#marit

• Antivari — Denumirea istorică, de origine italiană și utilizată în documentele vechi românești, pentru orașul-port Bar situat pe coasta Mării Adriatice, în Muntenegru. Numele reflectă poziționarea sa geografică simetrică, aflată direct peste mare în opoziție cu orașul italian Bari, funcționând de-a lungul secolelor ca un nod comercial și strategic major în regiunea balcanică.
• aplustră — Ornament sculptat din lemn, curbat și bogat decorat, care împodobea pupa vechilor corăbii grecești și romane (trireme sau galere). Această structură estetică și simbolică servea adesea ca suport pentru steaguri, lumini de semnalizare sau amulete protectoare maritime, fiind considerată în antichitate un trofeu militar valoros în cazul capturării unei nave inamice.
• approd — Termen tehnic de origine franceză sau italiană (approdo), utilizat în navigația maritimă pentru a desemna acțiunea de acostare, abordare sau adunare a unei nave la țărm, la un debarcader ori într-un loc special amenajat dintr-un port. De asemenea, definește zona de coastă sigură, adăpostită de curenți și valuri, care permite efectuarea în siguranță a manevrelor de ancorare și de descărcare a mărfurilor.
• apunta — A executa o manevră de apropiere, ghidare și fixare a unei ambarcațiuni ușoare sau a unui hidroavion lângă o navă-mamă ori pe o platformă special amenajată; în sens tehnic extins, reprezintă acțiunea de a asigura legătura structurală stabilă între două elemente mobile ale unui sistem de transport maritim.
• apuntaj — Operațiunea tehnică și rezultatul ei de a apunta; ansamblul manevrelor și al sistemelor structurale folosite pentru ghidarea, prinderea și imobilizarea unei ambarcațiuni ușoare sau a unui aparat de zbor pe o navă-bază.
• apuntare — Acțiunea de a apunta și rezultatul ei; manevră nautică sau aeronautică prin care o ambarcațiune ușoară, un elicopter ori un hidroavion este ghidat, cuplat și fixat structural la bordul unei nave-mamă sau pe o platformă marină special amenajată.
• apuntiza — Variantă tehnică neologică sau regională întâlnită rar în jargonul naval vechi pentru verbul 'a apunta'; desemnează operațiunea de ghidare, potrivire și fixare fermă a unei structuri mobile pe puntea unei nave militare ori pe o platformă industrială.
• apuntizare — Variantă neologică sau regională derivată pentru procesul de apuntare; acțiunea de a asigura, potrivi și fixa o structură mobilă, o nacelă sau o ambarcațiune pe puntea unei nave ori pe o platformă industrială, garantând stabilitatea mecanică perfectă în timpul transportului.
• apupa — A orienta sau a așeza o navă cu pupa (partea din spate) spre un anumit punct de reper, spre un cheu sau în direcția vântului și a valurilor; la reflexiv, se referă la acțiunea unei ambarcațiuni de a se înclina longitudinal spre înapoi din cauza repartizării greșite a încărcăturii ori a forțelor hidrodinamice în timpul marșului.
• apupare — Acțiunea de a apupa și rezultatul ei; modificare a asietei unei nave prin înclinarea ei longitudinală spre înapoi, astfel încât pescajul la pupa devine mai mare decât pescajul la proră. Acest fenomen structural poate fi provocat voluntar prin mutarea balastului ori accidental prin inundarea unor compartimente posterioare sau distribuirea greșită a mărfurilor.
• arborat — Despre steaguri, pavilioane naționale sau insigne heraldice: care a fost înălțat, ridicat sau fixat în mod oficial pe catargul unei nave ori pe o clădire administrativă. În sens figurat, se referă la o atitudine, o grimasă sau o convingere ideologică afișată public, vizibil ori în mod ostentativ în fața celorlalți.
• arecifă — Formă arhaică, regională sau livrescă rar întâlnită, utilizată în trecut pentru a desemna un recif, o banchiză de stânci sau o structură submarină de corali aflată aproape de suprafața apei. Termenul reprezintă o variantă lingvistică de tranziție preluată direct din surse mediteraneene (cum ar fi spaniolul 'arrecife' sau portughezul 'recife') în jurnalele de călătorie maritime și hărțile vechi din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
• arhus — Al doilea oraș ca mărime din Danemarca și un important port maritim situat pe coasta de est a peninsulei Iutlanda, la gura de vărsare a râului Aarhus Å. Orașul este un centru cultural, academic și economic de prim rang, faimos pentru universitatea sa de prestigiu, catedrala gotică istorică, muzeele de artă modernă și cartierul său vechi restaurat în aer liber (Den Gamle By).
• arierbec — Termen tehnic marinăresc ce desemnează o grindă masivă, o piesă de structură sau o prelungire metalică montată la pupa unei nave (în special la cele din lemn sau de tip vechi), destinată să protejeze cârma de impactul direct cu gheața, resturile plutitoare ori în timpul manevrelor de acostare în marșarier. Această componentă structurală oferă o rezistență sporită ansamblului de guvernare al vasului.
• arimaj — Operațiune tehnică de așezare, stivuire, fixare și amarare corectă a mărfurilor în cala unei nave, în containere sau în avioane, având ca scop optimizarea spațiului disponibil și prevenirea deplasării încărcăturii în timpul transportului, garantând astfel stabilitatea structurală a vehiculului și siguranța navigației.
• arimare — Acțiunea de a arima și rezultatul ei; procesul tehnic și logistic de stivuire, aranjare structurală și fixare solidă a mărfurilor, containerelor sau bagajelor în cala unei nave ori în compartimentul de marfă al unui vehicul (tren, avion, camion). Acest procedeu are ca scop prevenirea deplasării încărcăturii în timpul marșului, garantând stabilitatea, echilibrul hidrodinamic și siguranța transportului.
• armator — Persoană fizică sau juridică care exploatează o navă comercială în nume propriu, asigurând echiparea, aprovizionarea și armarea acesteia pentru navigație, indiferent dacă este proprietarul de drept al vasului sau doar locatarul acestuia. Armatorul poartă răspunderea juridică și economică pentru operațiunile de transport maritim și pentru siguranța echipajului navigant.
• Armeria — Gen taxonomic de plante erbacee perene din familia Plumbaginaceae, ce cuprinde numeroase specii cunoscute popular sub numele de 'limba peștelui' sau 'iarba de dinți' (ex: Armeria maritima); aceste plante cresc adesea în zone de coastă stâncoase sau montane, formând tufe dense, compacte, decorate cu inflorescențe globuloase de culoare roz, purpurie sau albă, utilizate frecvent în amenajarea grădinilor alpine.
• Armeria maritima — Denumire științifică pentru o specie populară de plantă erbacee perenă din familia Plumbaginaceae, cunoscută comun sub numele de iarbă-de-mar sau armeria de coastă. Această plantă structural rezistentă la salinitate mare este nativă pe coastele maritime din emisfera nordică, formând tufe compacte ca de iarbă, cu tulpini erecte ce poartă inflorescențe globuloase roz, albe sau purpurii, fiind utilizată masiv ca plantă ornamentală de bordură și stâncărie.
• Armorica — Denumire istorică și geografică antică folosită în perioada galo-romană pentru a desemna regiunea de coastă a Galiei cuprinsă între fluviile Loara și Sena, teritoriu care include în mod direct peninsula Bretania de astăzi. Numele provine din limba galică și înseamnă „locul de lângă mare”, fiind o zonă de o importanță strategică majoră în antichitate datorită triburilor celtice maritime care o populau și a rezistenței lor în fața expansiunii Imperiului Roman.