#legatura

• adaptatoare — Forma de feminin pentru substantivul adaptator, desemnând o piesă, un dispozitiv tehnic ori o componentă structurală capabilă să realizeze conexiunea, compatibilitatea sau potrivirea mecanică ori electrică între două sisteme diferite. Ca adjectiv, descrie un element, o metodă sau o funcție care servește la facilitarea procesului de adaptare sau ajustare a unui ansamblu.
• aglomerant — Substanță, material sau liant care are proprietatea de a lega și de a uni particule, granule sau fragmente mărunte dintr-un material pulverulent, transformându-le într-un bloc compact, solid și coerent. În sens adjectival, descrie un element care provoacă, favorizează sau participă direct la un proces structural de aglomerare fizico-chimică.
• alchenă — Nume generic dat hidrocarburilor aciclice nesaturate cu catenă liniară sau ramificată, care conțin o singură legătură dublă covalentă carbon-carbon (C=C) și au formula moleculară generală CnH2n. Alchenele (numite istoric și olefine) prezintă o reactivitate chimică mult mai mare decât alcanii, fiind capabile să participe la reacții de adiție, polimerizare și oxidare (de exemplu: etena, propena, butena).
• alchină — Nume generic dat hidrocarburilor aciclice nesaturate cu catenă liniară sau ramificată, care conțin o singură legătură triplă covalentă carbon-carbon (-C≡C-) și au formula moleculară generală CnH2n-2. Alchinele (numite istoric și acetilene) sunt compuși cu o reactivitate chimică foarte mare, participând ușor la reacții de adiție și polimerizare, având aplicații industriale majore ca materii prime în sinteza organică.
• alegătură — Termen regional rar ce desemnează acțiunea de a alege sau rezultatul unei selecții ori sortări riguroase; o legătură sau un mănunchi de obiecte ori plante selectate și sortate manual pe baza unor caracteristici comune. În unele graiuri vechi meșteșugărești, cuvântul putea face referire și la o fază tehnologică din pregătirea firelor textile, unde acestea erau grupate structural după calitate.
• amidă — Compus organic derivat funcțional dintr-un acid carboxilic în care gruparea hidroxil (-OH) a fost înlocuită cu o grupare amino (-NH2, -NHR sau -NR2), având formula structurală generală R-CO-NR2. Amidele sunt fundamentale în natură și industrie, formând legăturile peptidice ce unesc aminoacizii în proteine și polimerii sintetici de tip nylon, caracterizându-se printr-o stabilitate chimică ridicată datorită conjugării electronilor de la atomul de azot cu gruparea carbonil.
• aminopeptidază — Enzimă din clasa exopeptidaselor care catalizează hidroliza specifică a legăturilor peptidice de la capătul N-terminal liber al unui lanț polipeptidic, eliberând succesiv aminoacizii terminali. Acest biocatalizator joacă un rol structural esențial în fazele finale ale digestiei proteinelor la nivelul mucoasei intestinale, precum și în procesele de degradare și reciclare proteică intracelulară.
• ancăr — Termen tehnic rar sau variantă adaptată (din germanul Anker) utilizată uneori în jargonul mecanic, industrial sau tipografic pentru a desemna o piesă de fixare, o ancoră structurală, un dispozitiv de prindere sau un element de legătură metalic destinat stabilizării unui utilaj ori unui ansamblu constructiv.
• anion — Ion încărcat cu electricitate negativă, care conține mai mulți electroni decât protoni în structura sa atomică sau moleculară. În timpul procesului de electroliză, anionul migrează în mod natural către polul pozitiv (anod), generând reacții de oxidare fundamentale în electrochimie și în procesele biologice celulare.
• anionic — Care aparține anionilor, privitor la anioni sau format din anioni; care posedă o sarcină electrică netă negativă în cadrul unui sistem chimic sau biologic. Termenul caracterizează legături moleculare, rețele cristaline, membrane celulare sau polimeri sintetici în care comportamentul electrostatic este dictat de prezența și migrația speciilor ionice negative.
• apropo — Adverb utilizat pentru a introduce în mod spontan o remarcă, o amintire sau o digresiune legată direct ori indirect de subiectul aflat în discuție; ca substantiv neutru, desemnează o aluzie subtilă, o remarcă incidentală, o ironie fină sau o sugestie indirectă făcută în cadrul unei conversații.
• apropos — Variantă grafică etimologică pentru substantivul și adverbul apropo; aluzie subtilă, remarcă incidentală sau sugerare indirectă făcută în cadrul unui dialog. Ca adverb, este utilizat pentru a introduce spontan o digresiune sau o amintire legată structural de subiectul curent.
• armure — Variantă arhaică, regională sau etimologică neadaptată pentru substantivul „armură”; înveliș protector din plăci de oțel sau zale menit să apere corpul oșteanului în luptă. De asemenea, în industria textilă modernă (ca împrumut tehnic din limba franceză), termenul poate descrie un mod specific de încrucișare a firelor de urzeală și bătătură într-o țesătură pentru a obține un anumit model sau o rezistență structurală deosebită.
• atașament — Legătură afectivă puternică, durabilă și profundă care se stabilește între două persoane (cum ar fi cea dintre copil și părinte) sau devotament profund față de o cauză, o idee ori un grup. În informatică, termenul desemnează un fișier electronic anexat unui mesaj de poștă electronică (e-mail), iar în inginerie reprezintă un dispozitiv auxiliar sau o piesă accesorie montată pe o mașină pentru a executa o operație specifică.
• atașare — Acțiunea de a atașa și rezultatul ei; fixarea, montarea, unirea sau cuplarea unui element la un corp sau sistem principal. În informatică, reprezintă operațiunea de a anexa un fișier digital la un e-mail; în mecanică descrie instalarea unui accesoriu industrial; în plan psihologic, definește procesul dinamic de formare a unei legături afective intime și durabile față de o persoană sau o idee.
• atenanță — O adaptare rară a termenului franțuzesc 'attenance', semnificând o legătură strânsă, o conexiune logică, o dependență juridică, o continuitate teritorială sau o apartenență structurală a unui element secundar față de un corp principal. În context juridic vechi sau administrativ, termenul descria bunurile sau dependințele imobiliare care țineau direct de o proprietate mai mare sau de un domeniu feudal.
• azo — Care conține grupa funcțională azo, formată din doi atomi de azot uniți printr-o legătură dublă (-N=N-), legați de câte un radical organic hidrocarbonat; se utilizează ca adjectiv sau element de compunere pentru a desemna o clasă extinsă de coloranți sintetici și compuși aromatici de mare importanță industrială.
• băieruță — Diminutiv regional care desemnează o legătură mică, o sfoară subțire sau o baieră îngustă folosită pentru a prinde, a lega ori a atârna diverse obiecte de uz casnic sau amulete. În sens etnografe, termenul face trimitere la șnurul textil simplu cu care se fixau la gâtul copiilor punguțele protectoare umplute cu sare, cărbuni sau plante de leac împotriva duhurilor rele.
• bairă — Variantă fonetică regională sau formă dialectală rar întâlnită pentru substantivul 'baieră' (sfoară, curea subțire, șnur sau bandă folosită pentru a lega ori a transporta o traistă sau un sac). Termenul a circulat cu precădere în comunitățile rurale din anumite subgraiuri, păstrând sensul de legătură fizică ori cordon utilitar de strângere a pungilor de bani.