'.
• albici — A face să devină alb sau mai alb; a albi o pânză, un perete sau un obiect oarecare prin spălare, expunere la soare ori aplicare de var. În sens figurat, se referă la acțiunea de a limpezi, a curăța sau a purifica o situație ori o imagine publică.
• albicire — Acțiunea de a albici și rezultatul ei; proces regional sau arhaic prin care țesăturile de casă, pereții clădirilor ori alte obiecte sunt supuse albirii. În sens extins, reprezintă o variantă lexicală secundară pentru procesul structural de decolorare naturală sau artificială.
• albicit — Care a fost supus procesului de albicire; transformat în alb, înălbit sau curățat prin metode empirice ori industriale. Descrie o suprafață sau un material care și-a pierdut nuanța întunecată sau naturală, devenind imaculat sau considerabil mai deschis la culoare.
• albii — Formă arhaică sau regională a verbului 'a albi', utilizată pentru a descrie acțiunea de curățare, decolorare sau înălbire a pânzeturilor tradiționale, a firelor textile ori a pereților gospodăriilor prin aplicarea de var sau expunerea directă la soare.
• albiire — Variantă grafică sau regională veche pentru procesul structural de înălbire sau decolorare; acțiunea de a face alb și rezultatul ei. Se referă în special la prelucrarea arhaică a țesăturilor de casă prin spălare repetată și expunere solară directă.
• albiit — Formă arhaică sau regională pentru albit; care a fost făcut alb, înălbit sau decolorat prin procedee empirice ori prin acțiunea timpului. Descrie haine, pânzeturi sau elemente ale naturii care prezintă o nuanță deschisă, curată.
• albina — A face să devină alb, a albi sau a se înălbi; a căpăta o nuanță deschisă ori palidă. Este o variantă dialectală secundară pentru procesul clasic de albire al pânzeturilor sau al pereților prin utilizarea varului.
• albinat — Care a fost făcut alb sau care s-a înălbit; decolorat parțial prin metode tradiționale ori expunere prelungită la factori de mediu; care a căpătat o nuanță deschisă, palidă, lipsită de strălucire brută.
• albini — Variantă regională sau arhaică pentru verbul 'a albi'; a face să devină alb sau mai deschis la culoare prin spălare, curățare sau prin vopsire cu var; a căpăta o nuanță palidă, a se decolora ori a cărunți din cauza vârstei.
• albinire — Acțiunea de a albi sau de a se albi și rezultatul ei; proces fiziologic sau chimic prin care un corp, un material textil ori firele de păr își pierd pigmentul natural, devenind albe sau considerabil mai deschise la culoare; variantă sinonimică pentru albire.
• albinit — Care a fost făcut alb, înălbit sau spoit cu var; care s-a decolorat sau a căpătat o nuanță palidă; cărunțit sau transformat în alb sub acțiunea timpului, a spălărilor repetate ori a factorilor atmosferici.
• albire — Acțiunea de a albi sau de a se albi și rezultatul ei; proces fizic, chimic sau biologic prin care un obiect, un material textil, o suprafață sau firele de păr își pierd pigmentarea naturală ori se curăță, devenind albe sau considerabil mai deschise la culoare; procedeu industrial sau stomatologic de decolorare controlată.
• albit — Acțiunea de a face alb sau de a deveni alb; proces structural sau chimic prin care se îndepărtează pigmenții colorați dintr-un material, din fibre textile ori din dinți; stadiul de albire. Ca participiu adjectivizat, descrie un obiect decolorat, o pânză curățată ori firele de păr cărunțite sub acțiunea timpului.